Am asistat ieri la discuția organizată de Coaliția pentru Educație în care s-a prezentat și discutat varianta propusă de membrii coaliției pentru Planurile cadru pentru nivelul de liceu*. Discuțiile au adus multe contribuții importante din partea reprezentanților părinților, elevilor, cercetătorilor din domeniu. Putem să spunem că varianta propusă de Coaliția pentru Educație pentru planurile cadru, la care se adaugă ideile propuse de participanți, este mult mai bună decât cea propusă de Ministerul Educației și, deși nu va fi ușor de implementat, ar fi bine să fie susținută de cât mai mulți dintre actorii care contribuie la bunul mers al sistemului de educație, inclusiv profesori, sindicate. Totodată, suntem de acord și cu cele spuse de Dna Magda Balica de la Centrul Național de Cercetare și Politici în Educație, referitor la faptul că sistemul nostru de educație, asemenea multor altor sisteme, se confruntă și cu probleme de paradigmă, obiective, eficiență etc. ce nu pot fi rezolvate printr-un plan cadru, fie el mai inovator decât cele văzute până în prezent – care va fi totuși benefic pe termen scurt – și că, pe termen lung este nevoie de mult mai multe schimbări. Suntem de acord și că elevii trebuie să părăsească școala/ liceul gata pregătiți să se poată angaja, că avem nevoie să știm mai concret ce nevoi există și cât de eficientă este investiția în educație – așa cum este ea făcută în acest moment.
* http://coalitiaedu.ro/noutati/comunicat-planurile-cadru/
Referitor la problemele structurale la care se referea doamna Balica și la nevoia schimbării paradigmei în educație, vă propunem mai jos un articol recent apărut în revista Forbes. Articolul este scris de Nicholas Wyman, care este CEO al Institutului IWSI America – o companie globală ce are ca obiectiv dezvoltarea abilităților și angajaților pentru piața muncii de azi și de mâine. Nicholas are o experiență de peste 20 de ani în consultanță și dezvoltarea de programe de formare, a scris cărți*, a susținut prelegeri și a condus campanii care să ajute organizațiile să-și traseze harta unei dezvoltări prospere în viitor. Are un MBA de la Harvard Business School, a studiat la Kennedy School of Government.și este membru al Winston Churchill Memorial Trust.
* Job U: How to Find Wealth and Success by Developing the Skills Companies Actually Need. – https://www.amazon.com/Job-Success-Developing-Companies-Actually/dp/0804140782
* https://m.youtube.com/watch?v=LzYklSwW61s – Interviu cu Nicholas Wyman
De ce avem cu disperare nevoie să readucem formarea vocațională în școli
De-a lungul unei mari părți a istoriei SUA, elevii liceelor erau de obicei învățați, pe lângă materiile supranumite cei trei R – citirea, scrierea și aritmetica, abilități care-i pregăteau pentru o integrare directă pe piața muncii. Cred că cei care citesc asta și au o vârstă mai înaintată au amintiri plăcute despre cum stăteau aplecați deasupra bancului de lucru, învățând meșteșuguri ca prelucrarea lemnului sau a metalului, sau alte proiecte de lucru manual care caracterizau pe atunci orele universale de atelier.
Dar în anii 50’, a apărut o filozofie diferită: teoria că elevii ar trebui să urmeze trasee de învățare diferite, în funcție de abilități. Ideea a fost că cei care se pregăteau de facultate vor urma cursuri teoretice tradiționale (matematică, scriere creativă, științe, latină) și nu vor primi nici un fel de formare vocațională. Elevii care nu se îndreptau spre universități ar fi fost pregătiți în câteva materii de bază, pe lângă formarea vocațională principală, sau ”atelier”.
Urmărirea abilităților nu s-a împăcat prea bine cu vederile profesorilor sau ale părinților, care credeau că elevii erau repartizați la un anumit traseu nu pe baza aptitudinilor, ci pe baza statutului socio-economic și al rasei. Rezultatul a fost acela că, la sfârșitul anilor 50’, ceea ce fusese odată un traseu de formare perfect respectabil, chiar principal în cariera educațională, a ajuns să fie văzut ca un traseu de remediere, care restrângea accesul la educație pentru elevii din categoriile minoritare și copiii clasei muncitoare.
Cu toate acestea, repercursiunile împotriva urmăririi abilităților nu au adus înapoi educația vocațională în trunchiul principal al educației. În schimb, s-a schimbat obiectivul principal către pregătirea tuturor elevilor pentru universitate, iar această pregătire a elevilor pentru universitate este încă în centrul curriculum-ului pentru liceele din SUA:
Poate vă întrebați ce e rău în a-i pregăti pe copii pentru universitate? Nu vor beneficia toți elevii de un program de patru ani de nivel înalt, academic? Așa cum s-a dovedit, nu cu adevărat. Unul din motive este că oamenii au o gamă uriașă de abilități și stiluri de învățare diferite. Nu toată lumea e bună la matematică, biologie, istorie și alte materii tradiționale care caracterizează munca la nivel de facultate. Nu toată lumea este fascinată de mitologia greacă sau îndrăgostită de literatura victoriană sau vrăjită de muzica clasică. Unii elevi au abilități în domeniul mecanic, alții au abilități artistice. Unii se concentrează cel mai bine în biblioteci sau în clasă; și sunt alții care învață făcând și ar înflori într-un studio, atelier sau o hală de producție.
Și nu toată lumea merge la universitate. Cele mai recente cifre ale U.S. Bureau of Labor Statistics (BLS) arată că aproximativ 68% din absolvenții liceelor merg la facultăți. Ceea ce înseamnă că peste 30% sunt absolvenți care nu au atins un nivel academic și nici nu au nici abilități pentru a se încadra în muncă.
Dar nici chiar cei 68% nu se descurcă atât de bine. Aproape 40% din studenții care încep programe universitare de 3-4 ani nu le completează, ceea ce se traduce în foarte mult timp pierdut, bani pierduți și povara datoriilor împrumuturilor pentru plata taxelor pentru cursuri. Dintre cei care termină facultățile, o treime sau mai mulți ajung să se angajeze în job-uri pe care le-ar fi putut avea și fără o diplomă de facultate. Datele BLS arată că 37% din angajații actuali care sunt absolvenți de universități fac munci pentru care este cerut doar nivelul de liceu.
Este adevărat că studiile privind câștigurile salariale arată că absolvenții de facultate câștigă în general mai mult la nivelul întregii vieți decât absolvenții de liceu. Cu toate acestea, aceste studii au oarecare lipsuri. De exemplu, peste 53% din cei care au absolvit facultatea recent sunt șomeri sau angajați în job-uri de nivel inferior. Iar venitul absolvenților de facultate variază foarte mult – absolvenții de la filozofie nu câștigă nici pe aproape cât câștigă cei de la studii economice/ business. În fine, studiile privind veniturile îi compară pe absolvenții de facultate cu toți absolvenții de liceu. Dar există și o sub-categorie de elevi de liceu care absolvă cu specificul de formare profesională – aceia care se angajează în job-uri bine plătite – și iată că imaginea absolvenților fără pregătire de universitară arată mult mai roză.
În ciuda faptului că există dovezi tot mai multe că acest program de liceu de patru ani orientat spre pregătirea pentru facultate servește din ce în ce mai puțin elevi, statele continuă să diminueze programele de pregătire vocațională. De exemplu, în 2013, Los Angeles Unified School District, cu peste 600.000 de elevi a tăiat aproape toate programele tip CTE (educație tehnică). Desigur, justificarea a fost legată de buget; aceste programe (care includ tehnologia auto, mentenanța avioanelor, producție audio, construcții și mentenanță clădiri și fotografie) sunt scump de susținut. Dar în situația în care 70% din absolvenții liceelor nu merg la facultate, aproape jumătate din cei care merg eșuează în a absolvi facultatea și peste jumătate din cei care o absolvă sunt șomeri sau angajați sub nivelul de pregătire, este oare educație vocațională nefolositoare, bună de sacrificat? Sau este cea mai inteligentă investiție pe care o putem face pentru copiii noștri, pentru afaceri și pentru viitorul economic al țării?
Economia SUA s-a schimbat. Sectorul manufacturier este într-un proces de creștere și modernizare, creând multe locuri de muncă provocatoare, bine plătite, care cer abilități înalte. Desființarea educației vocaționale la nivel de liceu a dus în toate sectoarele industriale la o lipsă de forță de muncă înzestrată cu abilitățile cerute și la o bogăție de de oportunități de carieră atât pentru cei care nu au terminat facultatea cât și pentru absolvenții de liceu care caută trasee interesante, lucrative. Multe job-uri din sectoarele de fabricație pot fi obținute prin intermediul traseelor de pregătire alternativă – ucenicie, formare la locul de muncă, programe de formare vocațională susținute de comunitate. Ele nu cer diplome scumpe și programe universitare teoretice de patru ani, pentru care mulți studenți nu sunt potriviți. .
Și, contrat lucrurilor pe care le cred mulți dintre părinți, elevii care obțin anumite abilități specifice pentru muncă în timpul liceului și aleg cariere vocaționale, merg deseori mai departe cu pregătirea. Locurile de muncă moderne favorizează acest lucru datorită abilităților solide, transferabile, care deschid posibilitatea unei învățări continue. Majoritatea tinerilor de astăzi vor avea multe job-uri de-a lungul vieții lor, iar o bună parte dintre ei vor avea cariere multiple care cer abilități noi și din ce în ce mai sofisticate.
Acum doar câteva decenii, sistemul nostru public de educație oferea posibilități ample de educație pentru ca tinerii să învețe despre cariere în industrie și alte filiere profesionale. Cu toate acestea, astăzi liceeni abia aud șoapte despre multitudinea de uși pe care le poate deschide educația vocațională. Mentalitatea ”facultății pentru toată lumea” a împins într-o poziție marginală conștientizarea altor trasee de carieră posibile. Costul pe care îl plătesc indivizii și economia ca întreg este foarte mare. Dacă vrem ca toți copiii să reușească în viață, trebuie să aducem înapoi educația vocațională în miezul educației de liceu.
P.S: – Dacă vă întrebați cum stă România la capitolul absolvenți de studii superioare, aflați că țara noastră se afla în 2017 pe ultimul loc din Uniunea Europeana (UE) în ceea ce privește procentul din populație cu studii superioare, iar unul din patru romani avea specializare în Drept, Administrație sau Afaceri.La nivelul întregii UE, aproximativ 40% dintre locuitorii cu vârste intre 30 și 34 de ani aveau în 2017 un nivel terțiar de educație, adică au absolvit cursuri ținute de universități, universități tehnice, institute de tehnologie și alte instituții care acordă diplome academice sau certificate de competență profesională superioară, potrivit datelor publicate recent de Eurostat.
Cel mai mare procent se înregistraîn Lituania (58%), Cipru (56%) și Irlanda (55%), iar cel mai scăzutînRomânia(26%), Italia (27%) șiCroația (29%).
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 