Am mai vorbit și în alte articole despre puterea poveștilor în captarea interesului elevilor pentru materiile mai ”aride”, deși eu nu am găsit niciodată că matematica, fizica sau chimia ar fi aride, dimpotrivă. Dar în mintea multor copii a fost introdusă (de adulții din mediul lor sau de colegi/ prieteni) ideea că științele exacte sunt aride și greu de învățat. Amy Schwartzbach-Kand și Edward Kand propun, într-un articol din Edutopia câteva idei de utilizarea a poveștilor pentru a-i apropia pe elevi de conceptele științifice.

Amy, care a fost înconjurată în familie de oameni de știință, a avut o scurtă cariera în domeniul advertising, apoi s-a dedicat educației, în care și-a găsit chemarea. A obținut un master în educație și design de curriculum și a lucrat peste 12 ani în școlile publice din Chicago, predând cu ajutorul PBL și integrând predarea STEM cu literatura și creativitatea. Este co-fondatoare a The Laboratory Chicago*, unde ajută elevii, profesorii și școlile să aplice strategii de predare, în care științele sunt conectate cu povestirile și cultura populară. Este pasionată și de fotografie.

* https://www.thelaboratorychi.org

Edward este doctor în neuro-științe și a petrecut cea mai mare parte a carierei predând științele educației la Northwestern University, unde a remarcat că mulți dintre studenții lui se codeau să aleagă specializarea de predare în științe. Ca urmare, a început să predea chiar el științele la un liceu de lângă Chicago, pentru a vedea dacă nu va putea să capteze cât mai devreme interesul elevilor pentru aceste materii, pentru ca ei să păstreze științele mereu vii în mintea și inima lor. După ce a predat în licee peste 10 ani, a fondat alături de Amy, The Laboratory Chicago. Când nu este ocupat cu ideile de a face științele amuzante și interesante pentru elevi, creează și meșterește skateboard-uri din lemn. Și se mândrește că merge la lucru în fiecare zi cu bicicleta, indiferent de vreme.

Utilizarea poveștilor pentru a capta atenția elevilor îi conduce către un angajament mai profund cu conceptele științifice.

“Știați că, acum mult, mult timp, înainte de a exista pizza în Chicago, noi eram cunoscuți pentru altceva – pentru dragoni?”

Elevii râd, știind că nu e adevărat, dar se apleacă înainte pentru a auzi mai multe.

“Vedeți voi, aici în Chicago am avut cei mai frumoși dragoni pe care i-a văzut cineva. Dragoni care erau colorați așa cum oamenii nici nu-și puteau imagina. Dacă știai să te ascunzi destul de bine și te uitai peste lac, puteai vedea dragoni cu cea mai profundă culoare albastră, ai căror solzi își schimbau culoarea în funcție de anotimp. Prin Grant Park, puteai zări ascunzându-se printre copaci dragoni cu solzi ca pietrele prețioase verzi, iar în timpul iernii dragoni albi, care străluceau în frigul iernii. Dar totul s-a schimbat.”

Când eu (Ed) am făcut o pauză, i-am văzut pe elevi aplecându-se spre mine.

”Bunicii mei au auzit de la bunicii lor că totul s-a schimbat cam pe vremea Revoluției Industriale. După aceea, au supraviețuit doar cei gri și negri și, câteodată verzi.”

“De ce? Ce s-a întâmplat cu ei?” a întrebat un elev.

Și atunci am știut că îi prinsesem.

Atunci când obișnuiam să predau o lecție tradițională despre evoluție, în clasa mea de științe din Școala Publică din Chicago, vedeam de obicei o clasă plină cu elevi pe jumătate adormiți, apatici. Dar cu povestea dragonilor, i-am văzut pe fiecare complet angajați: aplecându-se înainte în scaunele lor, râzând și comparându-și ideile cu colegii.

Există în științele creierului studii care susțin utilizarea poveștilor pentru a-i ajuta pe copii să creeze semnificații personale și să se angajeze cu conținutul materiilor. Și, ca educatori, obiectivul nostru nu este pur și simplu să-i învățăm niște definiții și fapte științifice, ci este acela de a găsi căile să ne conectăm cu elevii, pentru ca ei să poată aprecia și înțelege conceptele științifice.

Povestirile îi ajută pe elevi să se angajeze în înțelegerea ideilor complexe

Specialiști în neuro-științe au descoperit că, creierul nostru răspunde diferit la enumerarea unor fapte, în comparație cu ascultarea unei povestiri. Ascultarea enumerării unor fapte stimulează în principal cele două arii de procesare a limbajului din creier. Însă, atunci când ascultăm o povestire, sunt activate și alte părți ale creierului – regiunile implicate cu funcționarea simțurilor și ale mișcărilor motorii, care ajută ascultătorii să ”simtă” descrierile. Așa cum explică Uri Hasson**, cercetător în neuro-știință, ”O povestire este singura modalitate de a activa acele părți ale creierului care fac ca cel care ascultă să transpună povestea în propriile idei și experiențe.”

** https://www.ted.com/talks/uri_hasson_this_is_your_brain_on_communication

Un alt cercetător în neuro-știință,Paul Zak, a arătat că, atunci când ascultăm o povestire, creierul eliberează chimicale cum sunt dopamina și oxitocina***. Dopamina crește motivația și atenția, păstrând ascultătorul angajat și reglementându-i răspunsul emoțional. Oxitocina stimulează comportamentul social, empatic. Aceste chimicale permit ascultătorului să se conecteze cu narațiunea, astfel că informația devine mai semnificativă la nivel personal.

*** https://futureofstorytelling.org/video/paul-zak-empathy-neurochemistry-and-the-dramatic-arc – Empatia, neuro-chimia și arcul dramatic

Predând procesele organice cu dragoni

Am vrut să găsim o cale de a utiliza povestirile pentru a îmbunătăți înțelegerea de către elevi a structurilor și proceselor organismelor, ajutând elevii să se angajeze mai profund în înțelegerea conținutului, așa că am creat o lecție despre dragoni. Poate că dragonii nu sunt reali, dar poți utiliza știința reală pentru a examina caracteristicile și anatomia dragonilor. Această lecție a fost concepută pentru clasa a patra, dar am făcut-o și cu elevi din alte clase, de la a 2-a la a 7-a.

Am început prin a spune o poveste despre dragoni, și am trecut la învățarea despre scopul structurii osoase principale, discutând despre modul în care structurile sunt la fel și despre cum și de ce ele diferă. Elevii au studiat structuri omologe, învățând cum chiar și o balenă și un colibri au aceeași structură osoasă de bază, apoi ei au cercetat cum dezvoltă animalele trăsături diferite, pentru a se adapta la mediile specifice în care trăiesc.

Am discutat despre modul în care studiourile de film folosesc idei științifice reale, uitându-ne la dragonul creat pentru filmul How to Train Your Dragon.

Apoi le-am dat elevilor șansa de a utiliza aceste idei pentru a inventa un monstru sau o creatură care să aibă trăsăturile cerute de mediul său. Fiecare elev a inventat o creatură care putea să trăiască în Chicago River, un habitat care era aproape de școala lor, dând acelei creaturi caracteristici specifice mediului său – colorit, abilitatea de a se apăra și modalități de a-și găsi hrana sau prada. Ei au utilizat povestirea și abilitățile de scriere creativă pentru a dezvolta povestea istoriei creaturii lor, apoi au împărtășit munca lor cu clasa.

Noi am conectat această lecție și cu alte povestiri, utilizând creaturile magice din poveștile cu Harry Potter și cele din mitologia greacă.

Învățând tabelele de date cu ajutorul romanelor/ filmelor polițiste

În fosta mea clasă (a lui Ed), am creat o lecție pentru ca elevii să învețe să observe, să tragă concluzii și să utilizeze tabele de date, într-o povestire despre un laborator de pudră albă (cocaină) – nu a fost o lecție foarte angajantă, trebuie să admit asta.

Acum când vrem să facem o lecție cu obiectivele de mai sus, începem prin a vorbi cu elevii despre interesele lor. De exemplu, într-un grup cu care am lucrat recent, elevii erau foarte încântați de filmul Descendants, care-i prezintă pe eroii și pe răufăcătorii din povești trăind împreună într-o țară nouă. Am inventat o poveste în care unii dintre răufăcători înfăptuiseră trei crime. La locul crimei, noi am găsit ”otrăvuri”, iar elevii trebuiau să identifice cine dintre răufăcători fusese implicat în fiecare crimă, văzând la care dintre otrăvuri a reacționat în prezența unui antidot potențial.

Această activitatea a fost modificată dintr-una pe care am făcut-o cu elevii din clasa a 9-a de liceu; în munca mea curentă acum o facem cu elevi de la a 2-a la a 7-a. Am conectat acest tip de lecție cu povestiri despre răufăcători care au încercat să pună stăpânire pe întreaga lume și cu evenimente istorice. Știința implicată este aceeași, dar elevii o găsesc mult mai angajantă decât vechea mea lecție despre laborator.

Am făcut soluții de sulfat de magneziu, acid citric și hidroxid de calciu – pe post de otrăvuri. Ca antidot pentru aceste ”otrăvuri” am folosit soluții de fenolftaleină, bicarbonat de sodiu și hidroxid de sodiu – care au fost găsite în posesia ”răufăcătorilor”. Toate personajele inocente din poveste aveau la ei doar apă.

Testând antidotul Ursulei (din Mica sirenă), am văzut că toate soluțiile interacționau cu el. Am făcut la fel și cu antidotul lui Jafar (din filmul Aladin) și apoi cu cel al Reginei- vrăjitoare (din Albă ca zăpada) Povestirea a captat atenția elevilor, iar ei au fost încântați să aibă un motiv pentru a observa poțiunile.

Lecții ca acestea îi ajută pe elevi să facă conexiuni între ceea ce învață și cunoașterea lor anterioară. De aceea, utilizarea povestirilor îi ajută pe elevi să atingă o mai mare profunzime în înțelegerea ideilor științifice complexe – ei capătă responsabilitatea propriei învățări și se angajează într-o cercetare auto-dirijată.

Sursa: https://www.edutopia.org/article/dragons-and-fairy-tales-science-class