În această perioadă în care educatorii reinventează școala în formatul online sau hibrid, prin încercare, eroare și corecții din mers, este foarte important să putem învăța din experiențele altor profesori, mai ales din cele are au avut succes. Am găsit acest articol, scris de Jennifer Gonzales, de la Cult of Pedagogy, care a sintetizat câteva din ideile profesorilor din SUA și Canada, legate de tema enunțată în titlu. Poate nu ar strica să adăugați și voi propriile idei, de care să beneficieze și alți colegi de la noi…

Chiar înainte de 2020, construirea relațiilor dintre elevi era un ingredient important în a face ca școala să fie grozavă – pentru elevi și dascăli deopotrivă.

Atunci când elevii se simt confortabil într-o clasă, din punct de vedere social, atunci când se simt ca și cum ar fi printre prieteni, atunci când se simt văzuți și cunoscuți, când au încredere în oamenii din jurul lor, sunt mai dispuși să-și asume riscuri în învățare, să pună întrebări și să participe la ore.

Crearea unui astfel de mediu în clasa ta nu este cu adevărat un lucru dificil, dar cere un efort conștient. În timp ce anumite relații se pot dezvolta în mod organic, indiferent de ce faci, mult mai multe se pot dezvolta dacă faci pași deliberați ca să se întâmple asta.

Chiar acum, deși suntem încă în mijlocul unei pandemii, acest principiu este cu atât mai adevărat. În întreaga lume, izolarea socială face ca un număr mult mai mare oameni să se confrunte cu depresia și anxietatea*, iar acest lucru este la fel de adevărat pentru copii, elevi, la fel cum este pentru toți ceilalți. Să rezervi un timp dedicat pentru interacțiunile sociale nu este doar un ”Lucru frumos de făcut”, dar este realmente esențial. Și mi-e teamă că, în prea multe locuri, acest lucru e trecut cu vederea.

* https://www.kff.org/coronavirus-covid-19/issue-brief/the-implications-of-covid-19-for-mental-health-and-substance-use/

Din punct de vedere personal, mi-am văzut proprii copii, care sunt în gimnaziu și liceu; ei imploră să rămână acasă chiar și în cele două zile când ar putea să se ducă fizic la școală; vorbesc despre corvoada de a sta nemișcați toată ziua, de sentimentul că nu cunosc cu adevărat pe nimeni din clasele lor și de sentimentul de anxietate pe care îl au atunci când vorbesc sau când înțeleg greșit ceva în fața colegilor, toate acestea indicând lipsa interactivității – în clasele lor nu se petrece suficient timp pentru crearea relațiilor dintre elevi.

Și asta nu este o surpriză: Ca și în multe alte districte școlare, al nostru a făcut efortul de a se adapta la circumstanțele în continuă schimbare și, toată lumea – de la superintendent (inspector principal) până la directorii de școli și profesori – au fost incredibil de flexibili, plini de compasiune și dornici să facă tot posibilul să facă anul școlar să funcționeze cât mai bine. Dar ei toți au un milion de lucruri de făcut, ca sarcini: Să facă tehnologia să funcționeze. Să parcurgă materia din curriculum. Să-i mențină pe toți în siguranță, inclusiv pe ei înșiși. Nu este tocmai o surpriză că socializarea nu se află în fruntea listei.

Ceea ce vreau să vă ofer astăzi nu este ancorat în nici un fel de cercetare formală; este doar o listă de idei pentru generarea unor interacțiuni sociale de mare calitate între elevi, fie că învață la distanță sau într-o formulă fizică, cu distanțare socială. (pe majoritatea le-am extras din răspunsurile profesorilor la întrebarea din această postare** pe Twitter și din cea următoare***). Vom vorbi despre camere de discuții și alte unelte colaborative care îmbunătățesc participarea în întâlnirile cu întreaga clasă pe Zoom, plus alte câteva lucruri care sunt doar pentru amuzament.

Indiferent ce facem, acum mai mult decât oricând, este decisiv să facem ceva pentru a-i îndemna pe elevi să vorbească unii cu alții.

** https://twitter.com/cultofpedagogy/status/1328642045364334592 /

*** https://twitter.com/cultofpedagogy/status/1329832454182625280

În clasa fizică, dar cu distanțare socială

Pe lista motivelor din conversațiile despre copiii care vor înapoi la școala fizică, beneficiile sociale se află situate într-o poziție înaltă. Dar eu bănuiesc că măsurile de siguranță, măștile și distanțarea socială au paralizat o mulțime de profesori atunci când a fost vorba despre ideea de a face să se petreacă și interacțiuni sociale.

Deși este evident mai greu să te bucuri de proiectele practice, jocurile și activitățile colaborative pe care le-ai făcut înaintea pandemiei, cred că profesorii sunt suficient de creativi pentru a găsi soluții pentru situația actuală. Și, orice ai face, tot este mai bine decât nimic.

Așa că, în loc să ”arunci prosopul” declarându-te învins, provoacă-te singur, provoacă-ți colegii și elevii pentru a inventa căile de a face ce făceai și înainte, dar în siguranță.

• Poți juca în echipă Pictionary cu ajutorul whiteboards, dar păstrând distanța de 1,5 metri? Probabil că da.
• Elevii își pot lua interviuri unii altora, chiar vorbind cu mască și apoi să povestească întregii clase ce au aflat? Da.
• Există vreo cale prin care să înlocuiești mișcarea fizică din anumite jocuri cu mișcare digitală, în așa fel încât elevii din clasa fizică să poată interacționa cu ajutorul vocilor lor, dar ”să se miște” în spațiul virtual și să rămână la o distanță fizică sigură? Da. Într-un articol anterior, am oferit idei pentru asta în ceea ce am numit ”Clasa avatar” (#1). Sunt sigură că și alții au găsit propriile soluții, dar asta este una din cele la care vă puteți gândi și o puteți adapta. #1 https://m.youtube.com/watch?feature=youtu.be&v=VccvswDchl8 – The Avatar classroom
• Poți avea discuții cu toată clasa și să păstrați distanța fizică? Absolut. Multe dintre structurile din lista mea de strategii de discuții cu clasa (#2) pot fi făcute respectând distanța și purtând masca. Nu, desigur nu vor fi exact la fel ca înainte și, să vezi doar partea de sus a feței cuiva limitează abilitatea de a comunica dar, din nou, ceva e mai bun decât nimic. https://www.cultofpedagogy.com/speaking-listening-techniques/ – Marea listă a strategiilor de discuții în clasă

Camerele de discuții online

Cele mai populare platforme de conferințe online, ca Zoom și Google Meet îți dau acum posibilitatea de a pune participanții în grupuri mai mici, în camere de discuții, fie pentru a discuta o temă într-un grup mic fie pentru activități colaborative. Dar de obicei nu vei obține rezultate bune doar trimițând elevii în aceste camere separate, iar profesorii din întreaga lume au învățat ce funcționează cel mai bine, prin încercare și eroare. Poți vedea răspunsurile lor în această postare pe Twitter (#3).

#3 https://twitter.com/cultofpedagogy/status/1329202749041487872

Mai jos am pus împreună un rezumat al celor mai comune idei/ sfaturi.

Roluri

• Una din cele mai frecvent menționate idei este aceea de a atribui elevilor roluri. La nivel minimal, desemnează un elev care să fie liderul de grup, să înceapă discuția și să-i mențină pe toți concentrați pe sarcina de grup; asta va preveni situațiile în care elevii intră în camera de discuții și așteaptă ca cineva (altcineva) să înceapă.
• Alți elevi ar putea primi rolul de a ține socoteala timpului, să-și împărtășească ecranul cu ceilalți pentru ca toți să poată vedea un document (instrucțiuni, resurse etc.) sau un alt proiect online, iar un altul ar putea fi cel care raportează rezultatele muncii grupului atunci când toți se întorc în sesiunea principală (cu toată clasa).
• Câțiva profesori au menționat că elevii preferă ca profesorul să fie cel care desemnează rolurile, mai curând decât să facă asta un alt elev.
• Clarifică dinainte ce înseamnă aceste roluri de fapt: elevi diferiți pot avea idei diferite despre ce ar trebui să facă.
• Unul dintre profesori adaugă de obicei un element de icebreaker (spargere a gheții) la desemnarea de roluri, spunând ceva cam ca, “Elevul cu cea mai mică măsură la pantofi va fi astăzi liderul grupului”: Asta stârnește o conversați rapidă și amuzantă la începutul sesiunii de grup.

Gruparea

• Mărimea ideală a grupului de lucru este, în general de 2 până la 5 participanți, cele mai frecvent menționate numere fiind 3 și 4. În general, grupurile mai mici funcționează mai bine, dar trebuie să te gândești și la capacitatea ta, ca profesor, de a vizita toate camerele de discuții în timpul sesiunii lor de lucru; Dacă vei crea prea multe grupuri mici, nu vei putea să intri suficient de des în toate. (Pentru o discuție mai aprofundată despre diferențele dintre mărimile ideale ale grupurilor de lucru fizice și virtuale, ascută interviul cu Peter Liljedahl despre cum să faci să conteze momentele în matematică – Making Math Moments Matter) – #4 #4 https://makemathmoments.com/episode98/ – The Thinking Classroom Part 2: An interview with Peter Liljedahl
• O dată ce grupurile sunt formate și par să funcționeze bine, mai mulți profesori au povestit că cel mai bine este să păstrezi aceleași grupuri pentru mai mult timp, deoarece confortul și familiaritatea lucrului cu aceiași oameni tind să-i facă pe copii să se angajeze mai bine.
• Gândește-te să obții și părerea elevilor despre formarea grupului. Dacă este posibil să pui elevii împreună cu cei cu care vor să lucreze, lucrurile tind să meargă mai lin.
• Atunci când grupurile sunt formate pentru prima dată, dă-le câteva exerciții de spargere a gheții sau o altă activitate amuzantă, care să-i ajute pe participanți să se cunoască mai bine unii cu alții.

Tehnologia

• Înainte de a intra în camerele de discuții, pune-i pe toți să-și pornească camerele și microfoanele în așa fel încât să nu existe întârzieri făcând asta abia când ajung în cadrul grupului.
• Încearcă să utilizezi două echipamente: cu unul să intri în camerele de discuții și cu al doilea să monitorizezi camera principală.
• Asigură-te că elevii știu să utilizeze butonul “Ask for Help” (cere ajutor) sau alte funcții care le permit să-ți atragă atenția.

Sarcinile

• Camerele de discuții funcționează mult mai bine atunci când instrucțiunile sunt clare și specifice, bazate dacă e posibil pe o fișă cu rubrici. Asigură-te că elevii au acces la instrucțiuni în momentul în care se află în camerele de discuții.
• De obicei grupurile funcționează mai bine dacă elevii știu că se așteaptă de la ei să furnizeze un fel de răspuns sau să arate un anume produs al muncii lor pe care să-l împărtășească apoi cu restul clasei.
• Sfatul cel mai des menționat a fost acela de a avea un fel de proiect colaborativ pentru camerele de discuții: Acesta poate fi împărtășit apoi cu ajutorul unui Google Doc (fiecare elev din grup poate avea atribuită o culoare, ca să se poată vedea cu ce a contribuit fiecare), un Google Slide, Padlet, sau desen în Canva – posibilitățile de prezentare sunt nelimitate.
• Ca și în clasa fizică, pentru orice însărcinare vei obține un angajament mai bun dacă acea însărcinare contează pentru elevi, așa că dacă nu obții răspunsul pe care îl doreai, problema principală ar putea fi relevanța.

Monitorizarea

• Atunci când elevii tăi se obișnuiesc pentru prima dată cu lucrul în grup în camerele de discuții, încearcă să obții ajutorul unor colegi profesori sau altor adulți care să te ajute să monitorizezi și să vizitezi camerele. Asta îți va permite să vizitezi mai multe camere și să acorzi elevilor suportul de care au nevoie.
• Spune-le elevilor cum îi vei monitoriza și cum vei comunica feedbackul către grupuri, pentru ca ei să știe unde să se uite.
• Mulți profesori nu vizitează întotdeauna camerele, dar monitorizează în schimb munca grupurilor, care este făcută pe o filă la care se uită profesorul. Iată aici o idee excelentă: Un profesor creează o prezentare Google Slides și atribuie fiecărui grup câte o filă diferită din acea prezentare pentru a-și înregistra munca. Asta permite profesorului să treacă de la o pagină la alta ca să monitorizeze munca tuturor grupurilor odată, în loc să baleieze între mai multe file. Dacă mergi la View menu și alegi Grid View poți vedea de fapt miniaturile tuturor filelor dintr-o dată, ceea ce-ți va permite o vedere generală a activității. Alte opțiuni sunt aplicații ca de exemplu Classkick, Formative, sau Pear Deck, care de asemenea te lasă să vezi mai mult decât un singur ecran al muncii elevilor, pe rând.

Sfaturi generale

• Demonstrează-le comportamentele și practicile dorite pentru activitatea în grupuri din camerele de discuții. Un grup de profesori și-au înregistrat propria sesiune de probă pe Zoom, pentru a demonstra aceste protocoale și au pus la dispoziția elevilor filmul, pentru a-l urmări înainte de sesiunea de lucru în grup.
• Majoritatea profesorilor au descoperit că ajută dacă stabilești o limită de timp pentru aceste sesiuni. În special la început, acordă-le un timp scurt; o dată ce elevii câștigă mai multă experiență, pot căpăta rezistența pentru a lucra în grup (în camerele de discuții) pentru perioade mai mari de timp.
• Nu este necesar ca fiecare grup să raporteze atunci când se întorc cu toții în sesiunea principală; este în regulă să alegi doar câteva grupuri care să împărtășească concluziile, iar data viitoare să alegi grupurile care nu au avut ocazia să-și prezinte rezultatele.
• Atunci când elevii fac o muncă individuală, încearcă să pui fiecare elev în propria cameră de discuții, pentru ca tu să poți circula între camere și să le dai un feedback/ suport individual.

Conferințele video cu întreaga clasă/ grup

În general, elevii vor fi mai timizi în timpul video-conferințelor cu întreaga clasă; de obicei, cu cât numărul fețelor vizibile crește, cu atât mai puțin majoritatea elevilor vor fi dornici să vorbească. Asta nu diferă prea mult de situația din clasa fizică în primele zile de școală, când elevii încă nu se știu cu toții unii pe alții, încă nu a fost construită o cultură a clasei și nimeni nu este prea sigur care sunt regulile și ce se va întâmpla dacă le încalcă.

Deci, dacă anul școlar a început de mult, dar tu încă ai o participare scăzută la sesiunile video cu întreaga clasă, ar putea fi de ajutor câteva modificări ale abordării tale. Am abordat această temă într-un alt articol, intitulat ”Când nu auzi decât greierii” (#5); este despre îmbunătățirea participării în discuțiile față-în-față, dar se poate aplica destul de bine și pentru mediul virtual.

#5 https://www.cultofpedagogy.com/crickets/ – When You Get Nothing But Crickets

Iată un sumar al celor mai relevante sfaturi:

Specifică ce fel de răspuns vrei să primești

Câteodată elevii se blochează pentru că nu știu ce dorești și nu vor să greșească. Vor fi mai dornici să participe atunci când știu ce fel de răspuns vrei. De exemplu, ai putea spune, ”Peste un minut o să vă pun o întrebare. Ce vreau eu să faceți este întâi să vă gândiți în liniște la răspunsul vostru. Apoi o să cer ca trei voluntari să-și împărtășească răspunsurile lor cu grupul.”

În sesiunile virtuale, este de asemenea esențial să ai stabilite protocoale despre CUM să răspundă. Va trebui să-și pornească singuri microfonul și să înceapă să vorbească? Trebuie întâi să scrie în chat? Fără protocoale clare, majoritatea elevilor va alege să nu facă nimic.

Cere-le întâi să-și arate mâinile

În loc să le arunci o întrebare, sperând că se vor ivi voluntari care să răspundă, cere-le întâi ceva la care toată lumea care poate răspunde să arate asta, ridicând mâna, apoi cere unei persoane să spună ce gândește. Astfel, în loc să întrebi, ”Cum a fost weekend-ul pentru toată lumea?”, ai putea spune, ”Câți dintre voi s-au uitat la un eveniment sportiv în acest weekend?”

Pune întrebări directe elevilor individuali

Când pui o întrebare generală adresată întregului grup, majoritatea elevilor nu vor avea încrederea să răspundă în mod voluntar și spontan. Dar atunci când ceri unui singur elev să-și împărtășească gândurile, reduci imediat riscul și-l faci să se simtă mai în siguranță să vorbească.

Dă-le timp de gândire/ procesare a informației

Atunci când este pusă o întrebare și urmează liniștea, este greu să spui dacă rândul de fețe de pe ecranul tău exprimă confuzia, se gândesc sau sunt pur și simplu sfioși. Dar un lucru este cert și anume că mulți oameni au nevoie de puțin timp de gândire înainte de a răspunde la o întrebare, așa că tu construiește pe acest fapt: Când pui o întrebare elevilor, spune-le că le vei da 30 de secunde ca să se gândească la răspunsul lor, apoi cheamă pe cineva care să răspundă. Sau și mai bine, pune-i pe toți să scrie răspunsul; apoi toți vor avea ceva de împărtășit atunci când timpul s-a scurs.

Notă despre comportament

Aud multe despre probleme de comportament în sesiunile de conferințe video, în special la clasele elementare. Și am impresia că unii profesori petrec îngrozitor de mult timp corectând comportamentul elevilor și pedepsind elevii pentru lucruri cum ar fi faptul că nu se uită tot timpul la cameră sau fac lucruri care distrag. Asta pare a fi un mod teribil de folosi timpul întregii clase, dar nu am încă multe răspunsuri pentru această problemă. Dacă ai găsit soluții pentru această problemă, te rugăm să le împărtășești în comentariile la articol (vor fi utile pentru colegii tăi).

Pur și simplu vechile amuzamente

Râsul este una din cele mai bune modalități de a te elibera de stres și pentru a construi comunitatea clasei și, oare când a fost un timp mai bun în care să avem nevoie de amândouă aceste lucruri? Rezervând un timp pentru ca elevii să se distreze împreună este o foarte bună modalitate de a petrece timpul.

Jocurile

• Pentru a le da elevilor tăi șansa de a se cunoaște mai bine, puteți juca oricând orice tip de icebreaker (spărgător de gheață): ex. Două adevăruri și o minciună, scurte interviuri ale unui coleg sau oricare din aceste trei favorite pentru mine: – https://www.cultofpedagogy.com/classroom-icebreakers/
• Unele școli stabilesc în orare perioade în care elevii joacă jocuri sociale, interactive, cum ar fi Among Us, Minecraft, și Roblox.
• Jocuri cum sunt Kahoot, Quizizz, Gimkit – care sunt foarte bune pentru conținutul materiilor – pot fi jucate și pentru teme care nu sunt legate de lucrurile cerute la școală. Elevii pot chiar lucra în perechi pentru a scrie întrebările pentru jocurile pe care le vor juca împreună, cu toată clasa.

Pauza și prânzul virtual

Unele școli stabilesc perioadele în care elevii pot lua prânzul sau un fel de ”pauză”, în camere de conferință online mai puțin structurate, unde ei pur și simplu pot vorbi liber. Chiar dacă doar câțiva elevi vor folosi acest timp (stând și în pauze online), atunci când o fac în mod regulat le oferă oportunități sociale incredibil de importante, în momentul în care nu ar avea altfel nici o oportunitate să interacționeze.

Spectacole

Unul din profesori și-a pus elevii să joace o piesă de teatru în video-conferință și ne-a spus că elevii au fost încântați.

Evenimente speciale

Acestea sunt sesiuni în Zoom sau Google Meet, planificate pentru activități extra-școlare cum ar fi demonstrații de făcut prăjituri, întâlniri cu animalele de companie, ore de meșterit etc., unde participanții sunt ocupați cu câte ceva acasă, dar într-un fel stau împreună, simultan.

Cărți poștale în format video

Filme video pre-înregistrate pot ajuta foarte mult elevii să se simtă mai conectați unii cu alții. Dave Stuart, Jr. a împărtășit ideea lui de a le trimite elevilor săptămânal cărți poștale video foarte scurte (#6), în care se filmează acasă, în grădină, plimbând câinele, alergând, citind etc. – doar ca să le împărtășească câte un gând, fără nici o legătură cu temele de școală.

#6 https://www.cultofpedagogy.com/genuine-connection-online/

O modalitate eficientă de a face asta cu întreaga clasă ar putea fi să oferi o provocare săptămânală în Flipgrid, cu o singură întrebare (ex. “Care a fost lucrul cel mai ciudat pe care l-ai mâncat săptămâna trecută?”) și să le permiți elevilor să participe la asta, dacă vor.

Cam atât până acum. Sper că ai găsit cel puțin o idee pe care o vei încerca în săptămâna următoare sau când vrei – nu numai pentru că activitățile de socializare suplimentare vor face ca și învățarea pentru școală să fie mai bună ci pur și simplu pentru că avem cu toții mai multă nevoie de asta în acest moment. Elevii tăi au nevoie de ea, și tu de asemenea.

Sursa: https://www.cultofpedagogy.com/breakout-rooms-social-interaction/