Ups, era să lăsăm să treacă luna Octombrie, care în țările vestice este dedicată de obicei campaniilor de prevenire a hărțuirii, fără să pomenim nimic despre această temă, foarte importantă pentru școli și învățare și pentru întreaga societate.

Dar, ne-am dat seama la timp! 🙂

Așa că, pentru astăzi vă propunem articolul scris în Revista de Psihologie (www.greatergood.berkeley.edu.com) a Universității Berkeley de Prof. Dr. Diana Divechia, care este psiholog specializat în dezvoltare, profesor-asistent clinician la Centrul Yale pentru Studiul copilului și Inteligența emoțională, precum și membră în consiliul de consultanți ai Centrului Științific Greater Good. Puteți citi mai multe articole scrise de Diana Divechia pe blogul ei – developmentalscience.com.

Un studiu din 2019 a identificat cele mai eficiente abordări pentru prevenirea fenomenului de bullying, care ia amploare în toate țările.

Foarte multe state au deja cerințe clare din partea sistemului educațional, care solicită școlilor să aibă politici și să implementeze măsuri de prevenire a fenomenului de bullying (hărțuire).

Dar chiar având aceste politici nu este de ajuns. În ciuda cerințelor, în ultimii trei ani s-a putut constata o creștere a tuturor formelor de bullying*. Bullying-ul se poate manifesta fie sub forma unui grup de jucători de baschet experimentați care intimidează sistematic pe teren jucătorii începători, copii care stigmatizează în mod repetat pe colegii lor care sunt diferiți, fie cultural fie altfel, sau ca insultarea și excluderea bruscă din grupul de prieteni a unei fete de gimnaziu.

* https://cyberbullying.org/school-bullying-rates-increase-by-35-from-2016-to-2019 – În perioada 2016 – 2019, ratele de bullying în școli au crescut cu 35%

Bullying apare peste tot, chiar și în cele mai performanțe școli și este dăunător pentru toți cei implicați, de la țintele acțiunilor de hărțuire la martorii acestora – și chiar pentru hărțuitori. În SUA; luna octombrie este luna prevenției împotriva fenomenelor de hărțuire (National Bullying Prevention Month), așa că este un moment bun să ne întrebăm: Care sunt cele mai bune practici pentru prevenirea hărțuirii în școli? Am explorat această întrebare, împreună cu colegul meu, Marc Brackett de la Yale Center for Emotional Intelligence, într-o lucrare care a trecut în revistă zeci de studii ale eforturilor prevenirii hărțuirii în lumea reală.

Așa cum am descoperit, nu toate abordările de prevenire a hărțuirii sunt la fel de eficiente. Majoritatea programelor de prevenire se bazează pe creșterea nivelului de conștientizare a problemelor și pe administrarea consecințelor acestora. Dar programele care se bazează pe pedepse și zero toleranță din SUA nu s-au dovedit eficiente; și ele țintesc deseori în mod disproporționat elevii de culoare. Programele cum sunt cele de mediere între colegi, care plasează responsabilitatea rezolvării conflictele pe umerii copiilor, pot duce la creșterea hărțuirii (adulților, victime ale abuzului, nu li se cere niciodată ”să rezolve situația” cu asupritorul, iar copiii au și un drept legal în plus de a fi protejați, datorită nivelului lor de dezvoltare). Intervenția martorului, chiar și printre adulți, funcționează doar pentru anumite categorii de oameni – extrovertiți, empatici și oameni cu un înalt statut social și angajare morală. Multe dintre abordările pe care le adoptă educatorii nu au fost evaluate prin cercetare; în schimb, educatorii tind să selecteze programele pe baza celor pe care le aplică și colegii lor.

Am găsit două abordări, testate prin cercetare, care arată cel mai promițător pentru reducerea hărțuirii (și altor forme de agresiune și conflict). Ele sunt crearea unui climat pozitiv al școlii și programe de învățare socio-emoțională.

Construirea unui climat pozitiv al școlii

Climatul școlii poate fi dificil de definit, deși este posibil să fie măsurat**. Este sentimentul pe care îl ai atunci când ești în școală care poate să apară din modul în care se salută oamenii, elevii, din modul în care sunt rezolvate problemele, din modul în care oamenii lucrează împreună; este ”inima și sufletul” școlii, este ”calitatea și caracterul” ei. Școlile cu un climat pozitiv*** susțin o dezvoltare sănătoasă, în timp ce școlile cu un climat negativ sunt asociate cu rate mai mari de hărțuire între elevi, agresiuni, victimizare și sentimentul de nesiguranță.

** https://www.schoolclimate.org/services/measuring-school-climate-csci –Măsurarea climatului școlii (CSCI)

*** https://eric.ed.gov/?id=ED584442 – Climatul școlii și prevenirea hărțuirii. Sumar de practici pentru climatul școlii.

Elementele unui climat pozitiv pot varia, dar ele pot include frecvent norme despre sentimente și relații, despre putere și modul în care este exprimată aceasta, ca și norme despre consumul de media.

Ingineria normelor sociale (#1) este un proces conștient care construiește o cultură pozitivă între elevi și colegii și adulții din școală, care devine auto-întreținută. La fel ca un sistem imunitar sănătos, un climat al școlii pozitiv promovează sănătatea optimă și reduce șandele de disfuncționalități și boală.

#1 https://cyberbullying.org/social-norms-and-cyberbullying-among-students –Normele sociale și fenomenul de hărțuire online (cyberbullying) între elevi

Pentru construirea unui climat pozitiv, cheia este leadership-ul. Este hărțuirea minimizată ca fiind ”un ritual normal al copilăriei!, sau este recunoscută ca un abuz dăunător al colegilor, așa cum este de fapt? Liderii școlii înțeleg faptul că un abuz neîntrerupt, sever poate avea consecințe negative pentru întreaga viață (#2) asupra copiilor care sunt țintele hărțuirii, asupra hărțuitorilor și martorilor? Sunt liderii școlii dedicați promovării sănătății psihologice a tuturor copiilor, sau se bazează excesiv pe măsuri disciplinare? Pot să discearnă între procesele de dezvoltare tipice care au nevoie doar de îndrumare, prin comparație cu hărțuirea, care cere o intervenție asertivă? Sunt toți educatorii empatici (#3) în relația cu elevii lor și prețuiesc sentimentele copiilor?

#2 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4090076/ – Impactul hărțurii din copilărie asupra rezultatelor adulților în ce privește sănătatea, criminalitatea și statutul social

#3 https://www.pnas.org/content/113/19/5221 – Scurtele intervenții în rândul adolescenților care încurajează disciplina empatică reduc ratele de suspendări la jumătate

În continuare, sunt profesorii pregătiți să rezolve fenomenele de hărțuire? Elevii raportează constant că profesorii omit să observe majoritatea incidentelor de hărțuire (#4) și nu-i ajută pe elevi atunci când aceștia le-o cer. Majoritatea profesorilor raportează că se simt nepregătiți (#4) să rezolve fenomenele de hărțuire din clase. Unii profesori sunt chiar ei cei care-i hărțuiesc pe elevi (#5), sau arată lipsa empatiei (#6) față de victimele hărțuirii. Profesorii raportează că primesc prea puține îndrumări în ce privește ”managementul clasei” (#7) și că, uneori, fac apel la strategiile disciplinare obișnuite, pe care le-au învățat în familiile în care au crescut.

#4https://www.researchgate.net/publication/305767072_Perceptions_and_Attitudes_Toward_Bullying_in_Middle_School_Youth_A_Developmental_Examination_Across_the_BullyVictim_Continuum – Percepții și atitudini care-i privesc pe adolescenții din gimnaziu

#5 https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16875191/ – Profesorii care-i hărțuiesc pe elevi: O dramă ascunsă

#6 https://www.researchgate.net/publication/222552033_Pre-service_teachers’_empathy_and_cognitions_Statistical_analysis_of_text_data_by_graphical_models – Empatia și capacitatea cognitivă a viitorilor profesori: Analize statistice bazate pe analize de text și modele grafice

#7 https://eric.ed.gov/?id=EJ1132806 – Comportamentele și managementul clasei: Oare programele de pregătire a profesorilor îi pregătesc cu adevărat pe profesorii noștri?

Oricum, reformarea climatului școlii ar trebui să includă toți actorii – elevi și părinți, ca și directori, administratori și profesori – în așa fel încât să se poată rezolva problemele școlii și să se poată integra savoarea culturilor locale. Evaluarea culturii școlii poate fi periodic completată, pentru a urmări impactul îmbunătățirilor.

Promovarea învățării socio-emoționale

Învățarea socio-emoțională SEL) este deja binecunoscută și implică abilitățile de predare a auto-cunoașterii, auto-controlului, conștientizării sociale, luarea deciziilor în mod responsabil și managementul relațiilor (recunoaștere completă: și eu și Brackett avem legături cu SEL în cadrul programului RULER)

Abordările SEL bazate pe rezultatele cercetărilor au avut rezultate bune și s-au arătat eficiente și în raport cu costurile. Numeroase meta-analize (#8), rapoarte de cercetare (#9) și studii individuale realizate asupra unui număr de zeci de mii de elevi, arată că SEL îmbunătățește starea de bine emoțională, auto-controlul, relațiile din clase și comportamentele bune, de într-ajutorare între elevi. Reduce o serie de probleme cum sunt anxietatea, suferințele emoționale și depresia, reduce comportamentele disruptive cum sunt conflictele, agresiunea, hărțuirea, furia și discriminarea ostilă bazată pe atribuire (#10); și îmbunătățește achizițiile de învățare, creativitatea și leadership-ul.

#8 https://srcd.onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/j.1467-8624.2010.01564.x?casa_token=zFgluAwYsHEAAAAA%3Aemppu5_NSiGUFP_6mm2V0MaE-0knUVSxVmjb4XvjldXo3d8iAp9i6_qt393jN3gMlephZdOd5OPVUy0 – Impactul îmbunătățirii învățării social-emoționale a elevilor: o meta-analiză a intervențiilor universal folosite în școli

#9 https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28213889/ – Competența socio-emoțională: Un factor esențial pentru promovarea ajustării pozitive și reducerea riscului pentru copilul școlar

#10 https://en.wikipedia.org/wiki/Hostile_attribution_bias

Un studiu (#11) realizat asupra unui număr de 36 de profesori de clasa întâi a arătat că, atunci când profesorii îi susțin emoțional pe elevi, copiii sunt mai puțin agresivi și au un mai mare auto-control al comportamentului, prin comparație cu utilizarea abordărilor de management a comportamentului, care nu îmbunătățesc auto-controlul elevilor. O meta-analiză (#12) a arătat că 1. dezvoltarea competenței emoționale a protejat elevii împotriva situației de a deveni victime ale hărțuirii; 2. competența emoțională și performanța școlară îi protejează pe elevi împotriva situației de a deveni hărțuitori; 3. iar interacțiunile pozitive între colegi protejează victimele hărțuirii împotriva situației în care devin ei înșiși hărțuitori. O serie de studii longitudinale au arătat efectul pozitiv ale programelor de ELA din educația timpurie asupra situației acelor elevi ajunși la vârsta de mijloc, 35-45 ani (ex. mai puține divorțuri, mai puține situații de șomaj) și chiar efecte trans-generaționale. Prin comparație cu situațiile celor dintr-un grup de control, copiii și adulții care au participat la Proiectul Perry Preschool (#13) au avut mai puține implicări în acte criminale și realizări mai înalte în educație și angajarea în muncă. O analiză cost-beneficiu (#14) a șase programe SEL a descoperit că ele sunt investiții bune, fiecare dolar investit salvând 11$ care s-ar fi cheltuit ulterior.

#11 https://www.researchgate.net/publication/281477299_The_Contribution_of_Teachers’_Emotional_Support_to_Children’s_Social_Behaviors_and_Self-Regulatory_Skills_in_First_Grade – The Contribution of Teachers’ Emotional Support to Children’s Social Behaviors and Self-Regulatory Skills in First Grade

#12 https://www.researchgate.net/publication/326117728_Protective_factors_against_bullying_and_cyberbullying_A_systematic_review_of_meta-analyses – Protective factors against bullying and cyberbullying: A systematic review of meta-analyses

#13 https://heckmanequation.org/resource/perry-preschool-papers-2019/ – Perry Preschool: Intergenerational Effects Academic Papers

#14 https://www.cambridge.org/core/journals/journal-of-benefit-cost-analysis/article/economic-value-of-social-and-emotional-learning/D9A12352A7CF1B39E9A2B7EA4C68F150 – The Economic Value of Social and Emotional Learning

Profesorii beneficiază de asemenea de programele de învățare socio-emoțională (SEL). Aceia care participă la programe de formare a abilităților emoționale și sociale au o mai mare satisfacție profesională, se confruntă mai puțin cu situații de epuizare, arată mai multe emoții pozitive în relația cu elevii, își controlează mai bine clasele, utilizează mai mult strategiile care cultivă creativitatea, alegerea și autonomia la elevii lor. Profesorii raportează că vor mai mult suport SEL (#15) pentru a-și cultiva propriile abilități emoționale și sociale și pentru a înțelege mai bine sentimentele elevilor lor. Dar puține programe de pregătire a profesorilor (#16) se concentrează pe creșterea abilității profesorilor de a-și stăpâni emoțiile.

#15 https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0742051X15000876 – Virtual special issue on teachers and emotions in Teaching and teacher education (TATE) in 1985–2014

#16 https://eric.ed.gov/?id=ED582029 – To Reach the Students, Teach the Teachers: A National Scan of Teacher Preparation and Social & Emotional Learning. A Report Prepared for CASEL

Hărțuirea la diferite niveluri de vârstă

Abordările SEL ar trebuie să țină cont de nivelul de dezvoltare al copiilor, deoarece ceea ce este evident și posibil pentru copii se schimbă, la vârste diferite.

De exemplu, rata excluderii preșcolarilor din școală este cea mai ridicată dintre toate, deși suportul neurologic pentru auto-control abia se dezvoltă la ei. Atunci, doar încep să fie mielinizate (izolate cu o teacă de mielină pentru conexiuni mai rapide) conexiunile dintre circuitele emoțiilor și regiunile cortexului pre-frontal unde se desfășoară procesele de gândire – un proces care se va termina abia la mijlocul intervalului 20-30 de ani. Un program de SEL ca PATHS (#17) sau RULER (#18), care îi învață pe cei mici limbajul sentimentelor și strategiile de a te gândi înainte să acționezi, poate dezvolta un auto-control mai bun.

#17 https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23625456/ – Promoting Alternative Thinking Strategies (PATHS) and elementary school aged children’s aggression

#18 https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/00461520.2019.1614447 – RULER: A Theory-Driven, Systemic Approach to Social, Emotional, and Academic Learning

Câteodată, adulții confundă procesele normale de dezvoltare cu hărțuirea. De exemplu, pe la mijlocul școlii elementare, copiii încep să-și reorganizeze grupul de prieteni, ceea ce duce în mod natural la sentimente rănite și conflicte inter-personale. Asta nu ar trebui să fie greșit interpretată ca fiind hărțuire, deoarece hărțuirea implică agresiuni intenționate, repetate, petrecute în cadrul unei situații de dezechilibru de putere/ influență. Dezvoltarea normală implică și experimentele de putere, iar aceste dinamici normale ar trebui să fie orientate în mod sănătos către un corect sentiment de inițiativă, în loc de o demonstrație jignitoare/ vătămătoare de putere asupra altcuiva.

În fine, instalarea pubertății marchează începutul unei mai mari sensibilități față de relațiile sociale, un timp cu adevărat important pentru cultivarea abilităților de a participa la relații mai bune, mai blânde/ gentile. Din nefericire, aceasta este perioada în care hărțuirea se manifestă cel mai mult. Și, în timp ce unele strategii funcționează bine pentru copiii mai mici (de exemplu să-i sfătuiești să spună ce li se întâmplă unui ”adult de încredere”), această opțiune ar putea eșua atunci când e vorba de adolescenți, iar punctul de ruptură pare să fie undeva prin clasa a opta. Adolescenții mai mari cer abordări care sunt mai puțin didactice și se bazează pe nevoia lor de autonomie, afirmându-le totodată valorile lor și căutarea de semnificație. Din punct de vedere psihologic, schimbările creierului din perioada pubertății oferă o a doua șansă pentru recalibrarea sistemului de control al stresului (#19). Această oportunitate ar trebui utilizată în mod constructiv.

#19 https://acamh.onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/jcpp.12992?casa_token=QTydDKrAzMwAAAAA%3AZASgUNDr2oNW69Px3DMzK5x0rBGyZ8n_loUUrJITz_dcZBjdBk8x_XI0qd8AMtO4TfoPtryR0ZXvZ7poUA – Pubertal recalibration of cortisol reactivity following early life stress: a cross‐sectional analysis

Abordările ar trebui să ia în considerare și diferențele individuale dintre copii. Chiar și programele SEL se pot împiedica aici, bazându-se prea mult pe una sau două strategii de control emoțional, cum ar fi respirația sau mindfulness. Dar copiii diferă (#20) prin temperament, sensibilitate, forțe și vulnerabilități. Cele mai bune abordări SEL îi îndrumă pe copii să descopere strategiile care funcționează cel mai bine pentru ei – strategii care sunt personalizate în funcție de emoție, de contextul specific, personalizate și în acord cu cultura din care provine acel copil. Această abordare cere o flexibilitate neconvențională din partea educatorilor.

#20 https://greatergood.berkeley.edu/article/item/what_does_it_mean_if_your_child_is_sensitive

Și, în fine, abordările funcționează cel mai bine dacă nu sunt pedagogii utilizate singular/ separat sau extrase din kit-uri care ajung să fie închise în dulapul din clasă la sfârșitul anului școlar. Pentru a fi eficiente, acele abilități trebuie pe deplin integrate în întregul curriculum și pe parcursul întregii zile, în toate spațiile din școală și implementate de toți adulții – cu alte cuvinte, infiltrate în ecosistemul școlii. Doar abordările utilizate și predate intenționat au succes.

Școlile nu pot face singure acest lucru

În dezvoltarea abilităților socio-emoționale și prevenirea hărțuirii și familiile contează. Hărțuirea în școli apare câteodată din practici aspre de educație parentală sau din hărțuirea practicată de părinți sau frați, acasă.

Contează chiar și locul de muncă al părinților. Adulții pot avea experiența hărțuirii la locurile lor de muncă (#21), aproape la aceeași rată ca și copiii în școli, și hărțuirea apare chiar și printre profesori (#22) sau în comunitățile unde locuiesc seniori (#23). Cu alte cuvinte, hărțuirea nu este doar o problemă a copiilor; ea este o problemă umană omniprezentă. Iar copiii nu sunt feriți de lumea socială mai largă – hărțuirea copiilor care aparțin grupurilor criticate în discursurile politice naționaliste a crescut exponențial #23) pe terenurile de joacă din toată țara.

#21 http://blogs.edweek.org/teachers/teacher_leader_voices/2017/09/lets_be_honest_professional_bu.html

#22 https://www.apa.org/monitor/2019/06/jn

#23 https://www.aera.net/Newsroom/School-Teasing-and-Bullying-After-the-Presidential-Election

În fond, avem nevoie de o schimbare substanțială a mentalităților noastre privind importanța copiilor și a sentimentelor lor. Este mult mai probabil că copiii vor prospera atunci când le vom hrăni umanitatea și le vom oferi limbajul și strategiile și valorile care să-i ajute să identifice, să-și exprime și astfel, să-și reglementeze trăirile, sentimentele. Atunci când toți adulții din jurul lor – părinții, profesorii, directorii etc. câștigă o nouă conștientizare a rădăcinilor complexe ale fenomenelor de hărțuire și adoptă noi strategii pentru a le rezolva, școlile ne pot arăta calea.

Copiii contează pe noi pentru a-i ajuta să crească și pentru a le pregăti o societate în care hărțuirea nu mai este o ”normalitate”.

Sursa articolului: https://greatergood.berkeley.edu/article/item/what_are_the_best_ways_to_prevent_bullying_in_schools