Ce am învățat despre inovare în educație de la o modestă afacere – rulota cu mâncare

Scenariul roșu amenință școlile din București și alte localități. Pentru cei cărora învățarea în aer liber li se pare o idee prea aventuroasă sau o variantă inaccesibilă, revenim cu gândirea și ideile celor care mizează pe continuarea învățării în variantele online sau hibride, inspirându-se din cele mai neașteptate locuri ale lumii reale, așa cum face John Spencer în articolul de mai jos.

Și da, am înțeles toate observațiile pe care le-am primit despre faptul că la noi nu e așa, că n-ar trebui să vorbim despre ce se petrece în alte părți ale lumii. Dar noi credem că, dacă aici, în România, în orașul, comuna sau școala ta ”nu se pot întâmpla lucrurile bune pe care le vedem în alte părți”, asta ar trebui să ne facă să ne gândim – ce facem noi greșit (fiecare dintre noi și toți laolaltă) atunci când modelăm tânăra generație și când interacționăm unii cu alții – ca modele de viață, ca părinți și/sau profesori – să depistăm care sunt cauzele care duc la formarea unor mentalități și credințe ce fac imposibile transformările în bine din cadrul societății și școlii românești? Ce putem schimba, acolo, în propria ”bucătărie”?

Rulota cu mancare, un model de reziliență prin inventivitate, care se bazează pe resurse limitate, dar izvorăște din empatia față de oamenii din comunitate

Atunci când ne gândim la companii inovative, este ușor să ne imaginăm o proaspătă companie tehnologică, cu spații largi deschise, unde angajații joacă ping-pong și au la dispoziție băuturi gratuite și cu scaune atât de moderne încât nu știi dacă te poți așeza pe ele. Câteodată mă uit la astfel de spații și mă gândesc, ”Omule, mi-aș dori ca și școlile să arate așa”. Dar nu arată. Școlile au extrem de rar la dispoziție milioane, care să curgă de la început pentru ca să facă spațiile să arate perfect Și mai este ceva, deși acest tip de companii arată uluitor, multe dintre aceste startup-uri ambițioase dau faliment în primii trei ani de funcționare.

Între timp, cele mai inovative idei se petrec într-unu mediu mult mai umil – în acele bucătărioare minuscule, pline de grăsime, parcate pe marginea străzilor aglomerate. Dacă vrei să găsești inovație, uită-te nu mai departe de rulota (ghereta) cu mâncare din cartier. Ei da. Rulotele (gheretele) cu mâncare. Vezi tu, aceste rulote continuă să redefinească modul în care noi privim mâncarea, prin intermediul unei combinații de arome care sunt, fără nici o discuție, diferite față de aromele mâncării de la restaurant. Cu totul diferite față de lumea investițiilor masive în tehnologie, rulotele cu mâncare sunt deseori mici, agile și concentrate pe o misiune foarte distinctă. Ele sunt dispuse să-și asume riscuri creative, în împrejurări în care trebuie să gândească divergent. Cele mai bune rulote au succes deoarece sunt ancorate în contextul real al unei anumite comunități. Ca rezultat, pe durata pandemiei și a carantinei care a fost impusă, rulotele cu mâncare au fost de fapt unele din afacerile cele mai reziliente.

Am mai scris despre ”mentalitatea rulotei cu mâncare” și cum se leagă asta cu învățarea bazată pe proiecte*.

* http://www.spencerauthor.com/food-truck-pbl/ – Ce ne pot învăța rulotele cu mâncare despre învățarea bazată pe proiecte?

Dar, ce ne pot învăța aceste rulote atunci când pășim în lumea învățării virtuale sau hibride?

Blended learning în modelul hibrid

Ce ne pot învăța rulotele cu mâncare despre învățarea virtuală sau hibridă?

Iată câteva lucruri pe care le putem învăța de la aceste rulote cu mâncare atunci când ne gândim la învățarea online sau hibridă. Următorul film video explorează ce înseamnă să ai mentalitatea pe care se bazează afacerea unei rulote cu mâncare:

https://www.youtube.com/watch?v=YknXlbUBZt0&feature=emb_titleThe Food Truck Mindset

1. Începe cu empatia.

Rulotele cu mâncare sunt un loc de manifestare al empatiei. Cei mai buni bucătari care le conduc dezvoltă noi rețete pentru că își cunosc clienții. Ei au creat relații cu oamenii care cumpără de la ei și au dezvoltat un adevărat trib de fani. Asta nu înseamnă că vor crea exact ce vrea fiecare client. Nici că au început cu o anumită cercetare de piață. Dar concentrarea lor este în primul rând pe ideea de a crea o conexiune umană profundă cu clientul (da, la noi nu se prea întâmplă nici în acest domeniu și tot educația stă la baza lipsei de empatie, de interes pentru implicarea deplină în ceea ce faci și în dezvoltarea relațiilor inter-umane bazate pe sinceritate care toate, până la urma urmelor contribuie la menținerea afacerilor, a locului de muncă, n.n.)

Ca educator, tu poți concepe sisteme și structuri care izvorăsc din empatie. Ai putea trimite un chestionar elevilor și familiilor pentru obține o idee despre cine sunt și de ce anume au nevoie. Acest chestionar ar putea include întrebări despre accesul la tehnologie, programul zilnic, preferințele în ce privește sarcinile de învățare, temele care îi interesează și despre îngrijorările generale pe care le-ar putea avea legate de școală sau învățare. Dacă ai dezvoltat o relație de încredere cu ei, le-ai putea cere elevilor și părinților sau celor care îngrijesc copiii să-ți povestească cum se desfășoară o zi acasă la ei. Plecând de la empatie, poți apoi căuta strategii și materiale care sunt mai bine aliniate cu nevoile elevilor tăi.

Pe măsură ce parcurgi cursul pe care-l predai, poți să soliciți feedback de la elevii tăi. Una din strategiile care-mi plac este să-i pun pe elevi să noteze pe programa de curs sau pe calendarul acestuia întrebările pe care le au, ca să-i pot ajuta să le clarifice. De asemenea, pentru a măsura angajamentul elevilor utilizez chestionare cu 2-3 scurte întrebări. La fel cum rulotele cu mâncare își schimbă câteodată locația sau meniul pe baza feedback-ului primit de la clienți, eu încerc să-mi schimb abordarea pe baza datelor colectate din chestionare. Atunci când am predat la gimnaziu, am organizat întâlniri de echipă, opționale, numite Student Leadership. Orice elev putea să participe în echipa de conducere a elevilor, ca să ajute la generarea de idei de proiecte și să furnizeze feedback despre lecții.

Cu toate acestea, empatia trece dincolo de feedback-ul despre cursuri. Și aici analogia cu rulota de mâncare se sparge puțin. Pentru educatori, când spunem empatie ne referim la accesul și susținerea dreptății, a echității în învățare. La nivelul de bază, trebuie să ne gândim la accesul în mediul digital. Nu toți elevii au același acces la tehnologie. Dar trebuie să mergem și mai profund față de nivelul tehnologiei și să privim echitatea din perspectiva empatiei. Este important să ne reamintim că nu toți elevii au acces acasă la un loc liniștit în care să poată învăța. Nu toți elevii au acces egal la materiale fizice de care au nevoie pentru învățare (cărți, rechizite etc.)

Să arătăm empatie înseamnă să recunoaștem și că elevii din fiecare clasă pot experimenta niveluri diferite de traume sau sunt afectați de stresul post-traumatic (post-traumatic stress disorder – PTSD). Aceste situații catastrofice pot exacerba problemele de sănătate mentală. Sunt izbit de câți profesori au început să acorde din timpul lor pentru a descoperi întreaga poveste care se află în spatele unui elev ce pare neatent.

O abordare empatică ar putea include flexibilitatea în ceea ce privește termenele de predare a lucrărilor pentru acasă sau temele lipsă. Permite-le elevilor să predea din nou lucrările, dacă e nevoie. Unii ar spune că această abordare creează un model de așteptări mai joase, dar eu cred că, de fapt creează un model de așteptări înalte, deoarece tu vei spune; ”O să te las să predai această lucrare mai târziu, dar mă aștept să găsim împreună o cale ca tu să termini această lucrare. Nu o să te las să scapi cu lucrarea nefăcută, nu te las să eșuezi. O să fiu alături de tine, să te susțin.”

Nu le putem asigura tuturor elevilor echitate și acces egal. Există multă inechitate, în afara controlului educatorilor. Cu toate acestea, putem furniza structuri și suport care ajută elevii să-și crească accesul la învățare. Plecând dintr-o poziție de empatie.

Învățăm și online, dacă altfel nu se poate… Ceea ce contează e învățarea.

2. Limitează-ți ”meniul”

Din necesitate, rulotele cu mâncare trebuie să-și limiteze meniul, dat fiind constrângerile impuse de o bucătărie mai mică (și spațiu de depozitare limitat) și de nevoile clienților care sunt pe fugă. Nu este neobișnuit să vezi pe străzi un cărucior specializat în taco care oferă doar trei-patru opțiuni de umplutură de carne. Sau ai putea vedea o rulotă sau gheretă care oferă doar șaorma cu pui și hamburgeri, cu cartofi prăjiți și diferite băuturi. Aceste meniuri limitate înseamnă că ai mai puține opțiuni, ca și client, decât ai putea avea într-un restaurant. Cu toate acestea, acea simplitate a unui meniu mai mic, înseamnă deseori că bucătarii din rulotă se pot concentra pe a face câteva lucruri, dar bine, în loc să ofere un meniu foarte bogat în opțiuni (și câteodată nu foarte bine gătit, n.n.). Nu este nici o surpriză atunci că, vizitând o rulotă care vinde tamales făcute în stilul din Honduras (sau poate cheesburger), vei descoperi că sunt cele mai bune pe care le-ai gustat vreodată.

Cu toate acestea, simplitatea merge dincolo de mediu. Experiența pe care ți-o oferă aceste rulote constă în concentrarea pe un singur element cheie: mâncarea. Nu există chelneri sau barmani. Nimeni nu se gândește la fețele de masă sau forma paharelor, sau la ambianță. Deși aceste componente sunt desigur importante și mie îmi place experiența pe care o oferă un restaurant de calitate, ne găsim cu toții acum într-un tip de experiență similar cu cel al unei rulote cu mâncare. Suntem blocați de limitări în mediul fizic al școlilor. Nu mai putem crea aceleași experiențe față-în-față așa cum am făcut în anii anteriori. Poate că acesta este motivul pentru care va fi nevoie să ne simplificăm ”meniul” din clasele noastre.

Atunci când am făcut lecții online, am descoperit că asta mă ajută să mă concentrez pe mai puține obiective și să mă concentrez doar pe elementele cheie din standarde. Mă gândesc constant cum să simplific învățarea pentru a obține acele abilități cheie și concepte pe care trebuie să le predau. Deseori planific o lecție și apoi, trecând prin agenda de lucru și bifând activitățile, le scot pe acelea care pot părea interesante, dar nu sunt absolut vitale pentru învățare. Adoptând abordarea rulotei cu mâncare, mă gândesc constant la acele lucruri care contează cel mai mult: angajamentul elevilor, auto-direcționarea învățării, abilitățile cheie și standardele specifice pe care vreau să le stăpânească elevii. Mă gândesc cum să fac să devină realitate în condițiile în care nu am opțiunile unui ”restaurant” construit din cărămizi. În unele cazuri, asta mă ajută de fapt să cresc calitatea învățării. De exemplu, pot să fac un scurt film de 7 minute cu partea de instruire directă, cu mai multă claritate și atenție decât aș fi făcut-o în abordarea tradițională față-în-față. Creez mai puține materiale pentru clasă, dar mă concentrez pe îmbunătățirea clarității în concept.

Cînd lucrurile sunt clar explicate…

3. Să nu-ți fie frică să pivotezi

Rulotele cu mâncare permit câteodată unui bucătar să continue să-și perfecționeze meșteșugul și să învețe făcând. Îți dai seama dacă ceva merge trimițându-ți ”creația” către o audiență reală. Parte a motivului pentru care o rulotă cu mâncare poate experimenta atât de bine cu noi rețete este datorită faptului că trec prin ciclul de concept mai repede decât o poate face un restaurant tradițional. Ei pot testa lucrurile cu ajutorul unei audiențe reale și să vadă cum merg lucrurile cu o nouă idee. Școlile pot fi cu ușurință blocate de ședințe în care planifică cum să planifice. Dar dacă adoptă această abordare de a ”furniza mai devreme”, pot testa lucruri, le pot modifica la nevoie și pot crea mai rapid un nou traseu.

Cele mai bune rulote cu mâncare învață arta de a pivota – unde păstrezi un picior pe lucrurile pe care le faci cu adevărat bine și apoi te miști în jur, încercând noi lucruri ți văzând dacă funcționează. Cu alte cuvinte ele trebuie să fie adaptabile.

Când treci la învățarea online, ai putea să te simți din nou ca un profesor începător. Dintr-o dată, acel proiect de tehnologie nu mai este posibil, deoarece nu mai ai la dispoziție spațiul pe care îl utilizai, dotat cu toate uneltele. Acel program de ansamblu muzical nu se mai poate întâlni în aceeași încăpere pentru repetiții. Orele tale uimitoare de teatru nu mai funcționează la fel fără scena unui teatru. Ore cum sunt cele de educație fizică nu mai sunt legate de un spațiu fizic special. Acele Seminarii Socratice pe care le-ai rafinat de-a lungul anilor se simt plate, atunci când sunt lipsite de limbajul corporal și apropierea fizică. De aceea, pentru învățarea online sau hibridă ajută să poți avea o abordare adaptativă.

O abordare adaptativă implică să începi la un nivel mic și să schimbi repede atunci când lucrurile nu funcționează. Deși cu siguranță există o planificare anterioară intenționată, te întrebi constant, ”Cum pot să îmbunătățesc asta?” Asta te ajută să rămâi agil pe măsură ce modici și îmbunătățești. O abordare adaptativă începe cu deschiderea spre abordări diferite. Cauți în mod activ sfaturi și cauți abordări diferite. Atunci când treci la predarea virtuală și hibridă, re-imaginezi total felul în care va arăta clasa și ora ta. Pui constant mari întrebări de ”Ce-ar fi dacă?”, care te conduc spre noi strategii și abordări. Dar asta nu înseamnă să abandonezi ceea ce funcționează – de fapt tu cauți ceea ce se numește vintage innovation, care suprapune cele mai bune practici ale tale cu ceva nou.

https://www.youtube.com/watch?v=P2DZ9-hKxtg&feature=emb_titleCe este vintage innovation?

O abordare adaptativă tratează fiecare lecție ca pe un experiment. Câteodată lecțiile pe care le-ai imaginat și pregătit funcționează, câteodată eșuează. Dar chiar și experimentele eșuate sunt oportunități pentru reflecție și creștere. Da, nu întotdeauna te simți bine când lecția eșuează. E frustrant să vezi că lucrurile nu merg – mai ales când ești deja maestru în arta predării. Cu toate acestea, pe măsură ce te adaptezi, vei fi capabil să recunoști că, de fapt, capeți noi abilități ca și educator.

Încântare, tentație… Astea sunt reacțiile pe care vrem să le obținem de la elevi

4. Acceptă și îmbrățișează constrângerile creative

Unele din cele mai bune rulote cu mâncare îmbrățișează ideea de constrângere creativă. Unele vor folosi doar ingrediente locale. Sau, din cauza dimensiunii, vor limita numărul de produse din meniu. De obicei, nu au aceleași echipamente ca și restaurantele tradiționale. Câteodată preiau o abordare similară cu cea din Choppedchallenge** (să gătești cu o selecție de ingrediente alese de altcineva) și cer oamenilor să le dea ingredientele cu care ar vrea ca bucătarul să le gătească.

** https://holidappy.com/party-planning/Throw-a-Chopped-Challenge-Dinner-Party

În acest proces, ei concep ceva mai creativ. Acest tip de constrângere îi împinge să creeze ceva neconvențional și ciudat pentru o audiență mai mică și câteodată ăsta este exact lucrul de care aveau nevoie ca să atragă mai mulți clienți. Unele din cele mai bune restaurante la care am fost au început ca rulote cu mâncare. Ele au crescut încet, petrecând an de zile într-o perioadă de incubare a ideilor, perioadă în care au fost capabile să-și asume riscuri legate de meniu.

Aceasta este ideea de bază din spatele constrângerii creative***:

*** https://www.youtube.com/watch?v=lGyjGwSQXpg&feature=emb_titleThink Inside the Box: The Power of Creative Constraint

Îmbrățișarea constrângerii creative nu înseamnă că negi inechitatea sau că pretinzi că situațiile stresante nu sunt reale. Profesorii se confruntă cu situații foarte stresante și au nevoie de libertatea de a-și împărtăși zbaterile și de a fi vulnerabili. Totuși, în ceața tuturor acestor situații, ne putem întreba, ”Care sunt lucrurile pe care elevii le pot face acasă și nu le pot face în clasă?” Ar putea fi capabili să facă mai multe activități tip vânătoare de comori sau proiecte practice. Eliberați de programul măsurat de clopoțel, elevilor le-ar putea veni mai ușor să învețe în ritmul propriu sau chiar să se implice în învățarea bazată pe competențe. Ție ți-ar putea fi mai ușor să implementezi anumite proiecte inter-curriculare. Din nou, asta nu înseamnă că negăm inechitatea și că ne cantonăm într-un pozitivism toxic. Totuși, asta înseamnă că, dacă vom găsi avantajele ascunse ale învățării la distanță putem să concepem lecții care să se bazeze pe aceste avantaje.

Urmărind ora de acasă..

5. Redefinește succesul pentru a te concentra pe asumarea de riscuri creative

Întreaga abordare a rulotei cu mâncare vorbește despre experimentare și pivotare. Este vorba și despre recunoașterea rolului comunității locale și să-i întâlnești pe oameni în locul în care sunt. Este o abordare umilă care spune, ”O să venim la tine, acolo unde ești, în loc să așteptăm să vii tu la noi”.

Putem avea o abordare iterativă similară în învățarea la distanță.

Putem să recunoaștem că nu există un singur mod corect de a face învățarea online#. Fiecare școală, fiecare clasă și fiecare elev este diferit/ă.

#1 https://www.youtube.com/watch?v=OykqwbxlPmg&feature=emb_titleThere’s No Single Right Way to Do Distance Learning

Totuși, abordarea de tipul rulotei cu mâncare cere și o nouă definiție a suportului. Profesorii au nevoie să simtă permisiunea de a face greșeli fără să fie făcuți de rușine sau pedepsiți. Ei trebuie să experimenteze libertatea de a experimenta fără să fie supravegheați îndeaproape (micromanagement). Dacă vrem ca educatorii să dezvolte rezistență și perseverență, liderii lor trebuie să-i mai slăbească.

De asemenea, permisiunea de a experimenta nu poate fi dată pe tăcute. Nu e suficient ca liderii să nu mai sublinieze responsabilitatea pentru rezultate bune la măsurătorile cu miză înaltă (testările naționale, de ex.) În schimb ei trebuie să declare cu claritate că se așteaptă în această perioadă la greșeli inerente și la experimente eșuate. Iar aceste vorbe trebuie susținute cu acțiuni. Atunci când părinții se plâng despre abordările profesorilor în învățarea online, directorii trebuie să-i apere pe profesori în timp ce strâng și feedback pentru a putea face îmbunătățiri. Este decisiv ca toți actorii din școli și din jurul școlilor să înțeleagă că această trecere spre noi modele de învățare va include greșeli și abateri.

În mod similar noi, educatorii, trebuie să rămânem modești în ce privește propria creștere și să rămânem deschiși la feedback.

Află mai multe

Dacă ești interesat să afli mai multe pe această temă, am deschis și un hub virtual cu resurse, articole și webinarii http://www.spencerauthor.com/virtual-learning/

Sursa articolului: http://www.spencerauthor.com/food-truck-hybrid/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.