Redeschiderea școlii – cum ar putea arăta (II)

Iată și urmarea articolului scris de Jennifer Gonzales în Cult of Pedagogy.

Partea a 3-a: Confruntarea cu necunoscutul

Probabil că acum singurul lucru cert este că nimeni nu știe cu siguranță cum va arăta viitorul an școlar. Și asta te-ar putea pune într-o stare de paralizie, așteptând ca cineva să-ți spună care este planul, în așa fel încât să începi să te pregătești.

Iată ce aș face eu, dacă aș fi ”în ghetele tale.”

1-Cum-arata-noul-an-4

Pregătește-te pentru un an întreg de predare 100% la distanță

Indiferent cum va arăta planul specific pentru anul viitor, există o mare șansă ca cel puțin o bună bucată din instruirea pe care o vei face să se desfășoare la distanță. Chiar dacă școala ta izbutește să-i aducă pe copii în clădire, distanțarea socială probabil că va cere ca elevii să-și ia materialele (manuale, fișe etc.) și să facă mare parte din muncă pe echipamentele IT.

Cu acest lucru în minte, o să te descurci mai bine dacă ai trecut o bună parte din instruire în formatul online. O dată ce ai materia în acest format, îl poți totuși folosi și în mediul față-în-față; doar că așa vei avea mai multe oportunități să interacționezi direct cu elevii.

Iată câteva lucruri care te pot ajuta în acest proces:

1-Cum-arata-noul-an-5

Creați-vă planuri de urgență

Atunci când vă organizați lecțiile pentru anul viitor, construiți planuri de urgență pentru diferite scenarii. Așa că, deși vă veți pregăti lecțiile pentru învățarea la distanță, marcați locurile unde s-ar putea face ceva diferit, dacă lucrurile permit să faci predare față-în-față sau chiar în situația în care nu se mai cere respectarea distanțării sociale – ar putea fi vorba de o activitate de laborator, lucrul în grupuri, pe proiecte etc.

Acordă-ți spațiu emoțional pentru propria durere

Pe parcursul acestui proces, ți-ar fi de folos dacă ți-ai permite să-ți manifești durerea pentru incredibilele experiențe de care sunt lipsiți profesorii și elevii acum și în viitorul previzibil. Deși nu este foarte util să te cantonezi pe lungi perioade de timp în această stare emoțională/ de spirit, nici nu este util să pretinzi că este normal ce se întâmplă. Recunoașterea pierderii îți va permite ție, colegilor tăi, ca și elevilor tăi să vă simțiți validați, iar asta te-ar putea elibera pentru a trece mai departe și a face tot ceea ce poți în situația curentă.

1-Cum-arata-noul-an-6

P:S: Pentru că tot a pomenit Jennifer despre profesorii suplinitori de care va fi mare nevoie în oricare dintre variantele prezentate – la noi când va începe selectarea și pregătirea acestor cohorte, unde, cum și când se va desfășura?? Așa cum vedeți, la alții deja a început încă din primele faze ale pandemiei…

https://www.uwacontinuingeducation.com/blog/course-spotlight-substitute-teacher-preparation-1155/

Respinge așteptările exagerate, ne-rezonabile

Vorbind despre a te purta ca și cum toate aceste lucruri sunt normale, am surprins un sentiment că ar putea fi cineva dintre lideri care merge înainte ”pe arătură” ca și cum instruirea va continua la același nivel de calitate ca înainte. Deși obiectivul nostru este în mod evident o instruire de înaltă calitate, să trimiți un mesaj care neagă provocările curente poate zdrobi spiritul profesorilor (#3) . Dacă tu lucrezi într-un district/ regiune unde așteptările sunt dincolo de realitate, respinge-le. Găsește și pe alții cu care să-ți unești forțele, compune o scrisoare sau un document care oferă alternative mai reale și prezintă-l directorului și inspectoratului. Poate funcționa și a mai funcționat. Pentru mai multe idei, poți citi un alt articol – ”Suntem o familie” iar unele din normele școlii pot duce la epuizarea profesorului” (#4)

#3 https://crawlingoutoftheclassroom.wordpress.com/2020/04/28/the-teachers-are-breaking/Profesorii cedează / https://creeracord.com/2020/05/04/profesorii-cedeaza/

#4 https://www.cultofpedagogy.com/school-norms/“We’re a Family” and Other School Norms that Can Cause Burnout

1-Cum-arata-noul-an-2

Încă un lucru

Vreau să adaug un ultim gând: Când te uiți cu adevărat la această situație în care suntem cu toții, ceea ce face ca totul să fie atât de greu este că noi vrem să fim împreună. Dacă ar trebui să stăm la o depărtare de 1,5 metri pentru restul vieții noastre, ar fi o adevărată provocare. Predarea bună este o experiență intimă și majoritatea profesorilor dau tot ce e mai bun atunci când pot sta aproape ca să examineze ce lucrează elevii, când îi îmbrățișează, bat palma și au conversații individuale cu ei. Profesorii buni știu cât de importantă este construirea de relații în procesul învățării – nu numai relația profesor-elev, dar și relațiile dintre elevi. Elevii noștri vor să-și ciocnească umerii, să-și aplece capetele pentru a-și șopti secrete, să se îmbrățișeze, să se prostească pe locul de joacă și pe drum, să danseze și să râdă împreună.

Avem încă nevoie disperată de aceste conexiuni. Această conexiune fizică. Cred că este important să ne oprim și să recunoaștem asta, pentru că este o veste bună.

Pe parcursul ultimilor zece ani, sau cam pe-acolo, pe măsură ce smartphone-ul ne-a invadat viețile, am devenit din ce în ce mai dependenți de ecrane și cu toții ne-am clătinat capetele gândindu-ne cât de deconectați unii de alții am devenit. Dar această pandemie a demonstrat că, de fapt nu eram deconectați. Da, echipamentele au făcut ca lucrurile să arate diferit, dar tot timpul noi am găsit totuși căile pentru a rămâne apropiați, pentru a ne atinge unii de alții, pentru a împărtăși spațiul fizic. S-a dovedit că avem nevoie de asta și cred că este o veste minunată.

În 2013, Coca-Cola a produs o reclamă pentru Super Bowl pe care nu am uitat-o niciodată. A fost un montaj al imaginilor surprinse de camere de supraveghere din întreaga lume, scurte filmulețe cu oameni îmbrățișându-se, sărutându-se, făcând gesturi amabile sau frumoase unii pentru alții, sărbătorind împreună. În fiecare filmuleț, oamenii erau apropiați fizic în moduri care au început să arate șocant pentru mine în cadrul contextului actual.

Motivul pentru care acea reclamă a fost atât de populară atunci și de ce rezonează ea atât de profund pentru mine acum, este deoarece noi oamenii așa suntem, de fapt acesta este ”normalul” după care tânjim să-l obținem înapoi. Acest dor face ca lucrurile și tot ce trăim să fie atât de dificile. Cred că într-o bună zi ne vom întoarce la asta și mai cred că nu este probabil să mai luăm lucrurile din nou ca ”venind de la sine”.

Până atunci, facem ce putem, acordându-ne unul altuia și nouă înșine multă bunăvoință.

Sursa articolului: https://www.cultofpedagogy.com/reopening-school-what-it-might-look-like/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.