Mii de profesori, mulți lucrând în țări în care predarea de acasă a fost decisă de mai multe săptămâni, se gândesc la abordarea mentală de care ai nevoie ca să rămâi ancorat în această perioadă dificilă.

Iată ce spune despre discuțiile dintre profesorii din SUA și alte țări – Stephen Merril, șeful departamentului pentru conținut al revistei Edutopia, fost profesor de istorie și limba engleză, care a ales apoi cariera de jurnalist și lider de conținut la Edutopia și alte trei publicații – CNN, Outside magazine și Newsweek Budget Travel.

”Am fost pasionat întotdeauna de educație și de abilitatea acesteia de a schimba vieți”, spune Stephen.

Gândul s-a oprit aproape înainte de a începe: “Asta este atât de copleșitor.” A fost tot ce a izbutit să scrie un profesor înainte de a se opri imediat, în liniște, contrariat poate de mărimea absolută a problemei. În pauza pregnantă ce a urmat, fiecare profesor urmărind fără îndoială fraza neterminată – despre criza virală amețitoare, care escaladează rapid, închizând școlile de-a lungul și de-a latul țărilor – recunoscând prăpastia cu care se confruntă și ei și chinuindu-se să completeze golul.

În următoarele ore, peste 500 de profesori s-au alăturat celor două conversații de pe pagina de Facebook a Edutopia – despre predarea în timpul pandemiei de coronavirus, împărtășindu-și grijile și anxietatea: Ce ne facem dacă se închid școlile pentru luni de zile? Cum vom trece la învățarea online? Cum vom avea grijă de elevii cu nevoie speciale și cum vom administra planurile lor de educație specială? Ce se întâmplă cu copiii are nu au acces la internet și cine va fi chemat, așa cum nota gânditor Keith Schoch, să devină în fapt ”babysitter” pentru frații și surorile mai mici. “Nu avem de-a face cu o diviziune digitală ci cu abis digital, iar populația rurală și săracă din America se află pe fundul acestui abis” a spus Anne Larsen, cu o devastantă concizie. Ce se întâmplă dacă, la final, sistemul școlar decide că învățarea online funcționează foarte bine și nu mai redeschide școlile?

Panica lor a fost perfect de înțeles.

Dar în acel amestec de profesori erau și o mulțime care aveau deja în acel moment experiența unor săptămâni de criză – câțiva din Hong Kong și Italia, alții din statul Washington, de exemplu – iar alții care avuseseră lungi cariere în domeniul învățării online și la distanță. Până la urmă, au fost mulți profesori fantastici, foarte creativi care au furnizat celorlalți profesori strategii, pe măsură ce au apărut obstacolele.

O modificare în mentalitate va fi cerută la cel mai înalt nivel – chiar și cei mai optimiști educatori au fost de acord asupra acestui punct. Există o mulțime de strategii și tactici pe care articolele din Edutopia le cuprind – și vom continua să o facem – dar există structuri emoționale și psihologice cruciale asupra cărora profesorii care constituie audiența noastră au căzut de acord că vor fi necesare pentru a preda în această nouă paradigmă.

Așteaptă-te la încercări… și la o mulțime de erori.

Începe prin a fi rezonabil cu tine însuți. De fapt, este imposibil să treci peste noapte la învățarea la distanță fără o mulțime de încercări și eșecuri. Așteaptă-te la asta, planifică în consecință și fă tot ce poți ca să te împaci cu asta.

“Îți pot spune acum, după șapte săptămâni de învățare online, că multe din ce vei face vor fi prin încercare și eroare,” scrie Stacy Rausch Keevan, care predă în Hong Kong. “Nu te stresa din cauza asta – nu te ajută la nimic. Pentru clasele de gimnaziu la limba engleză și științe umaniste, ofer aceleași lecții pe care le-aș fi făcut în clasă, doar că în doze mai mici.”

Recunoaște/ acceptă că situația este extraordinară

Revizuiește-ți referința de bază. Operăm cu toții în umbra unei pandemii globale, iar asta ne dezorientează și ne limitează. Nu este realist să vrei să faci treburile ca în mod obișnuit.

”Punctul real” pe care să-l iei în considerare nu este ”aderarea strictă la condițiile și normele obișnuite”, scrie Amy Rheault-Heafield în replică la o întrebare despre structura învățării la distanță față de experiențele de învățare tipice, ”ci despre cum să oferi experiențe bogate tuturor învățăceilor care se află acum în situația de a-i nu-i mai avea lângă ei pe profesori, așa cum se întâmplă în mod tradițional în clase.”

Așa că, în timp ce ar trebui să încerci să le furnizezi ”activități semnificative”, atrage atenția John Thomas, profesor la clasele elementare , “ar trebui să ne amintim imediat – și pentru că mulți dintre noi au experiență limitată în utilizarea acestor instrumente – că nu putem rezolva totul imediat. Cu alte cuvinte, trebuie să ne acordăm nouă înșine suficient timp și permisiunea de a ne da seama cum funcționează.”

Redu încărcarea de muncă (pentru tine însuți și pentru elevii tăi)

Dacă districtul (inspectoratul tău) o permite, ar trebui să planifici pentru mai puțin. Elevii nu vor putea lucra la fel de productiv, oricum – așa că dacă tu nu reduci încărcarea, le vei trimite de făcut teme pe care ei nu le vor putea face – iar atât tu cât și familia ta aveți nevoie de mai multă grijă acum.

“Feedback-ul din partea elevilor și familiilor lor de-a lungul ultimelor 10 zile a fost, ‘less is more (mai puțin valorează mai mult),’” a comentat și Jo Gillespie. “Gândește-te că părinții încearcă să lucreze de acasă, iar frații elevului tău cer și ei timp pe computer și pe Wi-Fi. Încearcă să le dai chestionare, utilizând formate Google, un jurnal de lectură, câteva scurte sesiuni live cu profesorul și colegii, poate o dezvoltare de vocabular, probleme de matematică și geometrie (dar nu prea multe). Și asta probabil că este de ajuns.”

Iar Keevan, profesorul din Hong Kong cu câteva săptămâni de experiență, a confirmat că timpul și distanța joacă jocuri amuzante în timpul crizei: ”Ceea ce ți-ar lua în mod normal o oră ca să predai în clasă, îți va lua probabil acum de două ori mai mult.”

Nicio persoană nu este izolată pe o insulă pustie

Oamenii sunt animale sociale. Să lucrezi de acasă sau, și mai rău, din carantină, este izolant și depresiv atât pentru profesori cât și pentru elevi.

Faceți un efort comun și vorbiți cu colegii și profesioniștii în care aveți încredere și care să vă dea un context emoțional și psihologic pentru munca voastră. Să predai în aceste momente este extraordinar de greu, și vei avea nevoie de compania virtuală a oamenilor care trec prin aceleași experiențe ca și tine.

Și nu uita să ”îi contactezi pe elevii tăi cât de des poți”, spune Keevan, care încă predă ore ”live” în ciuda inconvenientului diferenței de fus orar de 13 ore. Sau poți facilita comunicarea de la coleg la coleg. John Thomas le repartizează elevilor lui de clasa a I-a și a II-a ”tovarăși de condei” (cu care discută telefonic, n.n.), în așa fel încât copiii care nu au internet să simtă că fac totuși parte din clasă.

Toată lumea crede că nu va putea – înainte de a putea

În anumită măsură, odată cu un teritoriu necunoscut, vin sentimente de pesimism și auto-îndoială. Profesorii care au discutat pe grupurile de Facebook i-au sfătuit pe pesimiști să vadă în perspectivă și să fie mai răbdători cu sine. Știi cum să predai și, în timp, îți vei da seama și cum să o faci la distanță.

“Suntem în a șaptea săptămână și eu îi am acasă și pe cei trei copii ai mei,” scrie Salecia Host, o profesoară din Tianjin, China, reflectând asupra arcului ei emoțional ca răspuns la criză. “Pur și simplu ia fiecare zi, pe rând. Devine mai puțin copleșitor și mai mult o rutină.”

Încearcă să rămâi calm – deși vei avea câteva momente în care o să-ți vină să sari pe fereastră – și continuă să lucrezi persistent: ”Cheia este să fii deschis la minte și flexibil,” a spus Kaz Wilson, care de asemenea lucrează în China. “Toată lumea crede că n-o să poată, până te oprești, vorbești cu alții care fac asta și știi că vei izbuti să depășești situația.”

Astupați prăpastia

Munca ta va fi grea, dar sunt elevi care se confruntă cu provocări mult mai grave. Elevii care nu au internet sau nu au computer vor avea nevoie și ei de suport, la fel și cei care au diferențe în nivelul de învățare sau se confruntă cu alte circumstanțe care fac învățarea la distanță în mod special dificilă. Susținerea acestor elevi a fost în mintea tuturor – a apărut în discuția pe Facebook de-o duzină de ori.

“Sunt în Italia. Școlile noastre au fost închise acum câteva săptămâni, fără nici o avertizare. Am trecut imediat la online. Este greu și este extenuant,” a recunoscut Eleonora Borromeo, înainte de a ne da o rază de speranță. “Echitatea este o problemă. Evaluarea este o problemă. Dar elevii fac tot ce pot ei mai bine pentru a ne da nouă forța de a continua..”

Soluțiile pentru elevii noștri ne-conectați, vin din partea profesorilor concentrați pe vechile abordări analogice: teme bazate pe creion și hârtie, pachete de activități și caiete de lucru pot fi trimise prin mail acasă, părinților, iar legătura cu ei și elevii poate fi ținută prin apeluri telefonice zilnice.

Sursa: https://www.edutopia.org/article/teaching-through-pandemic-mindset-moment?