Iată un articol interesant al lui Chase Mielke, care este antrenor de instruire și profesor la un liceu public din Plainwell, Michigan. El publică articole pe blogul www.affectiveliving.com și este autorul cărții ”Leacul epuizării: Să înveți din nou să-ți placă să predai” (The Burnout Cure: Learning to Love Teaching Again, ASCD, 2019).
Un profesor aspirant m-a întrebat recent, ”Predarea îți produce aceeași bucurie în al cincilea sau al zecelea an, cum a făcut-o în primul an?” Clișeul pe care îl auzi în educație despre ”marea chemare” are replica lui: Desigur! Dacă nu mi-ar place la fel de mult, aș fi un profesor disfuncțional, nu-i așa? Apoi m-a izbit realitatea. Nu, predarea nu-mi dă același fel de bucurie cum a făcut-o acum 10 ani. Și asta e în regulă.
Oare cum ne purtăm noi, mulți dintre noi, propriile bătălii împotriva mitului entuziasmului neobosit al profesorului, în timp ce ne întrebăm dacă energiile, prioritățile și metodele noastre pedagogice schimbătoare sunt produsul pasiunii care se diminuează? Ce ar fi dacă, în loc de asta, am accepta că predarea noastră trebuie să se schimbe deoarece noi ne schimbăm? (și lumea din jurul nostru se schimbă, de asemenea, n.n.)
În momentul în care în viața mea a intrat fiul meu, Maddox, care acum are 3 ani, lumea mea a început să se învârtească într-o direcție diferită. Faptul că am devenit părinte este doar una dintre căile diferite prin care eu – și prin urmare predarea mea – s-a schimbat de-a lungul anilor. În loc să susțin acea energie de ”ardere la ambele capete” din primii mei ani, lucrez pentru a conștientiza că predarea, așa cum l-am auzit spunând pe un profesor veteran, evoluează în anotimpuri. Așa cum fermierii aplică strategiile potrivite pentru a se adapta diferitelor condiții ale anotimpurilor, profesorii pot găsi căi pentru a lucra nu mai din greu ci mai inteligent.
Toți educatorii își vor avea propriile anotimpuri. Eu am învățat multe lecții de la anotimpurile mele de profesor; și lăsați-mă să vă împărtășesc câteva dintre ele.
Anotimpul 1: Șocul cultural
Primii trei ani și mai bine, cariera mea de predare a fost plină de experiențe conflictuale și emoții: idealismul confruntat cu pragmatismul, amatorism combinat cu ambiție. Calitățile decisive care m-au susținut au fost umilința, capacitatea de a mă ierta pe mine și reziliența.
Găsește un mentor pozitiv: Maleabilitatea poziției de ucenic ne face vulnerabili la persoanele negativiste, cinice. Nu toți educatorii veterani au avut succes în a-și controla anotimpurile. Din fericire, eu am găsit mulți care au știut să-și găsească ritmul și să-și mențină optimismul. Îndreptați-vă spre, gravitați în jurul oamenilor care acceptă idei noi și le personalizează, în loc să le deplângă și să se plângă.
Caută să obții feedback: Doar pentru că o anumită persoană este desemnată ca să te observe (mentorul desemnat să ajute profesorii începători în multe sisteme de educație, n.n.), nu ar trebui să fie singura (sau cea mai bună) persoană care să-ți dea un feedback. Fii ca un burete pentru feedback-ul constructiv, fie că acesta vine de la un coleg pe care l-ai întâlnit pe hol sau cineva pe care l-ai găsit online, la celălalt capăt al unui hashtag.
Rescrie-ți scenariile de auto-apărare: Primii ani din educație sunt duri, în parte deoarece noutatea predării creează multe oportunități de eșec. Vocea critică din interiorul tău și sentimentele ”sindromului de impostor” vor sări la nivelul 11 (din 10). Nu-i vom lăsa niciodată pe elevii noștri să se bată singuri cu problemele lor, așa că nici noi nu ar trebui să ne permitem să facem asta. Asumă-ți greșelile, dar învață să te ierți singur și mergi înainte.
Anotimpul 2: Dezvoltarea
Controlul și învățarea acumulată din primii ani, saturați de stres, au pavat calea către adevărata mea dezvoltare ca profesor, de-a lungul celor de al patrulea și al cincilea an de carieră. Odată ce am știut cum să ma descurc cu sarcinile administrative de bază, mi-am putut da seama nu numai ce predau, dar și cine sunt eu ca profesor și cum să aduc cea mai bună parte din mine către elevi. Pentru acest anotimp, asumarea de riscuri a fost decisivă. Strategiile mele de progres au avut rolul de a echilibra curiozitatea profesională cu concentrarea (pe obiective, n.n.) .
Studiază și crește-ți măiestria: Acum este momentul în care investiția în formarea profesională aduce dividente uriașe pe termen lung. M-am înscris la un program de masterat, am citit toate cărțile pe care le-am putut găsi despre conceperea unei lecții și am cerut din partea mentorilor feedback și antrenament. Cu încrederea dată de cei câțiva ani de predare dinainte, am fost capabil să-mi sporesc măiestria în moduri în care, ca profesor începător nu aș fi reușit.
Concentrează-te asupra unui singur lucru: Chiar dacă informația este prolifică, nu înseamnă că tu trebuie să o consumi pe toată. Alege câte o abilitate pentru fiecare săptămână (sau lună, sau an) și investește în stăpânirea acelei abilități. Ai încredere în tine și lasă toate celelalte să meargă. Elevii tăi tot vor învăța ceva în plus, chiar dacă buletinul tău de perete arată prost.
Anotimpul 3: Găsirea drumului
În jurul celui de al șaselea an de predare, m-am simțit copleșit de dorința de a fi grozav în toate (și de revelația că nu am putut). Dar mi-am acordat permisiunea de a-mi pune toate eforturile în doar câteva lucruri, în loc de toate lucrurile. Făcând asta eu mi-am cultivat pasiunea: să dezvolt programe pentru învățarea socio-emoțională. În loc să rămân încremenit la răscruce, am ales un drum și m-am dedicat acestuia. Calitățile decisive din timpul acestui anotimp au fost speranța și iertarea.
Cultivă scopul: Pentru noi sunt disponibile domenii nenumărate în care să ne specializăm și care să ne hrănească pasiunea. Nu studia pur și simplu ce-ți spune directorul sau programele de studiu pentru profesori. Studiază ce-ți place ție, chiar dacă te vei gândi că nu are nimic de a face cu predarea (dar are).
Iartă: Până acum, am avut nenumărate interacțiuni cu elevi, părinți și chiar colegi, care nu au mers chiar așa cum am plănuit. Dar prezentul nostru nu ar trebui să aibă de suferit din cauza oamenilor și a momentelor nasoale din trecutul nostru. De asemenea, când viitorul nostru are atâta potențial, nu ne putem agăța de regretul față de ceea ce am fi putut face.
Anotimpul 4: Găsește-ți ritmul
În cei zece ani de predare, nu am fost imun la epuizare. Chiar am scris o întreagă carte despre asta*. Aș putea să regret că am investit atât de multă energie în primele mele anotimpuri, dar nu regret. Sunt bucuros că am investit în stăpânirea anumitor elemente, deoarece acum pot să-mi conserv energia fără să sacrific calitatea. Desigur, elevii nu-și primesc înapoi eseurile corectate tot atât de repede pe cât le primeau în primii mei ani, dar ei primesc lecții infuzate cu feedback și modelare (exemplificare). Pe măsură ce învățarea lor crește, teancul meu de eseuri se subțiază. Iată două căi prin care poți investi în această calitate decisivă a găsirii ritmului tăi în acest anotimp:
* http://www.ascd.org/Publications/Books/Overview/The-Burnout-Cure.aspx – The Burnout Cure: Learning to Love Teaching Again
Reorientarea timpului e nasoală: Este ușor să-ți câștigi confortul cu anumite sarcini, chiar dacă ele îți iau o grămadă de timp. Dă-ți seama cum ai putea câștiga timpul petrecut cu sarcini cum sunt evaluarea eseurilor, aplicând anumite strategii (ex. rubrici cu un singur punct și conferințe**).
** https://www.myedresource.com/2012/10/04/using-conferencing-as-an-instructional-strategy/ – Utilizarea conferințelor ca strategie de instruire
Saltul timpului: Multe din lucrurile care mi-au adus bucurie în primii ani de predare, cum ar fi să-mi permit timp să mă distrez cu elevii, au fost apoi erodate de efortul de a crește la maxim minutele de instruire. Reflectează la cele ce ți-au adus bucurie în primii ani și la modul în care ai putea să aduci înapoi acele strategii și mentalități. Poți utiliza timpul pe care îl salvezi deoarece ai devenit un profesor mai eficient pentru a reinstala distracția.
Anotimpurile mele nu vor fi ca ale tale, dar pot să pun pariu că ai simțit și tu fluxurile și refluxurile predării tale. Nu mai simți aceeași bucurie după 23 de ani cum ai simțit-o când aveai 23 de ani? E în regulă. Te simți copleșit în primii câțiva ani? Probabil că re afli în încă în locul potrivit. Actul de predare este complex și evoluează deoarece noi (și elevii și colegii noștri) suntem complecși și evoluăm la rândul nostru. Anotimpurile se schimbă. La fel putem și noi să ne schimbăm.
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 