Așa cum spune John Spencer în articolul de mai jos, ”E în regulă să zâmbești la începutul anului”.. dar ar fi și mai bine să încurajezi umorul întregul an. Pentru că dorim să modelăm copii și tineri capabili să gândească creativ și să rezolve probleme. Poate umorul să ajute? Se pare că…DA!

Când ne gândim la creativitate și inovație, cuvintele ”umor” și ”năzbâtii” (“goofiness”) nu ne apar în minte de obicei. Dar eu aș argumenta că acestea sunt piese decisive pentru ceea ce înseamnă cultivarea unui climat de creativitate.

De ce este umorul vital pentru o clasă creativă?

Unul din cele mai proaste sfaturi pe care aud că oamenii îl dau noilor profesori este să ”nu zâmbești până la Crăciun”. Există această teamă că zâmbind, distrându-te, făcând năzbâtii sau aruncând o glumă va trimite elevilor un mesaj că profesorul nu este serios în ceea ce privește învățarea. Elevii vor face nebunii. Se va instala haosul. Vor zbura pupitrele prin clasă. Coșurile de gunoi vor arde. Ai prins ideea…

Dar am descoperit că adevărul este în partea opusă. Umorul, bucuria, distracția, năzbâtiile – acestea au fost de fapt vitale pentru a crea o cultură a clasei creativă. Când am predat la gimnaziu, am avut un joc de cuvinte pe peretele din spatele clasei cu glumele ridicole ale tatei (lucruri ca ”simulare de incendiu” și ”blocaj lent” și ”cilindru gradat”). Am avut ouă de Paște ascunse prin clasă. Am avut propria versiune de Rick Roll*. Dacă cineva îți cerea să “share a link,” tu trebuia în schimb să “Cher a link”, trimițându-l la un video cu muzica lui Cher.

* https://en.wikipedia.org/wiki/Rickrolling

Iată descrierea acestei glume:

– https://www.youtube.com/watch?v=bxp1GxCBj2o – De fapt, e în regulă să zâmbești la începutul anului școlar

La început, m-am gândit la asta ca la un moment de relaxare comică. Asta a fost ”cireașa de pe tort”. M-am întrebat în secret dacă voi obține ceva cu asta. Dar până la urmă am dat peste Dean Shareski, care a împărtășit o perspectivă zguduitoare. Poate că bucuria nu este destinată să fie o răsplată. Poate ar trebui să fie un mijloc către atingerea unui final, mai curând decât să fie finalul în sine.

Puteți înțelege mai multe din acest discurs al lui de la TED:

https://www.youtube.com/watch?v=qd-Nk2sB-vA – Nu contează ce s-a întâmplat cu bucuria în educație?: Dean Shareski la TEDxWestVancouverED

Dar mă gândesc că există și un alt beneficiu ascuns. Am ajuns să cred ca bucuria și toate năzbâtiile sunt de fapt vitale pentru creativitate. Ele sunt elementele jucăușe care conduc la o mai bună gândire creativă.

#1: Umorul încurajează asumarea de riscuri creative.

Există o foarte reală vulnerabilitate la umor, deoarece, fie că vrem să admitem sau nu, noi încercăm să fim amuzanți.. sau măcar spirituali. De exemplu, când am scris lucrurile de mai jos pe tablă, nu am avut idee dacă elevii se vor gândi că asta a fost o prostie:

Dark Vader – Lista cu lucruri de făcut

– Să lucrez la Steaua Morții

– Să exersez cu sabia de lumină

– Exerciții Pilates sau poate Yoga?

– Să ridic hainele de la curățătorie

– Să distrug o planetă îndepărtată

– Să lucrez în grădină în timp ce ascult serialul

ȘI adevărul este că elevii mei au găsit asta o prostie. Ei și-au rostogolit ochii. Mi-au spus lucruri ca: ”Ești exact ca și tatăl meu”.

Dar s-a mai întâmplat și altceva.

Le-am dat elevilor permisiunea de a fi goofy și tocilari și fanteziști. Și, în acest proces, asta le-a dat permisiunea oamenilor de a avea propria voce creativă, unică. Elevii mei au adăugat la ”lista cu lucruri de făcut” și până la urmă asta a inspirat următoarea temă de scriere:

– https://www.youtube.com/watch?v=uKr9HGLCbUs – Creați o listă cu lucruri de făcut pentru un a bandit (temă de compunere)

Această ciudățenie a infuzat întreaga cultură a clasei. Elevii au interiorizat un mesaj nerostit că este în regulă să fii diferit. De fapt, asta este exact ce îi face să fie minunați.

#2: Umorul dezvoltă gândirea divergentă.

Băiatul meu mai mare a început să asculte albumele lui Jim Gaffigan pe contul lui de Spotify. Îi place asta, deoarece Jim Gaffigan contestă perspectivele noastre culturale și scoate în e4vidență micile ironii ale vieții într-un mod amuzant și jucăuș. De asta noi numim bomboanele de Valentine “gamble chocolate” (pariul ciocolatei) și brioșele “bald cupcakes” (prăjituri chele). Dar cu cât înțelege mai mult aceste albume de comedie, cu atât mai mult este probabil să înțeleagă straniile ironii ale vieții. De asemenea, nu este nici pesimist sau sardonic. Se manifestă doar ca mici stranii întrebări ”Mă întreb de ce”.

Dar adevărul este că, majoritatea glumelor sunt șanse de a vedea lucrurile dintr-o nouă perspectivă. Prop humor (genul de umor în care sunt folosite lucruri amuzante sau lucruri banale într-un mod amuzant) este de fapt un exercițiu de gândire divergentă, utilizând un obiect într-un mod greșit. Un pun – paronomasi (genul de umor care exploatează înțelesurile diferite ale cuvintelor) este în esență o șansă de a utiliza incorect limbajul pentru a face oamenii să râdă. Ei bine, unii oameni urăsc acest gen (”pun”). Înțeleg asta. Eu urăsc glumele cu pârțâiri și aproape tot umorul fizic. Dar toate aceste varietăți de umor au în comun noțiunea de a vedea lucrurile dintr-un unghi diferit. Cu alte cuvinte, ele utilizează gândirea divergentă.

Gândirea divergentă este un proces de gândire spontan, non-linear, care curge liber. Când gândești divergent, privești lucrurile din noi perspective. Găsești utilizări noi ale ideilor sau obiectelor obișnuite. Rescrii regulile și pui întrebări despre totul.

– https://www.youtube.com/watch?v=cmBf1fBRXms – Gândirea convergentă versus gândirea divergentă

Gândirea divergentă este esențială pentru gândirea creativă; în mod special în stadiul creării de idei al gândirii conceptuale.

#3: Umorul reprezintă un model de curiozitate și ludic

Atunci când profesorii folosesc umorul (în special umorul observațional), ei modelează un anumit gen de curiozitate și dorință de a privi viața dintr-un unghi diferit. Deși asta ar putea să nu pară ca un act creativ inerent, curiozitatea este deseori punctul de start pentru creativitate. La un moment dat, treci de la chestionare și explorare la a face, a crea.

Atunci când profesorii împărtășesc observații amuzante, ei modelează de fapt curiozitatea. După un timp, asta devine o parte a culturii clasei. De fapt, jocul inspiră deseori creativitatea mai profundă. De aceea noi trebuie să menținem lucruri cum ar fi pauzele:

– https://www.youtube.com/watch?time_continue=30&v=LfkJJLXvb5c – Lasă copiii să se joace: Cazul pauzei

Am remarcat asta mai demult, când am lucrat cu o profesoară creativă, spirituală, pe nume Allison. Spiritul ei viu (care nu a fost niciodată sarcastic) și observațiile ei amuzante au devenit o parte a culturii clasei. Aș argumenta că această spiritualitate a ei a fost un element cheie al faptului că avea o clasă atât de creativă. Era un mod relaxat și lipsit de amenințare de a chestiona totul. Într-un fel era o relaxare comică ce permitea unei povestiri epice să fie chiar mai eroică.

Această curiozitate arată puțin diferit cu clasele mai mici. La acea vârstă este mai mult o dispoziție de joacă și un sens al faptului că nu te iei pe tine prea în serios. Ar putea însemna că te îmbraci caraghios sau că vorbești cu o voce ciudată. Și, în acest moment, ar putea să pară că nu este mare lucru. Dar, de fapt, profesorii modelează dispoziția de joc în acest tip de umor care este apropiat de minunare și curiozitate.

#4: Umorul stimulează rezolvarea creativă de probleme.

Acum câțiva ani, am avut șansa de a-l întâlni pe Zac Chase. Dacă asta contează, Zac este unul din cei mai inteligenți oameni pe care îi cunosc. El poate trece rapid de la o temă la alta, făcând conexiuni între idei, punând întrebări profunde și până la urmă rezolvând probleme. Când l-am întrebat unde și-a dezvoltata abilitatea de a gândi așa, el mi-a răspuns simplu, “improv” (exerciții de improvizație comică).

În următoarele minute, Zac mi-a descris conexiunile dintre umorul de improvizație și lucruri cum sunt empatia, rezolvarea de probleme și gândirea divergentă. Eu văzusem întotdeauna improvizația ca pe ceva năstrușnic – amuzament și amuzant, da, dar fără prea mult efort cognitiv. Dar pe măsură ce Zac descria procesul improvizației, am realizat că am dat peste ceva important.

Iată aici un articol din revista Psichology Today** care explorează conexiunile dintre umor, procesul de ideație și creativitate.

** https://www.psychologytoday.com/intl/blog/the-tao-innovation/201406/the-power-humor-in-ideation-and-creativity – Puterea umorului în ideație și creativitate/ Cercetarea arată că umorul poate ajuta oamenii să fie mai creativi în rezolvarea de probleme.

Un paragraf mi-a rămas în minte

Există un motiv pentru asta: Râsul poate ajuta oamenii să rezolve probleme care cer soluții creative, făcând mai ușor să gândești mai larg și să asociezi mai liber idei/ relații.

Știința din spatele acestor lucruri este fascinantă. Karuna Subramaniam a derulat un studiu de cercetare la Northwestern University, unde oamenii priveau genuri variate de filme video. Apoi i-a pus pe participanți să se angajeze în însărcinări ca rezolvarea de probleme, asocieri de cuvinte (gândire convergentă) și apoi brainstorming (gândire divergentă). A descoperit că cei care priviseră comedii aveau scoruri mai bune în toate ariile de rezolvare creativă de probleme decât aceia care priviseră filme horror sau o lectură despre electronica cuantică.

Umorul creează o dispoziție mai luminoasă și o spațiozitate mentală care face să fie mai ușor să te angajezi în gândirea conectivă. Asta îmi aduce aminte de cercetarea din jurul plimbărilor, al episoadelor scurte de somn în timpul zilei sau al exercițiilor fizice. Există ceva despre acest sens al spațiului care conduce la o gândire flexibilă.

Într-un alt studiu, cercetătorul Barry Kudrowitz a demonstrat că umorul de improvizație crește capacitatea de ideație din cauza unei abilități transferabile de a lega între ele idei aparent fără legătură. Cu alte cuvinte, utilizarea de către Zac a improvizației este parte a motivului pentru care el este capabil să gândească divergent și să rezolve probleme complexe în mod uzual.

#5: Umorul creativ conduce la fluența creativă.

Creativitatea nu trebuie să fie funcțională și utilitară. Ea nu trebuie să fie măreață și mândră și să schimbe vieți. Ea poate fi și caraghioasă și mică și poznașă. Și când se întâmplă asta, elevilor li se reamintește că munca creativă nu are întotdeauna un final măreț. Poate fi un final în sine. Atunci când copiii fac roboți sau concursuri cu obiecte din carton sau se angajează în scriere creativă, ei pot să facă aceste lucruri pentru simplul motiv că există bucurie în a face o muncă creativă.

Este destul de interesant că aceste lucruri caraghioase devin acte creative care conduc la lucruri mai mari și mai bune.

Există un citat grozav al lui Clay Shirky care descrie această evoluție:

Cel mai stupid act creativ este totuși un act creativ și diferența reală nu este între munca mediocră și cea grozavă, diferența reală este între a începe să o faci și a nu face nimic. Dacă ai creat ceva, chiar dacă este simplu, stupid, te-ai pus în poziția de a face mai mult. Așa cum am văzut evoluția în propria mea muncă, mergând de la postarea unor nonsensuri la o muncă cu adevărat importantă.

Îmi place această idee că, dacă noi alegem să fim creativi în lucruri mici – dacă noi acceptăm ce este năzdrăvan și caraghios și ridicol și hazliu – am acceptat acea mentalitate care ne permite să fim creativi în lucrurile mari. Aș argumente că asta conduce de fapt la fluența creativă***:

*** http://www.spencerauthor.com/developing-creative-fluency-in-students/ – Dezvoltarea fluenței creative la elevi

Și iată un gând final. Umorul tău, caraghioșenia și sensul amuzamentului a venit din cine ești tu. Îmi amintesc de o profesoară care-i făcea adesea pe elevii ei să râdă cu umorul ei sec și modul ei plat de a spune glume. Era calmă și zâmbetul ei era subtil. Dar ea a modelat în fața elevilor asumarea de riscuri creative și a creat un mediu de clasă în care elevii se simțeau în siguranță pentru a râde. Cunosc un alt profesor care se îmbrăca în costume, dansa deseori și al cărui umor era fizic și exagerat – iar elevilor lui le plăcea să fie în acel spațiu. Amândoi acești profesori au permis elevilor să accepte umorul și de asemenea bucuria – și tu ai putea simți diferența când ai păși în clasele lor.

Sursa: http://www.spencerauthor.com/humor-boosts-creativity/