Aceasta este întrebarea pe care am întâlnit-o în ultima vreme la oamenii care și-ar dori ca și sistemul nostru de educație să (re)devină cu adevărat performant și să pregătească copiii și tinerii pentru acest secol și pentru economia viitoare. Am întâlnit în articolele lor prea puțin optimism, iar acela vine de la profesorii care demonstrează practic că e posibil și de la organizațiile care se străduiesc să suplinească lacunele sistemului. Doar că ei sunt prea puțini și se simt, cei mai mulți, izolați și prea puțin sprijiniți de o majoritate care preferă să privească spre trecut și spre gloria reprezentată de olimpicii noștri – care și ei sunt în prea mică măsură produsul sistemului. Mulți își pun speranțe în marele proiect CRED – și noi sperăm ca aceste speranțe să nu fie zadarnice.
Ați văzut că am publicat multe articole despre sistemele americane, canadiene sau modele de abordări din Australia sau alte țări europene. Și asta nu pentru că la ei lucrurile ar merge perfect, dar ne pot servi de model și în ”așa da” și în ”așa nu”. Nici la ei oamenii nu sunt mulțumiți totalmente de cum merge sistemul și există multe organizații din afara sistemului care încearcă să facă lucrurile să meargă mai bine – de fapt, dacă observi bine, motorul schimbării este mai întotdeauna în exteriorul sistemelor și/sau ”la firul ierbii”. Și la ei există multe voci critice, și pe bună dreptate și analize ”la sânge” despre politici și decizii care au fost greșite. Dar comparația cu aceste sisteme ne poate ajuta pe noi să scurtăm calea și să nu repetăm greșelile ci să alegem soluțiile care s-a demonstrat că sunt viabile.
Zilele trecute am găsit articolul de mai jos, publicat de Transcend Education, o organizație de nivel național are contribuie la progresul sistemului de educație în comunitățile din SUA – și aș vrea să vă provoc să vă exprimați opiniile – în ce măsură ne putem baza optimismul în România pe macro-tendințele despre care se vorbește în acest articol? Noi cam pe unde suntem, în comparație cu ei?
6 Motive pentru optimism
De ce ne simțim mai optimiști decât oricând despre re-imaginarea școlii
Pentru domeniul educației este un timp complex, cu forțe diferite care trag în direcții diferite. Cu toate acestea, așa cum am remarcat în raportul nostru* ”Încă nesatisfăcut, mai optimist, angajat pe de-întregul” (“Still Dissatisfied, More Optimistic, Fully Committed” – October 2018), peisajul educației, de la grădinițe la clasele a 12-a au evoluat în moduri pozitive de când am lansat Transcend, în 2015.
* https://www.newschools.org/wp-content/uploads/2018/09/DY02-report-v4-1.pdf
Optimismul nostru este ancorat în 6 macro-tendințe din domeniul educației:
1. O cerere chiar mai mare pentru educația de înaltă calitate
În mod crescând, atât elevii cât și familiile cer mai mult de la școală, nu numai notele la teste – ei doresc și merită ”însărcinări riguroase, instruire solidă, angajament profund și profesori care au așteptări înalte.”
https://opportunitymyth.tntp.org/ – Mitul oportunității – Ce ne pot arăta elevii despre cum școala îi abandonează – și cum să reparăm asta
https://r50gh2ss1ic2mww8s3uvjvq1-wpengine.netdna-ssl.com/wp-content/uploads/2018/12/2018_Research_Report-final_WEB.pdf – Părinții 2018 – Mergând dincolo de note
2. Mai multă cunoaștere despre cum se pot depăși inechitățile
Înțelegerea noastră despre echitate și ce este nevoie ca să astupăm lipsa oportunității din sistemul nostru educațional s-a adâncit. Din fericire există acum o conversație mai explicită la nivel național despre opresiunile și injustițiile sistemului și mai multe cercetări și exemple de intervenții bazate pe active și care răspund traumelor.
3. O cerere puternică pentru învățarea holistică
Există un consens național mai puternic despre faptul că școlile trebuie să dezvolte întregul copil. Raportul “A Nation at Hope”** elaborat de Comisia Națională pentru Dezvoltare Socială, Emoțională & Academică (școlară) este o cronică a mișcării în creștere dedicată binelui social, emoțional și academic al copiilor, care remodelează învățarea și schimbă vieți de-a lungul Americii.
** http://nationathope.org/ – De la o națiune în situație de risc, la o națiune care speră – Recomandări de la Comisia Academică pentru Dezvoltare socială, emoțională și academică.
4. Modalități îmbunătățite de a măsura succesul învățăceilor
Legată de cererea puternică pentru învățarea holistică, credința că școala, rezultatele pe care vrem să le susținem și modalitățile în care măsurăm succesul trebuie și pot evolua pentru a îndeplini nevoile în rapidă schimbare ale secolului 21 devine curentul principal. De exemplu:
-
Raportul Battelle for Kids*** estimează că peste 1.300 de districte, departamente de stat ale educației și organizații nonprofit din domeniul educației și-au asumat ținte mai largi pentru absolvire (#1).
-
Departamentul de Educație al SUA susține un Program pilot (#2) care permite statelor Georgia, Louisiana, New Hampshire și North Carolina să utilizeze evaluări non-tradiționale ale progresului elevilor.
-
Liderii din întregul sector – sindicatele profesorilor, liderii de districte și filiale, directorii executivi ai companiilor for-profit și nonprofit — încep să se ralieze în jurul unor viziuni (#2) mai ambițioase, centrate pe cel care învață.
*** http://www.battelleforkids.org/networks/p21
#1https://creeracord.files.wordpress.com/2019/09/7a81a-defininggraduateaims_transcend_.pdf – Definirea obiectivelor de absolvire – O colecție de cercetări și resurse pentru echipele de concept
#2 https://www.educationdive.com/news/georgia-north-carolina-join-essa-assessment-pilot/558980/ – Georgia, North Carolina se alătură Proiectului pilot de evaluare ESSA
5. Mai multă atenție acordată științelor învățării și dezvoltării copilului
Un număr crescând de fundații (#3), cercetători (#4), lideri de școli și profesori caută să onoreze modul în care tinerii învață și se dezvoltă cel mai bine (#5), indiferent dacă asta înseamnă să se confrunte cu realitatea că fiecare învățăcel are nevoi complexe, unice sau înseamnă să conecteze mai bine școala cu lumea reală. A growing number of funders, researchers, school leaders, and teachers seek to honor how young people best learn and develop, whether this means grappling with the reality that each learner has complex, unique needs or better connecting school to the real world.
#3 https://www.fastcompany.com/40568839/the-gates-foundation-and-chan-zuckerberg-initiative-want-your-ideas-on-the-future-of-education – Inițiativa Fundației Bill Gates și Chan Zuckerberg de a afla ideile voastre despre educația viitorului
#4 https://assets.aspeninstitute.org/content/uploads/2017/09/SEAD-Research-Brief-9.12_updated-web.pdf – Baza de dovezi despre cum învățăm – Să susții dezvoltarea socială, emoțională și academică a elevilor
#5 http://www.transcendeducation.org/designing-4-learning – Să concepem pentru învățare – Cum am putea concepe mediile de învățare care integrează pe deplin științele învățării și ale dezvoltării?
6. Mai multe exemple despre ce este posibil
Exemplele timpurii din viața reală ale salturilor (#6) care transcend modelul tradițional al școlii “one size fits all” (un model unic ce se potrivește tuturor) se maturizează în mari tendințe globale (#7), cum este învățarea activă care combină abordările centrate pe elev cu cele bazate pe proiecte, progresul bazat pe nivelul de măiestrie (versus cel bazat pe vârstă sau poziție), suportul integrat al elevului și mai mult. maturing into global mega trends, such as active learning that combines student-centered and project-based approaches, progression based on mastery (vs. age or seat time), integrated student support, and more.
#6https://blogs.edweek.org/edweek/learning_deeply/2018/03/eight_great_leaps_for_learning.html – Opt mari salturi pentru învățare
https://www.forbes.com/sites/tomvanderark/2019/07/30/four-mega-trends-reshaping-global-learning/#25b7fb5e1edf – Patru mega-tendințe care remodelează învățarea la nivel global
P.S. – Acestea sunt motivele de optimism pentru cei de la TranscendEdu. Ce ai adăuga sau elimina tu din lista lor, gândindu-te la educația din România? Te rugăm să ne scrii în comentariile la articol.
Și, pentru a vă inspira, vă invităm să citiți mai jos despre exemplul unei profesoare de la noi care schimbă lucrurile ”la firul ierbii”:
Și, adăugăm la asta o sinteză despre obiectivele educației – de acasă și de la școală – extrasă din noua carte a lui Ken Robinson – ”Tu, copilul tău și școala”
Ce trebuie să asigure educația, de fapt?
4 tipuri de dezvoltare: economică, personală, culturală și socială.
Dezvoltarea economică presupune ca, din ceea ce ajunge să poată face copilul ca rezultat al educație sale, să-și asigure traiul și să ofere familiei independență financiară.
Dezvoltarea culturală: unele dintre cele mai mari provocări culturale cu care ne confruntăm pe Pământ sunt cele culturale. Pe măsură ce populația lumii devine mai numeroasă și mai conectată, a respecta diversitatea poate fi important din punct de vedere existențial pentru specia noastră ca întreg.
Dezvoltarea personală: educația trebuie să țintească inimile și mințile copiilor și ar trebui să se adapteze punctelor tari, dar și slăbiciunilor lor. Cu alte cuvinte, ea ar trebui să fie personalizată.
Dezvoltarea socială: învățarea este în mod inerent o abilitate socială. Colaborarea și nu competiția este cea care dezvoltă și antrenează calitățile sociale ale unui copil – viitor adult.
De fapt, ce ne dorim cu toții atunci când alegem un tip de educație pentru copiii noștri?
Firește, fericirea lor.
Semnificația acestei fericiri este și ea explicată în carte.
Ken Robinson scrie: „Se presupune uneori că fericirea înseamnă să fii mereu vesel. Chiar nu este așa!”
Martin Seligman este unul din părinții fondatori ai psihologiei pozitive. Seligman spune că fericirea poate fi analizată prin prisma a trei elemente diferite: emoțiile pozitive, implicarea și sensul.
Emoțiile pozitive sunt ceea ce simțim, implicarea are legătură cu „fluxul”- suntem totuna cu ceea ce facem, și sensul – să aparții ori să servești ceva ce tu socotești a fi mai cuprinzător decât sinele tău.”
Tinerii bine echipați pentru a se implica în provocările economice, culturale, sociale și personale, sunt cei încrezători în 8 domenii, spune Ken Robisnon: spirit civic, compasiune, calm, comunicare, colaborare, curiozitate, creativitate și critică.
Să le luăm într-o ordine oarecare:
Curiozitatea: Prima prioritate a educației e să mențină trează curiozitatea copiilor. Cu cât copiii sunt mai curioși pe măsură ce cresc, cu atât vor învăța mai mult iar abilitățile și sensibilitățile lor vor deveni mai subtile.
Creativitatea: Imaginația este legată de creativitate, dar nu este același lucru. Fiind imaginativ, poți sta în pat toată ziua și să nu faci nimic. A fi creativ, presupune să duci la bun sfârșit un lucru.
Critica: Gândirea critică devine tot mai importantă pe măsură ce internetul bombardează tinerii cu informații și opinii din toate direcțiile.
Comunicarea: Este fundamentală pentru starea de bine personală și pentru încrederea în conexiunile sociale.
Colaborarea înseamnă a lucra împreună pentru rezultate comune. Ken Robinson nu este împotriva competiției, dar spune că și colaborarea este cel puțin la fel de importantă în creșterea performanțelor pentru o cetățenie activă.
Compasiunea: este practicarea empatiei. Multe dintre problemele cu care se confruntă tinerii își au originea în lipsa compasiunii.
Calmul: mulți tineri suferă de anxietate și depresie în școli. Școala poate ameliora efectele prin schimbarea culturii ei, acordând elevilor timp și tehnici de explorare a lumii lor interioare.
Spirit civic: școlile au un rol vital în cultivarea acestuia.
În concluzie, cum arată cea mai bună educație și cum știi că este vorba despre ea când o vezi?
Există câteva elemente și toate influențează calitatea:
curriculum: materiile pe care elevii trebuie să le învețe
predarea: ajutorul pe care îl primesc pentru a face asta
evaluarea: înțelegerea modului în care progresează.
programul: organizarea timpului și resurselor învățării
mediul: amplasamentul fizic în care are loc învățarea
cultura: valorile și comportamentul pe care îl promovează școala.
Oare unde ne situăm vis-avis de aceste deziderate?
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 