Majoritatea profesorilor și părinților recunosc importanța unei comunicări eficiente părinte-profesor. Puțini, totuși, anticipează cu bucurie ocaziile efective ale acelei comunicări. Măcar dacă ne-am înțelege mai bine! Pentru a-i ajuta, Education World i-a întrebat pe profesori și pe părinți, pentru a afla, ”Ce vrei tu să știe profesorul copilului tău – sau părintele elevului tău – să știe despre tine?” Și am inclus și o altă întrebare: Ce ar trebui să știi înainte și în timpul ședințelor părinți – profesor.

Un fost profesor mi-a spus:

“Când am predat la clasa a IV-a, primeam în fiecare seară un telefon de la un părinte sau altul.”
“Când am predat la clasa a 7-a, un părinte mi-a spus, ”Nu o să te bat la cap cu copilul meu. Și, cu excepția situațiilor când a omorât pe cineva sau a dat foc la școală, nici tu nu trebuie să mă cauți.“

“Când am predat la liceu, niciodată nu am fost sunat de vreun părinte pentru ceva.“

Chiar în acest moment, profesorii de la clasele elementare din toată țara se îmbulzesc să treacă la școlile gimnaziale și liceele locale.

Ei, asta ar putea fi o exagerare, desigur, dar rămâne faptul că mulți învățători, deși sunt conștienți de importanța comunicării eficiente părinte-profesor, încă seacă de semnificație ocaziile efective de comunicare. Și aceia dintre noi care sunt de asemenea părinți, au descoperit că nu e cu nimic mai ușor să fii de partea cealaltă a catedrei.

Când am fost tânăr profesor, de exemplu, la o ședință cu părinții un părinte m-a informat că ambii părinți și toți cei patru bunici ai copilului din clasa mea au o pregătire academică înaltă. ”Nu este posibil”, a urlat el, ”ca copilul meu să aibă dificultăți la citire”. Când am fost părintele unui copil de clasa a treia, la o conferință cu părinții un profesor mi-a spus oftând dezaprobator, ”Fiul tău”, mi-a spus el, ”nu și-a completat o temă în două luni. Trebuie să-l înveți să fie responsabil.” Nici una din cele două ședințe nu a avut un succes răsunător.

Nu mai particip la ședințele părinți- profesori din nici una din poziții, dar mi-am dat seama că ar fi de ajutor pentru părinți și profesori să ajungă să se cunoască unii pe alții puțin mai bine. Așa că am desfășurat o cercetare informală printre profesorii și părinții care au servit ani de zile ca editori și consultanți pentru Education World. I-am întrebat, ”Ce vrei tu ca profesorul copilului tău – sau părintele elevului tău – să știe înainte de a vă întâlni?

Iată răspunsurile mai jos:

Ce ar vrea părinții ca profesorii să știe

Deși poate că pentru altcineva copilul meu ar putea să pară mediocru, el este foarte special pentru mine. Caută acea unicitate a lui în el.

Să ajungă să-mi cunoască copilul – și să împărtășească informația cu mine. Copiii se pot purta foarte diferit la școală și eu contez pe tine pentru discernământul tău în înțelegerea copilului meu.

Îmi fac griji despre cum se înțelege copilul meu cu alți copii și cu profesorii. Este el/ ea un lider? Pare fericit /ă? Oferă de bună voie informații sau trebuie să îl/ o chemi pentru asta? Este cooperant, plăcut, stângaci? Nu-mi este de ajuns să-mi spui că este/ face bine; dă-mi exemple pozitive despre de ce nu trebuie să-mi fac griji despre el/ ea.

Nu-l încărca cu teme pentru acasă. Înțeleg că temele pentru acasă sunt necesare, dar prea mult din ceva e un lucru rău. Familiile au atât de puțin timp de petrecut împreună; serile nu trebuie petrecute numai cu temele pentru acasă. Și noi avem nevoie de timp ca să facem alte lucruri împreună. De asemenea să fii conștient că nu ești singurul profesor din școală. Copilul meu are și alți profesori care îi dau de asemenea teme pentru acasă.

Știu că testele obligatorii sunt importante, dar nu fă din aceste teste punctul central al orelor tale, sau singurul motiv pentru care copilul meu trebuie să meargă la școală.

Te rog să nu vorbești negativ despre copilul meu în fața altor părinți – sau altor profesori. Nu vorbi deloc despre copilul meu dacă există șansa ca un alt copil să audă ce spui.

Organizează o seară de ”Reîntoarcere la școală” pentru părinți cât mai devreme la începutul anului școlar, pentru a putea să știu care sunt așteptările tale de la copilul meu. Părinții pot fi cei mai mari susținători ai tăi dacă îți cunoaștem obiectivele și regulile dinainte și le putem întări acasă.

Primește-mă cu bunăvoință în clasa ta. Părinții pot oferi multe la toate nivelurile de clasă – citind elevilor, vorbind despre cariera sau hobby-urile lor, organizând petreceri, ajutând la buletinul clasei, prezentând slide-uri sau alte materiale legate de materia pe care o acoperi în ore. Când noi suntem bineveniți în clasa ta, este mult mai probabil să sprijinim ceea ce faci.

Arată că îți pasă participând la întâlnirile asociației de părinți (și profesori – în unele țări aceste asociații ale școlii – PTA – cuprind atât părinți cât și profesori, n.n.). Mulți profesori se așteaptă ca asociația de părinți să furnizeze resurse pentru orele lor, dar nu se deranjează să participe la întâlniri. (Nu uita că T-ul din PTA înseamă profesori).

Îmi fac griji că copilul meu poate deveni victimă a hărțuirii. Te rog să fii vigilent și să nu permiți nimănui din clasă să aibă oportunitatea de a-și bate joc de el.

Comunică. Atunci când există o problemă, te rog contactează-mă înainte de a deveni o problemă majoră.

Dacă utilizezi un catalog electronic, afișează însărcinările tale dinainte în așa fel încât să mă pot asigura că copilul meu face ce i s-a cerut. De asemenea, afișează notele la timp în așa fel încât eu să aflu dacă copilul meu a rămas în urmă, înainte de a fi prea târziu.

Ține minte că eu nu sunt un părinte perfect și că tu nu ești un profesor perfect, dar că noi lucrăm împreună pentru binele acestui copil.

Îți încredințez cel mai prețios lucru al meu. Te rog să-l prețuiești.

Ce ar vrea profesorii ca părinții să știe

Îmi pasă foarte mult de copilul tău, dar trebuie să am grijă de toți copiii din clasă. Nu-mi pot concentra toată energia pe un singur copil.

O să cred doar jumătate din lucrurile pe care copilul tău mi le spune despre ce se întâmplă acasă dacă și tu crezi doar 50% din ce-ți spune el că se întâmplă la școală.

Întotdeauna va fi în lume cineva mai inteligent, mai atletic, mai muzical, mai… Lasă-l să fie copil; lasă talentele și abilitățile lui/ ei să apară în mod natural. Nu pune prea multă presiune pe copilul tău încât să învețe să urască să învețe.

Majoritatea copiilor se uită prea mult la televizor. Limitează timpul de privit la TV și încurajează activitățile fizice, cititul și gândirea imaginativă.

Sunt aici ca să mă asigur că copilul tău poate reuși; suportul și încurajarea ta îmi sunt necesare și mie pentru a reuși în acest efort.

Manierele sunt importante. Deși eu îmi tratez elevii în mod egal, copilul care-și amintește să spună ”Mulțumesc”, Scuzați-mă” și ”Vă pot ajuta?” este luat în considerare cu mai mult drag.

Te rog asigură-te că ai citit politica mea pentru temele de acasă, ghidul pentru rezumatul cărților citite, buletinul săptămânal sau alte comunicări pe care le trimit de-a lungul anului.

Tu ești primul profesor al copilului tău. Tu ai un impact mai mare asupra valorilor, comportamentului, așteptărilor lui, al eticii muncii și acțiunilor lui decât orice altă persoană din lume. Dacă tu simți că educația este importantă, copilul tău va deprinde asta și va simți că dându-și toată silința pentru a câștiga o educație este de asemenea important. Tu contezi. Tu faci diferența!

Educația nu se oprește la sfârșitul zilei de școală sau la începutul verii. Copilul tău are nevoie ca tu să-i oferi activități de îmbogățire și amuzante acasă, pentru ca educație lui să continue. Citește-i copilului tău, chiar și atunci când copilul deja știe să citească singur.

Învață-l pe copilul tău să-i respecte pe alții, tratându-l pe el și pe ceilalți membri ai familiei cu respect. Expune-l la întâlnirile cu oameni care sunt diferiți. Fii un membru contribuitor al comunității tale.

Dacă fac ceva bine, te rog să-mi spui.

Asigură-te că copilul tău poartă haine confortabile. Hainele strâmte, înzorzonate sau inconfortabile scad abilitatea lui de a se concentra și de a face tot ce poate. Stilurile de îmbrăcăminte din magazinele care au popularitate nu au ce căuta neapărat în școală. Fii conștient că, de multe ori hainele pe care crezi că le poartă nu sunt neapărat cele cu care vine la școală.

Copiii nu sunt perfecți. Nu mă aștept ca copilul tău să fie perfect la școală și nici tu nu ar trebui să te aștepți ca el să fie perfect acasă.

Încrede-te în judecată noastră. Noi facem asta ca meserie și marea majoritate dintre noi știu ce fac.

Sursa: https://www.educationworld.com/a_curr/profdev/profdev103.shtml

P.S. Voi ce ați adăuga la mesajele de mai sus?