Acum, la început de an, prietenul nostru George Couros vrea să ne amintească despre ce este vorba cu adevărat în educația Secolului XXI – să descoperim și să dezvoltăm tot ce are fiecare copil mai bun, darurile lui naturale (gift) și talentele, uneori ascunse de ochii părinților și ai dascălilor care nu se concentrează pe descoperirea lor – sunt lucrurile pe care se va baza cel mai probabil cariera, bunăstarea și întreaga lui viață, deoarece muncile repetitive, care nu cer cine știe ce talent, au început să fie și vor fi din ce în ce mai mult făcute de roboți, iar contribuțiile oamenilor vor conta mai mult în domeniul științelor-inventicii, cercetării, cel social și cel cultural.

Acesta este un citat din cartea fantastică scrisă de Sanee Bell, ”Propune-ți să fii excelent, Strategii intenționate pentru un leadeship de impact”*:

”Elevii ar trebui să aibă la școală experiențe bogate, relevante și autentice, de-a lungul întregului parcurs. Dacă fiecare educator din fiecare școală ar urmări excelența în loc să caute scuze despre ce pot și ce nu pot face elevii, am îndeplini nevoile tuturor elevilor. Scopul nostru trebuie să fie acela de a crea școli unde standardul este excelența.

…Atunci când un educator se chinuie în meseria lui, de obicei auzim că se folosește cuvântul ”slab” în descrierea lui. Spunem adesea că el/ ea are nevoie de antrenament și să primească mai multă pregătire și suport. Ne concentrăm apoi resursele, atât financiare și umane, în identificarea locului în care aceștia au nevoie de suport și furnizăm acest suport cu fidelitate (evident, nu e vorba de România, din păcate… n.n.) Îi monitorizăm și le dăm feedback și facem ajustări atunci când este nevoie. Și este de așteptat ca ei să devină educatori mai buni ca rezultat al acestor pregătiri și suport concentrat, intenționat.

Dar, atunci când un elev este perceput ca ”slab”, acesta devine un punct fără întoarcere. Mult prea adesea, această etichetă devine un plafon pentru acel copil.”

* https://www.amazon.com/Excellent-Purpose-Intentional-Strategies-Leadership/dp/1948212153/ref=sr_1_1? m

Există atât de multe care ies în evidență în această carte, dar citatul de mai sus a rezonat în mine.

Ce m-a făcut acest citat să înțeleg este importanța înțelegerii că ”talentat/ bun academic / școlar” și ”inteligent” nu înseamnă același lucru. Am fost un elev mediocru în liceu, cu toate acestea am avut întotdeauna necazuri pentru că ”vorbeam prea mult”. Ironia este că acum vorbesc ca să-mi câștig traiul. Evident, era o problemă când tulburam învățarea celorlalți și nu îl condamn pe profesor că voia ca eu să mă gândesc când să-mi utilizez vocea. Dar acea abilitate care era o forță moștenită a mea, nu se potrivea frumos în structura funcționării școlii, așa că ar fi putut ea fi cu ușurință interzisă și ignorată în urmărirea concentrării doar pe ”parcurgerea” unui curriculum? Eu cred că toți copiii au un dar, doar că acesta poate fi unul care nu este cerut de structura școlii. Atunci când ne concentrăm pe găsirea acestor daruri, talente, asta ar putea nu numai să-i ajute în activitatea școlară, dar cu siguranță îi va ajuta în viețile lor.

Ceea ce contează în citatul de mai sus de la Sanee Bell nu este ca toți elevii să aibă aceeași experiență, ci ca oportunitatea lor din cadru școlii să fie semnificativă și să aducă la lumină darurile și talentele fiecărui copil.

Sursa: https://georgecouros.ca/blog/archives/9190