Evident, începem cu un călduros La mulți ani! pentru toți învățătorii din România. Știm că regulamentele v-au privat de micile bucurii ale zilei de ieri, de aceea noi vă oferim această mică reparație. Sperăm că micile gesturi ale copiilor, părinților sau celor din jur au compensat.

Și noi putem face ceva pentru copiii sau elevii noștri. Se apropie sfârșitul anului școlar și acest moment ar trebui să fie memorabil (în mod plăcut) pentru ei. Țineți minte că petrecerile pretențioase sau chiar premiile nu rămân în memorie, dar sunt gesturi și momente care influențează relația copiilor cu școala și pe care ni le amintim peste ani. Despre lucrurile care contează și care le rămân mult timp copiilor în memorie vorbește și George Couros în articolul de mai jos.

Când am fost în clasa a 4-a, profesoara mea, Miss Butler, a încheiat anul dând fiecăruia un cartonaș personalizat în care scria despre acele lucruri unice pe care le văzuse în clasă, în mine, în fiecare dintre noi. Deoarece părinții mei erau proprietarii unui restaurant, ea a mulțumit familiei mele pentru că furnizase pizza pentru clasă și de asemenea mi-a apreciat calitățile și simțul umorului de care dădeam dovadă în clasă (ceea ce a fost văzut câteodată ca un dezavantaj în clasele următoare). Îi spun ”cartonaș”, dar a fost un decupaj din hârtie groasă, de forma unui ștrumf albastru deoarece îmi plăceau ștrumfii (nu râdeți).  

Totul despre acel simplu cartonaș a rămas încă întipărit în mintea mea, astăzi. Gândul recunoașterii forțelor mele, știind de asemenea ce mă interesează și să le legi pe toate laolaltă într-un cartonaș. În școala elementară am câștigat și premii, dar memoria acestora este cel mult foarte estompată. Dar îmi pot aminti când mi s-a înmânat acel cartonaș, sentimentele pe care le-am avut atunci când l-am primit și cât de mult l-am prețuit după aceea. Aceste lucruri întotdeauna îmi rămân în memorie și ăsta este motivul pentru care am făcut la fel când am devenit profesor în clasele elementare. Acel simplu act de recunoaștere a persoanei mele a rămas și astăzi în mintea mea.

Acest citat rezonează:

”Niciun act de bunătate nu este prea mic. Darul bunătății poate începe ca o mică undă în apă care, peste timp se poate transforma într-un val uriaș, afectând viața multora” – Kevin Heath

Aprecierea este o mișcare internă, intenționată, către un mod de viață mai bun,

mai iubitor și mai gentil. – Kritin Granger

Atunci când vorbesc cu educatorii despre speranțele fetiței mele într-o clasă, le împărtășesc faptul că ea intră în școală simțindu-se prețuită, apreciată și că tu vei face tot ce vei putea mai bine nu numai pentru a-i dezvolta laturile mai slabe dar concentrându-te să aduci la lumină calitățile și forțele ei. Acestea sunt lucrurile, nu contează poziția educatorului, pe care Miss Butler a dovedit că un elev le-ar putea simți nu numai despre modul în care a fost tratat de-a lungul anului ci doar cu acel simplu gest.

Ce mici lucruri de acest gen ai trăit ca elev și pe care ți le amintești până astăzi?

Ce mici lucruri de acest gen ai făcut, ca educator, pentru copiii sau elevii tăi?

Nu uita că tu faci diferența, în fiecare zi!

Sursa: https://georgecouros.ca/blog/archives/9004