3 Strategii pentru a le construi reziliența și a contracara epidemia de anxietate constatată la elevi sau studenți

La începutul acestei săptămâni am participat la o întâlnire foarte interesantă cu profesori și lideri de organizații active în domeniul educației, în care am discutat despre o propunere de strategie pentru EDD – educația pentru dezvoltare durabilă. La această întâlnire s-a subliniat în mod repetat importanța pe care ar trebui să o acordăm problemei rezilienței copiilor, ca factor care poate îmbunătăți simțitor rezultatele procesului educativ. Este și unul din factorii care contribuie la succesul învățării, subliniat în toate documentele internaționale care abordează problema educației de astăzi. După cum probabil știți, am mai abordat acest subiect și în alte articole, dar astăzi vrem să vă propunem un nou articol, semnat de prof. Bill Adair Med., al cărui model de predare inovativă, cu o valoare recunoscută pe plan mondial, a fost un răspuns la fenomenul creșterii anxietății, rezilienței scăzute și lipsei de motivație constatate la elevii de astăzi. Cartea lui, ”Clasa conectată emoțional: Starea de bine și experiența de învățare” (The Emotionally Connected Classroom: Wellness and the Learning Experience) va fi lansată în curând.

1-resilience-concept-2

Copiii vin pe lume construiți genetic pentru a îmbrățișa curajul, bucuria, curiozitatea și – poate cel mai important dintre toate – reziliența. La urma urmei, ei au multe de învățat; provocările emoționale vor fi semnificative și eșecurile inevitabile. O perspectivă sănătoasă și o capacitate de re-echilibrare și de trecere la următoarea provocare este o necesitate absolută. Epidemia în creștere de anxietate printre adolescenți sugerează că ceva, de-a lungul drumului, merge prost.

– Unul din trei adolescenți a experimentat o tulburarea de anxietate (National Institute for Mental Health)

1-resilience-concept-8

Softuri pentru ”Hardware” (creier)

Creierul este incredibil de complex, dar modul în care se construiește pe sine și se adaptează pentru a face față lumii din jur este relativ simplu. O sută de miliarde de neuroni reacționează și se conectează ca răspuns la experiențele și emoțiile care acompaniază aceste experiențe. Rețeta de bază este: Ce pui înăuntru, asta obții.

Gândiți-vă la creierul unui copil mic ca la un nou computer, proaspăt scos din cutie. Ceea ce ai este partea de hardware, dar ai doar un mic soft care îi permite să funcționeze. Creierul unui copil este, relativ vorbind, o tablă albă care caută contextul pentru a naviga prin lume, iar tot ceea ce au cu adevărat sunt simțurile și sentimentele. Fiecare nouă aventură adaugă la rețeaua sau conexiunile dintre neuroni. Aceste conexiuni neuronale reprezintă programarea sau atașamentele emoționale care leagă în mod durabil emoții de comportamente, gânduri, oameni sau experiențe. În sensul cel mai literal, copiii sunt produsul experiențelor lor emoționale.

1-resilience-concept-10

Sentimentele: O chestiune de supraviețuire

Sentimentele sunt o strategie de a face față pentru a supraviețui. Ele sunt importante deoarece ele ne spun când experiențele adaugă la sau ne alterează șansa noastră de supraviețuire. Eliberarea endorfinelor ”Mă simt bine” încurajează comportamentele care ne fac să ne simțim în siguranță, apreciați și cresc sentimentul de apartenență. În perioade de stres, tot aceste recompense ne ajută să ne relaxăm și să ne re-echilibrăm. Experiențele percepute ca periculoase declanșează hormonii de stres, cum sunt cortizonul și adrenalina care ne ajută să facem față provocării curente. Cu toate acestea, răspunsul la stres este în afara stării de echilibru și un loc nesănătos pentru a rămâne pe termen lung.

1-resilience-concept-1

Anxietatea: Stresul încremenit pe loc

Un creier uman sănătos este destul de eficient în a se reîntoarce la starea de homeostază (capacitatea unui sistem de a-și regla mediul intern și de a-și menține unele proprietăți constante, n.n.), dar deseori are nevoie de ajutor pentru a face asta. Copiii sunt în mod particular dependenți de cei care au grijă de ei, care să împacheteze aventurile de învățare provocatoare și stresante în aventuri voit jucăușe și energie emoțională de suport, iubitoare. Neglijarea acestor feluri de conexiuni creează vulnerabilitate dacă factorii de stres sunt copleșitori sau cronici, iar eforturile de echilibrare eșuează în scurt timp. Creierul unui copil blocat emoțional se adaptează și se reconectează pentru rușine, teamă sau mânie și poveștile pline de anxietate (reale sau închipuite, n.n.) care însoțesc aceste emoții. Abilitatea lor de a se re-echilibra și de a învăța se închide, deoarece conduita lor de supraviețuire devine o prioritate. Imaginați-vă o fetiță, ca Susan cea mică, de exemplu, care intră într-o clasă în care este caracterizată pe nedrept ca fiind un elev anxios și mânios și care se chinuie să se concentreze. Ea are foarte puține șanse de a câștiga competiția cu curriculum-ul.

1-resilience-concept-9

NU stresul este problema

Reziliența scăzută este problematică la școală, deoarece stresul este o parte așteptată a experiențelor de învățare. Sentimentele inconfortabile sunt un răspuns natural la expansiune, creștere și aventurarea în necunoscut. Fără perspectiva unui eșec, nu există deloc învățare reală. Procesarea și valorizarea sentimentelor inconfortabile asociate cu provocarea este locul de naștere al atașamentelor la reziliență. Asta a fost mai greu decât am crezut și nu a mers perfect, dar am făcut tot ce am putut ca să obțin rezultate mai bune. Sunt cu adevărat mândru/ă de mine!Copiii care intră în clasă fără acest tip de atașament este probabil să plece la sfârșitul zilei copleșiți de sentimente inconfortabile pe care învățarea ”se presupune” că trebuie să le stârnească. Legătura dintre învățare și anxietate este întărită.

Cu toate acestea, o poveste de plină de speranță rămâne. Anxietatea nu este un adevăr al copilului sau un destin inevitabil. Aceeași maleabilitatea neurologică care permite coruperea de la bun început, lasă loc pentru însănătoșire. Creierul vrea să se re-echilibreze și să se reîntoarcă la starea de homeostazie. Conexiunile emoționale și experiențele de învățare satisfăcătoare oferă ajutorul de care are nevoie pentru a re-scrie povestea.

1-resilience-concept-6

Bătălia pentru atenția emoțională

Sună ușor. Împachetează învățarea în gândire sănătoasă și răsplată emoțională autentică și lucrurile ar trebuie să meargă. Dar anxietatea este un oponent demn de luat în seamă. Se hrănește din eșec și creează cu perseverență povești credibile care îndepărtează elevii de conexiunile sănătoase și oportunitățile de învățare satisfăcătoare. Profesorii descoperă repede că cea mai mare nevoie de conexiuni sănătoase este de asemenea cea care le neagă cu cea mai mare înverșunare. Cu cele mai bune intenții, dar profesorul unui băiat i-ar putea cere să renunțe la unica strategie de a face față pe care o cunoaște. Așteaptă-te la o luptă.

Jocurile, oportunitățile pe care le oferă smartphone-ul și relațiile online superficiale măresc și mai mult procentele. Ele cer o mare cantitate de timp și nu cer abilități de conectare sau efort. Nu poți rezolva o problemă socială? De ce să te deranjezi, când poți schimba confortabil către următorul prieten online. Pășește pe ușa școlii și bucuria naturală a învățării se erodează încet pe măsură ce curriculum-ul, testarea competitivă și răsplata extrinsecă garnisește ce a mai rămas din atenția lor.

Este o provocare formidabilă, dar schimbarea începe cu o cheie a înțelegerii.

Obiectivele socio-emoționale și ale stării de bine nu sunt învățate; ele sunt de fapt un rezultat al experiențelor emoționale.

Învățarea este o experiență încărcată de emoțional și întotdeauna apar atașamente. Problema este, oare profesorul le planifică pe cele sănătoase?

1-resilience-concept-3

Una-Două-Trei strategii de atașament: Stabilirea intențiilor zilnice

  1. Intenții zilnice pentru conexiuni sănătoase: Învață, practică și evaluează abilitățile de conectare. Împachetează învățarea curriculară în comportamente care declanșează răsplata endorfinelor ”mă simt bine”. Să rezolve ecuații cu un prieten e mai amuzant. Antrenarea cu colegii crește apartenența, motivarea și crește dorința de a stabili standarde înalte, ca echipă. Să înveți să comunici în moduri pozitive face orice activitate mai plăcută. Experiențele de a te simți bine conectat sunt exerciții pentru conexiuni neuronale care susțin emoțiile sănătoase și echilibrul bio-chimic.

  2. Prezintă intenții de gândire sănătoasă: Stabilește intenții legate de trăirea momentului, gândire pozitivă, meditație și adevăr. Răsplata emoțională vine împreună cu un sens al controlului pe care cineva îl simte când poate stăpâni efectiv circumstanțele momentului.

  3. Intenții de provocări personale: Urmărește, îmbrățișează și sărbătorește sentimentele inconfortabile ale provocării fizice, intelectuale sau sociale. O probă de gimnastică, un examen de matematică dificil, sau o prezentare animată în fața clasei furnizează o emoție inconfortabilă. Provocarea reală este să apreciezi și să procesezi acea emoție într-un mod sănătos. Profită de conexiunile de fiecare zi, de susținerea comunității și de gândirea sănătoasă pentru a te re-echilibra. Depășirea emoțiilor anxioase este o realizare palpitantă, eliberatoare și plină de bucurie. E nevoie de frică pentru a experimenta curajul și de frustrare pentru a experimenta răbdarea. Poate părea contra-intuitiv, dar sentimentele inconfortabile, câteodată chiar dureroase, pot fi cea mai importantă și neglijată unealtă pentru reziliență și însănătoșire.

Sentimentele contează, de asemenea: Reflecție și evaluare

Evaluarea fiecăreia dintre aceste strategii este o parte critică a procesului. Dacă totul merge bine, conexiunea dintre învățare și emoțiile sănătoase se întărește. Dacă nu merge bine, este timpul să practici o abordare în perspectivă. Cel mai bun efort ar trebui întotdeauna să te facă să te simți bine. La sfârșitul zilei, elevii vor supraviețui provocării de a învăța și vor fi în posesia dovezilor care demonstrează că emoțiile anxioase nu au fost necesare. (dar poate fi nevoie ca cineva să le scoată în evidență asta, n.n.)

Profesorii măreți știu că fericirea și reziliența necesită muncă și practică. Curriculum-ul va conta întotdeauna dar, la sfârșitul zilei, cum va simți copilul despre experiența de învățare va avea mai multă influență și va dura mai mult decât ceea ce au învățat. Stabilind și evaluând intențiile de conectare zilnice ajută profesorii să mențină cursul față de lucrurile despre care știu că contează cel mai mult.

Emoțiile, pline de bucurie și inconfortabile, sunt uneltele reale ale meseriei de a preda. Ele vor dicta marca durabilă pe care tu o lași în urmă.

Ce pui înăuntru este ceea ce vei obține.

Sursa: http://corwin-connect.com/2019/01/3-strategies-to-build-resilience-and-counteract-the-anxiety-epidemic-in-students/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.