Recuperăm zilele de absență cu un nou articol al lui George Couros. Enjoy!
Am pășit în Liceul Jasper Place din Edmonton, Atlanta, atât ca arbitru pentru jocurile de baschet, dar și ca director al unei alte școli la acea dată. De fiecare dată când am pășit în acea clădire am fost uimit nu numai de entuziasmul și mândria elevilor față de școala lor ci și de lucrările uimitoare ale elevilor afișate pe pereți. Îmi amintesc că l-am întrebat pe unul dintre profesori ce companie a făcut lucrările de artă și fotografiile expuse peste tot în școală. El a râs și a spus, ”O companie nu face lucrări de artă. Elevii fac așa ceva.”
Am fost total uimit.
Dacă mi-ai fi spus că o companie profesională de marketing făcuse lucrările de pe pereți, te-aș fi crezut. Apoi am început să fac conexiunea cu mândria pentru școala lor pe care am văzut-o la elevi și am înțeles că erau mândri pentru că ei ERAU școala. Ei vedeau lucrările lor de artă în fiecare colț al școlii.
Pentru a-i împuternici pe elevi, pentru a le da sentimentul de apartenență nu numai produsul este esențial ci și procesul.
Mi-am reamintit asta atunci când am discutat cu un prieten care mi-a împărtășit impresiile despre o școală fantastică unde fuseseră, iar el mi-a împărtășit cât de mult din ceea ce văzuseră în școală fusese făcut și creat de elevi. Dacă vrei să-i împuternicești pe elevi, există o întrebare cu adevărat simplă pe care să ți-o pui când iei o decizie despre orice:
Ar putea să facă asta elevii?
Cele mai bune adunări generale ale școlii pe care le-am văzut au fost cele conduse de elevi.
Cele mai bune introduceri pe care le-am avut, ca vorbitor, au fost cele scrise și prezentate de elevi.
Cele mai bune lucrări de artă și fotografie pe care le-am văzut în școli au fost cele făcute de elevi.
Am încă prejudecăți față de munca făcută de elevi, dar aș vrea mai curând să văd o muncă imperfectă făcută de un elev decât una perfectă făcută de un membru al personalului școlii. Nu numai că asta conduce la mai multă mândrie și apartenență față de școală ci conduce de asemenea chiar acum la oportunități de viață reale, care pot conduce la alte oportunități în viitor.
De exemplu, Liceul Burlington din Massachusetts are un bar al geniilor* condus de elevi.
Mai puțină muncă pentru adulți și mai multă învățare semnificativă pentru elevi.
Prietenii mei, A.J.Juliani și John Spencer împărtășesc întotdeauna această idee:
Ce faci tu pentru elevi din ceea ce ar putea face ei singuri?
Este o idee atât de simplă și de puternică. Noi vorbim despre pregătirea elevilor noștri pentru oportunitățile din viitor, dar nu există un timp mai bun decât cel prezent pentru a crea aceste oportunități în cadrul școlilor noastre.
”Angajamentul” este mai mult vorba despre ce poți face tu pentru elevi.
”Împuternicirea” este mai mult vorba despre a-i ajuta pe elevi să-și dea seama ce pot face ei pentru ei înșiși.
George Couros.
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 