Am mai scris despre părinții elicopter* și despre influența negativă a acestui comportament al părinților, dar sunt și alte genuri de situații când părinții nici nu își dau seama cum și când au început să ”pună presiune” pe proprii copii, care deseori percep cerințele părinților ca pe o condiție de a fi acceptați și iubiți de către aceștia. Și ajung să aibă ei înșiși cerințe foarte mari de la ei, pentru că își iubesc părinții și vor să se ridice la nivelul standardelor acestora, și chiar mai sus.
* https://creeracord.com/2017/05/31/de-ce-sa-nu-fii-un-parinte-smurd-sau-un-parinte-elicopter/
Astăzi vă oferim un articol pe această temă, care sperăm că va fi de ajutor multor părinți. Deși mulți ar putea spune că problemele celor bogați nu ne privesc pe noi, sărmanii români, există un sâmbure de adevăr valabil pentru toată lumea, la care trebuie să luăm seama, dacă vrem ca proprii noștri copii (sau nepoți) să fie împliniți și fericiți în viața de adulți. Tendințele de suicid, de consum de substanțe și alcool în rândul adolescenților și tinerilor sunt în creștere și la noi….
În ajunul Anului nou, prin 2012, Savannah Eason s-a retras în dormitorul ei și a luat o pereche de foarfeci.
“Le țineam în palma mea ca și cum voiam să mă tai cu ele”, spune ea. ”În mod clar, ceea ce se întâmpla era că vroiam ca cineva să facă ceva”.
Tatăl ei a izbutit să-i smulgă foarfecele din mâini, dar în acea seară devenise clar că ea avea nevoie de ajutor.
“A fost cu adevărat groaznic,” își amintește ea. “Am hohotit tot timpul.”
Savannah era în acel timp la liceu. Ea spune că presiunea pe care a simțit-o, de a reuși – de a ținti cât mai sus — a lăsat-o plină de anxietate și deprimată.
“Gândurile care îmi treceau prin cap erau ‘ar fi mult mai ușor să nu mai trăiesc și pur și simplu să nu mai trebuiască să fac nimic, niciodată.’ “
Privind înapoi, Savannah, care are acum 23 de ani, spune că presiunea a început mai devreme.
Ea ne-a spus povestea ei pe când stăteam la masa de bucătărie, în casa copilăriei ei din Wilton, Connecticut, o comunitate de oameni înstăriți de lângă New York. Tatăl ei făcea naveta în oraș, unde lucra în domeniul finanțelor.
Privită din afară, viața lui Savannah putea să apară ca o imagine perfectă: doi părinți educați și iubitori, o casă frumoasă, frați și o mulțime de prieteni.
De la o vârstă fragedă, spune Savannah, ea a fost considerată unul din acei copii isteți iar, atunci când a ajuns la Liceul Wilton, ea a fost înconjurată de mulți alți copii de succes. Mulți copii luau o mulțime de cursuri suplimentare, avansate și provocatoare. Ei jucau în echipe de elită sau în cluburi sportive și erau implicați într-o mulțime de activități extra-curriculare. T
Dar prin anul al doilea de liceu, a început să resimtă așteptările înalte ca pe un fel de capcană. Ca și mulți alți copii de la școala ei – și de la școlile de elită din întreaga țară – ea se simțea obligată să se forțeze să ia note bune și să ajungă la un colegiu/ universitate de elită.
“Chiar dacă luam numai note de A (10) și B (9), dar în majoritate A, la toate cursurile – și la toate orele suplimentare avansate – tot simțeam cu nu sunt destul de bună,” spune Savannah.
Oricât de bine reușea, altcineva reușea și mai bine. “Presiunea la care mă supuneam era scăpată de sub control,” spune ea. Ea spunea că simțea presiunea pretutindeni în jurul ei – de la colegi, profesori și părinții ei.
Conștientizarea proaspăt descoperită a acestul gen de zbucium a dat startul unor conversații – și noi inițiative – în comunitatea ei. Un grup de părinți încearcă să schimbe cultura pentru a echilibra concentrarea pe rezultate cu o orientare către starea de bine. Parte din această ecuație este să ne eliberăm copiii pentru a-și găsi propria motivație și cale în viață. Există o cantitate în creștere de dovezi care arată riscul mare de anxietate, depresie, consum de droguri și alcool în rândul copiilor crescuți în comunitățile/ familiile privilegiate / din clasa mijlocie.
O chemare la acțiune
Mama lui Savannah, Genevieve Eason, simte că ea a fost în parte de vină pentru presiunea pe care a resimțit-o Savannah.
“Știu că am vorbit cu ea când intra în clasa a opta,” își amintește Genevieve, “despre faptul că ea trebuie să afle care îi sunt pasiunile, pentru a se putea implica în activitățile potrivite… în așa fel încât asta să dea bine în aplicațiile la universitate.”
Dar, după ce au început problemele lui Savannah, spune Genevieve, ea a dat înapoi. Ea a ajutat-o pe Savannah să renunțe la unele din cele mai grele cursuri. Și familia a început să se concentreze pe starea de bine.
“Până la acel punct, eram total de acord cu ideea că noi ar trebui să ne împingem copiii să reușească. Când ei se loveau de obstacole, îi împingeam (pe ei) să le depășească,” spune Genevieve. Dar atunci când forțezi prea tare, asta se poate întoarce împotrivă.
Datorită mediului de oală sub presiunea din comunitatea ei, Genevieve s-a întrebat câți alți adolescenți se zbat de asemenea.
Pentru a afla asta, s-a întâlnit cu alți câțiva părinți și consilieri – și au lucrat împreună cu echipa de la Liceul Wilton, pentru a face ceva foarte neobișnuit .Ei au chemat un psiholog pentru a-i evalua pe toți elevii.
În ziua în care am vizitat liceul, elevii din ultima clasă se pregăteau de absolvire. Pe multe coridoare, erau panouri pe care elevii însemnaseră loggo-ul universității la care doreau să urmeze. Am văzut Dartmouth, Yale, Vanderbilt, Harvard — și multe alte universități de elită.
În mod clar, mulți dintre copii excelau. Dar rezultatele evaluării sănătății mentale au arătat de asemenea că mulți copii se chinuiau.
“Rezultatele cercetării au sugerat cu certitudine să ratele de anxietate și depresie în rândul elevilor de la Liceul Wilton erau mai mari decât media națională, semnificativ mai mari,” spune directorul liceului, Robert O’Donnell. El spune că a fost surprins și îngrijorat.
Aproximativ 1.200 de elevi – aproape toți elevii din liceu – au participat la studiu, cunoscut ca Youth Self-Report**. Studiul a arătat că, în comparație cu norma națională, de 7%, aproape 30% din elevii Liceului Wilton aveau nivele peste medie de simptome internalizate. Acestea includ probleme fizice care pot fi legate de suferințe emoționale, cum sunt durerile de cap sau de stomac. Deseori copiii pot ascunde aceste sentimente.
** http://www.wiltonyouth.org/privileged-and-pressured-summary
Studiul a arătat de asemenea că ratele de abuz de alcool și droguri printre elevii de la Wilton erau mai mari decât media, de asemenea. Am întrebat psihologul care a făcut evaluarea dacă ea a fost surprinsă de ceea ce a descoperit.
“Nu este nici pe departe un lucru unic, care se întâmplă la Wilton. Este un fenomen comun pentru toate școlile de elită,” spune Suniya Luthar, profesor emerit la Columbia University’s Teachers College și fondatoare a organizației Conexiuni autentice*** (Authentic Connections), un ONG care are ca obiectiv dezvoltarea rezilienței în comunități și școli.
*** http://authenticconnectionsgroups.org/
Luthar studiază adolescenții de peste douăzeci de ani. Ea a publicat câteva studii (#1) care documentează ratele ridicate de consum de alcool și substanțe (droguri, medicamente) în rândul copiilor care au crescut în comunități privilegiate – unde veniturile și așteptările sunt înalte. În mod surprinzător, spune ea, ratele acestea rivalizează cu cele descoperite în zonele cu venituri mici și în școlile din suburbii.
#1 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3535189/ – Factorii contextuali în uzul de droguri: Un studiu asupra adolescenților din medii suburbane și orașe satelit (Contextual factors in substance use: A study of suburban and inner-city adolescents)
“Ceea ce am descoperit este că copiii din comunitățile cu venituri mari, apropiate de orașe, raportează nivele mai înalte de utilizare a drogurilor (sau medicamente) decât copiii din centrele orașelor și niveluri similare, dacă nu mai mari, ale simptomelor de anxietate și depresie,” spune Luthar.
Cel mai recent studiu (#2) al ei, finanțat de National Institutes of Health, a descoperit că rata abuzului de substanțe rămâne ridicată în rândul copiilor din clasa mijlocie și superioară, pe măsură ce ei devin tineri adulți. Alcoolul și drogurile sunt o formă de auto-medicație.
#2 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/28558858 – Adolescenții din comunitățile clasei medii și bogate: Consumul excesiv de substanțe și adicția în timpul primei tinereți. (Adolescents from upper middle class communities: Substance misuse and addiction across early adulthood).
Mama lui Savannah, Genevieve Eason, spune că nu a fost surprinsă de descoperirile făcute de Luthar.
“Oamenii aleg astfel de comunități pentru a da copiilor lor oportunități, dar totul are un cost,” spune Eason.
Descoperirile cercetării au fost o chemare la acțiune pentru comunitatea din Wilton. “Mulți oameni au continuat să nege evidența,” a spus Vanessa Elias. O mamă cu trei copii este președinta Wilton Youth Council, al cărui obiectiv este să promoveze bunăstarea emoțională a comunității.
http://www.wiltonyouth.org/about-us
“Oamenii nu vorbesc despre astfel de lucruri,” spune Elias. Deseori familiile se luptă singure, în tăcere, fără să realizeze că copiii prietenilor sau vecinilor lor trec prin aceleași experiențe. “Așa că, să ai oportunitatea de a crea o conversație despre asta a fost cu adevărat important,” spune ea.
Inversarea presiunii
Comunitatea a avut o mulțime de idei despre cum să procedeze cu astfel de probleme.
Liceul s-a concentrat pe continuarea antrenării consilierilor, iar inițiativele (#3) conduse de elevi au ca scop conștientizarea anxietății și depresiei.
#3 https://www.littlemindsct.com/
Wilton oferă de asemenea și un program de formare în domeniul rezilienței — GoZen! (#4)— pentru elevii claselor elementare/gimnaziale. Există multe dovezi care arată că antrenarea rezilienței (#5) poate ajuta la reducerea simptomelor sau gândirii negative în rândul elevilor.
#4 https://www.gozen.com/video1intro/
#5 https://www.npr.org/templates/story/story.php?storyId=122526518 – Antrenamentul emoțional ajută copiii să lupte cu depresia (Emotional Training Helps Kids Fight Depression)
Acasă, spune Elias, ea a încercat să creeze un mediu mai puțin stresant pentru copilul ei. De exemplu, ea limitează numărul de activități de după școală la care participă copilul ei, astfel încât să nu-și petreacă fiecare după-amiază alergând de colo-colo, supraaglomerat. Ea limitează de asemenea timpul de lucru la teme seara, pentru cel mai mic dintre copii – care este în clasa a treia. Ca rezultat, “sunt mult mai puține fricțiuni în gospodărie,” spune ea.
Și, atunci când a realizat că concentrarea pe testele standardizate o făcea pe fata ei, atunci când era în clasa întâi să sufere de anxietate – și îi dădea dureri de stomac – ea a optat ca cei mai mici copii să nu participe la aceste teste.
Elias spune că a fost influențată de cartea ”Cum să crești un adult” (How To Raise An Adult) scrisă de Julie Lythcott-Haims, care își propune să ajute părinții să scape de ceea ce autorul numește ”capcana over-parenting.”
Dar pentru a schimba cu adevărat lucrurile – să părăsim concentrarea cu orice preț pe realizările academice – va cere o schimbare în cultură, spune Eason.
“Trebuie să ne lărgim definiția succesului și să celebrăm mai multe tipuri de succes,” spune ea.
Pentru fata ei, Savannah, asta înseamnă croirea unei noi căi.
“Nu vreau să lucrez pe Wall Street; asta sună îngrozitor pentru mine,” spune Savannah.
Ea s-a înscris la o școală culinară și se pregătește să fie cofetar-patiser-șef.
“Nu o să am același stil de viață ca acela în care am crescut,” spune Savannah, “Nu o să câștig atât de mulți bani, dar asta e OK.”
Ea are propriul set de priorități. “Nu este vorba despre cât de mare îți este casa sau ce fel de mașină conduci. Este vorba despre fericire și pace.”
Aceste este un alt gen de succes, unul pe care acum părinții ei îl celebrează împreună cu ea.
“Petrec ore făcând un tort, iar partea mea favorită este atunci când tu îl tai și oamenii îl mănâncă,” spune Savannah. “Asta este partea în care tu aduci bucurie oamenilor, iar asta este ceea ce este important pentru mine acum.”
Copyright 2018 NPR – http://www.npr.org/