A fi… sau a nu fi…

A permite elevilor sa vina in clasa cu si sa foloseasca telefoane si tablete, sau nu?

E o intrebare asupra careia deja s-a dezbatut mult, atat la noi cat si in alte tari. Unii au ales chiar sa investeasca in mai multe echipamente pe care sa le puna la dispozitia copiilor, altii au ales sa le interzica in timpul scolilor. Care e cea mai buna solutie?

Asupra temelor ridicate de acesta dezbatere reflecteaza si autorul articolului de mai jos, George Couros, un adept al inovarii in educatie si autor al cartii “Mentalitatea de inovator”.

In liceu am jucat football (american) timp de patru ani si mi-a placut jocul. Am avut sansa sa joc si la nivelul post-secundar, dar un accident la genunchi si lipsa de pasiune pentru joc, in comparatie cu baschetul, m-a condus la alegeri diferite.

Dupa liceu, prietenii mei si cu mine am jucat Tecmo Bowl si apoi Madden, pe Sega Genesis. Este uimitor cat de multe nu am stiut despre jocul de football atunci cand de fapt l-am jucat in persoana (managementul timpului, cand sa chemi jocurile si de ce si alte jocuri fundamentale de antrenament). Dar atunci cand am jucat jocul video, de fapt asta m-a invatat multe lucruri pe care nu le-am stiut despre strategie. In primii doi ani din cariera de profesor am fost antrenor de football, lucru despre care n-as fi avut nici o idee cum sa il fac daca nu as fi jucat jocul video.

Daca eu cred ca fiecare joc de video iti va dezvolta intotdeauna gandirea? Nu, dar nici nu cred ca trebuie. Cateodata, este Ok daca doar incerci si faci ceva* doar pentru simplul scop de a te distra.

* https://georgecouros.ca/blog/archives/1969 – Do something (Fa ceva)

Imi place sa joc jocuri video chiar si acum, desi nu o mai fac atat de mult pe cat am facut–o inainte. Dar stiu de asemenea ca “teoria curgerii”, implementata in conceptul jocului este ceva ce noi putem invata prin educatie. Sa gasesti acel punct intre a fi prea greu incat elevii renunta si prea usor incat elevii se plictisesc, este acel ceva ce il gasim in mod evident in multe jocuri.

https://georgecouros.ca/blog/archives/tag/flow-theory – Copiii pur si simplu nu mai sunt cum erau

https://www.ted.com/talks/mihaly_csikszentmihalyi_on_flow – Psih. Mihaly Csikszentmihalyi intreaba, Ce face viata sa merite traita? (“What makes a life worth living?”)

Am citit recent cartea,, “Screen Schooled: Two Veteran Teachers Expose How Technology Overuse Is Making Our Kids Dumber,” (Educati de ecran: Doi profesori veterani expun cum, folosirea exagerata a tehnologiei ii face pe copii mai prosti) si chiar din titlu, puteti vedea ca autorii au o viziune clara asupra utilizarii tehnologiei in educatie. Am citit-o stiind deja ca nu voi fi de acord cu multe lucruri din carte, dar ca asta a) imi va provoca gandirea si b) ma va ajuta sa ma gandesc mai profund la argumentele mele. Eu cred cu fermitate in ideea ca, daca nu voi putea argumenta asta pentru tine, atunci probabil nu iti inteleg pozitia, sau nu o inteleg pe a mea.

Acest citat m-a izbit:

“Si nu este ca si cum m-as gandi ca adolescentii isi utilizeaza telefoanele pentru a invata, a crea sau alte activitati productive. Pot spune cu sinceritate ca nu am luat niciodata telefonul unui copil care era in mijlocul explorarii onlline a unui muzeu de arta. Nu am avut nici un parinte care sa se planga ca a intrat seara tarziu in camera fiului ei pe cand el avea o sesiune de discutii pe FaceTime cu un grup de elevi din Nigeria. Mai tot ce am vazut vreodata pe copii facand cu tehnologia lor este sa scrie texte si Snapchat cu prietenii, sa joace jocuri, sa-si faca fotografii, sa dea check pe Instagram ca sa stranga like-uri, sa priveasca video-uri stupide si sa joace si mai multe jocuri.”

In notele mele, am scris urmatoarele: “Atunci, de ce nu-i inveti tu sa faca ceva diferit?”

Oare noi doar speram ca copiii vor utiliza tehnologia pentru lucruri semnificative, sau ii invatam noi care sunt oportunitatile care se deschid in fata lor? Am spus asta deseori – Speranta nu este o strategie. Daca vrem ceva diferit, nu putem doar spera sa se intample. Trebuie sa facem ceva.

Intelegeti asta… Eu vad partile negative ale utilizarii tehnologiei, dar le vad de asemenea si pe cele pozitive. M-am concentrat realmente pe partea pozitiva, in timp ce am luat la cunostinta despre aspectele negative.

O mentalitate de “totul sau nimic” nu este de ajutor in educatie si nicaieri altundeva.

Acest citat este de asemenea din acea carte:

“Pentru a pune aceasta in context, atunci cand batranii descopera social media, ei aplica intelegerea vietii reale a interactiunilor sociale la aceasta. Bunicul meu de 85 de ani a intrat recent pe Facebook. A facut asta nu ca sa inlocuiasca interactiunile sociale existente ci ca sa sporeasca aceste interactiuni. El continua sa scrie, sa sune si sa-si vada familia si prietenii cu aceeasi regularitate cum a facut si inainte. Cu toate acestea, Facebook ii ofera sansa de a creste frecventa interactiunilor intr-un mod care este mai dinamic si mai la timp decat scrierea unei scrisori, daca nu ca o implinire a fiintei actuale de a fi impreuna cu cei cu care alege sa interactioneze. El aduce cunoasterea lui de o viata, obtinuta prin interactiuni fata-in-fata catre orice tip de interactiune pe care o are. Fie ca este vorba de o convorbire telefonica, un text, un mail sau o postare pe Facebook, el poate prezice cu acuratete ca un anumit tip de remarci va starni un anumit tip de raspuns de la adresant. El poate face de asemenea diferenta ce medii sunt potrivite pentru un ton formal sau informal. Desi tehnologia este noua, el a prins rapid nuantele Facebook.”

Imi place ce a fost scris aici, iar in notele mele eu am scris, “De ce nu-i invatam noi mai mult pe copii despre asta?” Am spus asta de multe ori, “Tehnologa nu este menita sa inlocuiasca interactiunile fata-in-fata, dar poate fi utlilizata ca sa o sporeasca.” Asta cu siguranta este punctul de vedere al autorilor cu adultii, dar cine o sa-i invete pe elevi?

M-am gandit mult la aceasta declaratie in ultimul timp; tinem noi scorul, sau o face elevul? De multe ori cand aud despre scoli (sau tari, ca Franta) care vor sa interzica telefoanele si alte echipemente ale elevilor in scoli, si ma intreb daca ei se concentreaza pe “a “face scoala” bine, sau pe a-i ajuta pe copii sa se serveasca de lumea in care traim noi acum? Poate ca sunt amandoua, sau poate ca nu. In orica caz, noi trebuie sa gasim mai multe cai pentru a citi lucrurile cu care nu suntem de acord, sa gasim terenul comun si sa ne dam seama care sunt caile prin care ii putem ajuta pe copiii nostri.

Raspunsurile sunt rareori la extreme, dar de cele mai multe ori sunt la mijloc. Nu putem doar spera ca se vor intampla lucruri bune sau spera cu nu se intampla lucruri rele.

Educatia (si invatarea), in toate fatetele lumii, este intotdeauna parte a solutiei.

Sursa: https://georgecouros.ca/blog/archives/8088