Iată o scrisoare adresată tuturor educatorilor, de la George Couros, autorul cărții ”Mentalitatea de inovator”, care se definește pe sine astfel:
– ”Sunt un învățăcel, un educator și un consultant pentru inovarea predării, învățării și a leadership-ului. Cred că trebuie să ne inspirăm copiii să-și urmeze pasiunile, în timp ce ei ne inspiră și pe noi să facem la fel.”
Dragă prietene,
Citește acest citat:
”Nu contează criticul, nici acel om care îl arată pe omul puternic care se împiedică, sau arată unde cel care își face treburile ar fi putut face mai bine. Meritul aparține omului care este de fapt în arenă, a cărui față este acoperită de praf și de sudoare și de sânge, care să străduiește cu vitejie; care greșește și ajunge cu întârziere din nou și din nou, deoarece nu există nici un efort fără eroare și întârziere; dar care de fapt se străduiește să-și facă datoria; care cunoaște mărețul entuziasm, marea devoțiune; care se cheltuie pe sine pentru o cauză demnă; care cunoaște cel mai bine la sfârșit triumful unei realizări înalte și care, în cel mai rău caz, dacă eșuează, cel puțin eșuează în timp ce a îndrăznit la măreție, așa că locul său nu va fi niciodată alături de acele suflete reci și timide care nu cunosc nici victoria nici înfrângerea.”
– Theodore Roosevelt, Sorbona, Paris – 23 Aprilie 1910
Am iubit întotdeauna acest citat și, câteodată îl citesc ca să mă simt întărit sau să mă urnesc din situații dificile.
Totuși, recent am început să mă uit la el în mod diferit.
Ce se întâmplă dacă acel ”critic” la care se referă sunt chiar eu? Ce se întâmplă dacă cea mai puternică voce a criticismului este în capul meu, până la punctul în care ”criticul” câștigă bătălia împotriva persoanei care încearcă să ajungă în arenă?
”Există o singură cale să eviți criticismul.
Să nu faci nimic, să nu spui nimic și să fii nimic.” – Aristotel
Mulți oameni asemeni cărora aspirăm să fim poartă această bătălie tot timpul, indiferent dacă noi știm sau nu. Noi îi vedem ca pe cei care ”obțin realizări mărețe”, dar ei se zbat în această bătălie, iar atunci când își arată vulnerabilitatea în zbaterea lor, ne vedem pe noi înșine în același proces ca și al lor.
”Ia criticismul și zdrobește-l în praf, adaugă culori și uilizează-l ca să pictezi imagini ce-ți taie răsuflarea, cu unicorni care aleargă prin câmpuri nesfârșite de măreție” – M.G.Gubler
Iată un alt citat, de la Brene Brown*:
“Vulnerabilitatea este ultimul lucru pe care vrei să-l vezi în mine, dar este primul lucru pe care îl caut la tine.”
* https://www.ted.com/talks/brene_brown_on_vulnerability – Puterea vulnerabilității
Să ai de a face cu ”criticul din capul tău” este în ordine. Dar atunci când încercăm să facem ceva nou (sau numai să luăm în considerare asta), identifică faptul că acest critic din capul tău este aceeași persoană care te trage înapoi atunci când vrei să intri în arenă, de la bun început. Nu am da o astfel de putere nimănui altcuiva, așa că respinge aceste autocritici care nu ne permit să devenim ceea ce suntem meniți să fim.
Prietenul tău,
George
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 