Puterea unei pasiuni

M-am reîntors din scurta vacanță pe care am petrecut-o la Păltiniș (împreună cu fiica noastră și un grup de tineri), cu dorința de a vă provoca la reflecție și acțiune pentru ziua de mâine. Probabil că cei mai mulți dintre voi știu că mâine, 4 Octombrie, este Ziua Internațională a Animalelor (World animal day), un eveniment inițiat la Florența, în anul 1931, la o convenție a ecologiștilor.

Un astfel de eveniment poate fi nu numai ocazia de a le vorbi învățăceilor voștri despre locul și rolul animalelor în lumea noastră sau despre importanța prezervării speciilor pe cale de dispariție, ci și o ocazie de a le descoperi, iniția sau întări pasiunile legate de natură.

Despre pasiuni și cum le putem descoperi v-a povestit câte ceva și A.J. Juliani în articolul ”Șase strategii simple care să te ajute să-ți descoperi pasiunea (și scopul)”https://creeracord.com/2017/08/07/sase-strategii-simple-care-sa-te-ajute-sa-ti-gasesti-pasiunea-si-scopul/

Astăzi vreau să vă dau câteva exemple despre puterea pasiunilor – și mai ales a celor legate de animale sau natură – acea putere care poate schimba viața unui om sau chiar a unei comunități întregi.

Animal-Atlas-Placemat-portfolio-Sara-Lynn-Cramb-original

Am fost la Păltiniș alături de T., un tânăr olandez extrem de inteligent, interesat de diferitele aspecte ale vieții animalelor și oamenilor, care visa să devină jurnalist. Ei bine, faptul că suferă de autism l-a împiedicat să-și finalizeze studiile la facultatea de jurnalism și nici nu a reușit să-și găsească tăria de a re-începe să scrie singur, așa cum l-am îndemnat noi în anii trecuți de când ne cunoaștem, după multe discuții foarte interesante, în care ne demonstra că are multe de spus lumii și talentul de a se exprima în cuvinte. Ceea ce l-a făcut să depășească toate aceste bariere a fost pasiunea lui (descoperită încă din copilărie) pentru viața furnicilor. De câteva luni s-a decis să-și dedice timpul liber studierii și creșterii acestor minunate viețuitoare. A venit în România nu numai pentru a ne vizita țara dar și pentru a găsi specii de furnici care nu există în Olanda sau în țările din vestul Europei. Iar pasiunea lui și dorința de a spune și celorlalți despre ce a descoperit legat de fiecare specie de furnici pe care o crește, l-a determinat și să se apuce de scris – a creat un blog, Ameising grace*, împreună cu prietena lui – și au scris până acum o serie de articole interesante și pline de umor.

* https://ameising-grace.blogspot.ro/

Paltinis-furnici

Două alte exemple, ilustrează ce poate face pasiunea pentru salvarea animalelor sau observarea atentă a acestora, precum și preocuparea pentru binele comunității.

Primul exemplu vine dintr-o țară îndepărtată – Indiao țară unde relațiile sociale sunt încă afectate de tradiționala împărțire pe caste, unde un țăran, un paria nu are prea multe drepturi.

În 1979 un adolescent de 16 ani, Jadav „Molay” Payeng, fiu de țăran dintr-o localitate săracă de pe Insula Majuli, situată în mijlocul fluviului Bramaputra, într-o zonă afectată de zeci de ani de eroziune și de degradare a solului, a văzut că, după perioada musonului, inundațiile puternice au aruncat pe o porțiune mare și aridă de teren zeci de șerpi și alte viețuitoare mici și toate au pierit din cauza soarelui puternic și faptului că pe acea întindere nu era nici un pom la umbra căruia să se adăpostească.

Și a fost atât de impresionat încât, fără să țină seama de replicile de genul – „ai înnebunit / o să ne faci de rușine” și altele asemenea, a avut inițiativa și curajul să meargă la autorități – el, un paria, la funcționarii, care sunt dintr-o castă superioară – și să le ceară să facă ceva, să planteze pomi pe acea întindere de pământ arid.

De multă vreme ar fi trebuit să se facă ceva pentru a salva zona de degradare, dar autoritățile nu făceau nimic și oamenii alegeau să plece în altă parte, pentru că terenul nu mai producea nimic….

Payeng nu s-a lăsat descurajat nici de refuzul sau chiar atitudinea funcționarilor care, evident au fost deranjați de îndrăzneala și „obrăznicia” unuia care nu-și cunoaște lungul nasului, cum se spune, tratându-l cu dispreț, ci a insistat și a insistat, mergând la funcționari din ce în ce mai sus pe scara ierarhică, până a primit un răspuns de genul –

De ce nu plantezi tu niște pomi, dacă îți pasă chiar atât de tare? Deși pe acel teren sigur nu va crește nimic! E doar nisip… .Dar dacă vrei, poți să încerci să pui niște bambus”.

Pentru cei ce nu știu, să plantezi bambus înseamnă să pui în pământ o sămânță și să îngrijești locul unde ai plantat acea sămânță timp de trei ani, până răsare lăstarul, fără să știi dacă sămânța s-a prins sau nu… Deci îndemnul primit fusese probabil, în mintea funcționarului, mai mult o batjocură.

Dar pentru tânărul nostru a însemnat atât permisiunea de a se apuca să planteze pe un teren care nu era al lui ci al administrației satului, cât și o idee de cum să înceapă.

Și s-a apucat de treabă, dar nu oricum ci cu o incredibilă determinare și perseverență, plantând fără ajutorul nimănui, cu mâinile lui, o suprafață de peste 550 de hectare de pădure (1400 acri – de două ori cât suprafața Central Park din New York!!!), de-a lungul celor aproape 30 de ani cât au trecut de la data când a luat hotărârea să facă ceva, pentru viețuitoarele pădurii și pentru oamenii din satul lui.

Continuarea articolului publicat în Revista Generați@ XX1 a fundației, îl puteți citi aici – https://fiigxx1prezent.wordpress.com/2013/02/14/initiativa-curaj-si-perseverenta/

Yacouba-Swadogo-The-man-who-stopped-the-desert-1024x683

Al doilea exemplu vine din Africa de vest, dintr-o regiune (Burkina Faso) afectată de lungi perioade de secetă, ale cărei efecte au fost agravate de tehnici nepotrivite de cultivare a pământului, care au dus la deșertificarea unor mari suprafețe și la migrația populației către alte zone. Acum aproape 40 de ani, un alt tânăr, Yacouba Swadogo** a avut o idee strălucită – aceea de a folosi munca termitelor, împreună cu alte tehnici simple, pentru a reține apa adusă de ploile sărăcăcioase și de a planta copaci, reușind să schimbe microclimatul întregii regiuni și să hrănească din recoltele obținute nu numai propria familie ci și întreaga comunitate. Astăzi, sistemul lui prin care a reușit să transforme deșertul într-o zonă verde este din ce în ce mai răspândit în țara lui și este promovat și în alte regiuni amenințate de deșertificare.

** https://www.youtube.com/watch?v=xMWPsVkW2TYFarming the Desert – Transform Desert in Green

Geoparcul-Dinozaurilor-Tara-Hategului

Dacă mă veți întreba ce poate face un profesor sau un grup de profesori pentru a stârni pasiunea în elevii lor, vă voi da exemplul profesorilor de la Școala din comuna Berthelot (Hunedoara) care, împreună cu profesorii de la Universitatea București și cercetătorii de la Muzeul Țăranului Român au creat manuale și caiete de lucru pentru trei module de cursuri tip CDȘ pentru clasele V-VII – Natură, Obiceiuri și Oameni – în cadrul unui proiect de dezvoltare a Geo-Parcului Dinozaurilor, Țara Hațegului. Manualele explică copiilor cum să exploreze natura din jur și comunitatea în care trăiesc, descoperindu-i valorile. Cursurile s-au derulat timp de câțiva ani de zile, cu participarea elevilor și familiilor lor, iar rezultatele cercetărilor au fost expuse în câteva broșuri și expoziții.

geoparc-1

Broșura ”Fluturi și dinozauri în Țara Hațegului” – primul produs eco-turistic creat pentru Geo-Parcul Dinozaurilor*** a inclus și multe din descoperirile elevilor (spre mândria lor, vă imaginați) și va contribui la atragerea de turiști – pasionați de natură și istorie – în această zonă frumoasă.

*** http://www.hateggeoparc.ro/despre-geoparc/

Poate că turiștii pasionați să vadă sau fotografieze personal speciile rare din cele 100 de specii de fluturi descoperite de copii și cercetători în acea zonă nu vor fi foarte mulți, dar câteodată nici nu e nevoie de foarte mulți pentru a începe să faci cunoscută o destinație turistică.

Ioana-Roamaniac

Iar exemplul este dat de o tânără (tot olandeză), pasionată de țara noastră, pe care am întâlnit-o la Păltiniș – Janneke (Ioana, cum ne-a rugat să-i spunem) ne vizitează țara începând din 2004 în fiecare vară, explorând-o pe îndelete cu rucsacul în spate și scriind articole foarte frumoase în blogul pe care l-a creat special pentru a promova frumusețile și valorile României – http://www.roamaniac.com/.

Dacă nu sunteți neapărat un pasionat al naturii sau animalelor și nu aveți deja o idee clară cum să prezentați elevilor voștri evenimentul de mâine, îi puteți lăsa pe ei să vă arate pasiunile sau interesul, pur și simplu întrebându-i sau punându-i să scrie un eseu despre ce animal găsesc că este cel mai uimitor și de ce – cerându-le să vă dea trei motive, din care ultimul poate să fie legat de materia pe care o predați (inclusiv matematică, fizică, chimie..). Dacă le dați ocazia să prezinte în fața celorlalți colegi ideile lor, vă asigur că veți avea o lecție pe cinste, iar ei se vor simți motivați și bucuroși că au șansa de a se exprima.

Succes și spor la stârnit pasiuni!

Rodica Bărbuță

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s