Elena Aguilar, un expert în educație cu multă experiență, atât ca profesor cât și ca antrenor și mentor pentru mulți profesori noi, oferă în articolul de mai jos câteva sfaturi esențiale pentru noii profesori și pentru profesorii care oferă suport noilor lor colegi.

S-au împlinit două decade de la primul meu an în clasă. Asta m-a făcut să reflectez la acel timp și să-mi doresc să fi știut câteva lucruri despre mine, despre predare și despre elevii mei. Unele lucruri pe care mi-aș fi dorit să le știu e posibil să-mi fi fost împărtășite – altele a trebuit pur și simplu să le trăiesc și să le învăț.

Așa că ofer această reflecție atât pentru noii profesori cât și pentru aceia care îi susțin. Dacă tu lucrezi cu un profesor nou, eu sper că te vei putea opri pe la clasa lui în zilele următoare și să-i împărtășești câteva din gândurile tale despre propria experiență. Iar dacă ești un profesor nou, eu sper că aceste reflecții te-ar putea ajuta să te simți validat, plin de speranță și de resurse.

1. Asta se va îmbunătăți. Primul an de predare este atât, atât de greu. Tu nici măcar nu știi de ce este atât de greu – nici măcar nu poți cuprinde cu mintea totul deoarece ești în ”modul de supraviețuire”. Este atât de greu pentru că ți se cere să-ți forțezi inima și mintea și trupul în moduri în care nu ai făcut-o niciodată. Iei sute de decizii în fiecare zi, și există o mare parte din tine care știe că tu nu știi ce faci. Așa că pui la îndoială deciziile pe care le iei în fiecare zi – și îndoiala e bună, e adevărat, dar această chestionare te face să fii obosit și nesigur. Asta se va îmbunătăți. Ești pur și simplu supraîncărcat. Înveți atât de multe – știu că nici măcar nu poți recunoaște asta pentru că ești atât de obosit, dar asta se va reduce dramatic (scufunda) pe măsură ce vor trece lunile. Nimic nu va mai fi vreodată atât de greu ca primul an.

2. Lucrează întotdeauna din inimă. Dacă acțiunile și vorbele tale izvorăsc din inimă, nu poți face prea multe greșeli. Permite-ți să-ți iubești elevii: să nu-ți fie frică să te îndrăgostești de ei. Aceasta este calea pe care să o alegi ca nou profesor. Să ajungi să-i cunoști, să-ți permiți să fii curios, să petreci timp pentru a învăța cine sunt ei ca ființe umane – restul va urma.

3. Ei își vor aminti asta despre tine. Elevii tăi își vor aminti cum i-ai făcut tu să se simtă, dacă ei s-au simțit iubiți și că ți-a păsat de ei. Știu asta: sunt în legătură cu zeci de foști elevi care au fost printre primele grupuri de copii cărora le-am predat. Ei își amintesc dragostea mea pentru ei în variate forme; ei nu-și amintesc lecțiile pe care le-am făcut de mântuială sau că nu le-am înapoiat temele corectate în două zile, așa cum am promis, sau despre cât de dezorganizată eram. Când ascult ceea ce își amintesc, aud că a fost dragostea mea pentru ei – și i-am iubit, profund.

4. Fii deschis pentru surprize. Elevii te vor surprinde – ei vor învăța lucruri despre care tu crezi că nu vor fi capabili să le învețe, ei vor crește în moduri în care nu te aștepți. Te-ai putea gândi că un anume elev se va chinui mai târziu (a fost deja înapoiat în clasa a doua, nu-și poate silabisi propriul nume și în mod clar are o dizabilitate de învățare). Apoi zece ani mai târziu te vei trezi la absolvirea liceului auzind că a fost acceptat la o universitate de artă, iar lacrimile îți vor strica machiajul tocmai când nu ai șervețele la îndemână iar el îți vede emoția și te îmbrățișează larg, spunându-ți, “Ms. Aguilar, sunt așa de bucuros că ați venit.” Iar tu plângi încă și îi spui cât de mândră ești. Va fi cu adevărat una din cele mai fericite zile din viața ta. Și el a fost în clasa ta în acel prim an de profesorat, când te gândeai că i-ai ruinat pe toți. ”Ați fost foarte drăguță cu mine și m-ați încurajat să desenez” spune el, iar tu te înseninezi.

5. Găsește un coach (antrenor). Găsește pe cineva care-ți va putea susține creșterea, cineva care este antrenat să fie coach, cineva care să te observe și să-ți dea feedback și să te ajute să-ți împlinești viziunea pe care o ai pentru tine ca profesor. Nu vei izbuti să-ți dai seama de toate astea de unul singur. Tu nu știi ce ai nevoie să știi. Cere un coach, imploră, caută toate opțiunile posibile – și găsește pe cineva care să te ajute să crești.

6. Și dacă nu poți găsi un coach… Mută-te. Găsește o altă școală. Vorbesc serios! Găsește un loc unde cineva te va susține în creșterea ta ca profesor. OK, dacă nu va fi un coach, stabilește-ți un mentor, poate un director care se va angaja să te susțină într-un mod non-evaluativ, sau găsește-ți un profesor-partener care ți-ar putea fi mentor, sau o comunitate profesională de profesori care se observă și sprijină unii pe alții. Nu vei putea fi capabil să-ți ghidezi propria dezvoltare de unul singur – sesiunile săptămânale (dacă ești norocos!) sau anuale de dezvoltare profesională nu vor fi suficiente.

Ca profesor nou, ai nevoie de foarte mult feedback și susținere. Nu te opri din căutarea susținerii de care ai nevoie până nu o obții. Dacă simți că înveți și împlinești din ce în ce mai mult nevoile elevilor tăi, te vei simți bine. Vei rămâne. Iar copiii au nevoie de profesori care rămân profesori.

Primul an (ca și prima dragoste) are atât de multe urcușuri și coborâșuri, iar eu încă visez cu ochii deschiși și de asemenea mă panichez când îmi reamintesc anul școlar 1995-96. Înregistrează acest an, împărtășește-ți poveștile cu oamenii în care ai încredere, apoi peste 20 de ani, privește înapoi și scrie-ți singur o scrisoare ”Ce mi-aș fi dorit să știu”.

Elena Aguilar, care locuiește în Oakland, California, a fost profesor, coach și lider în educație de peste 20 de ani. Ea este autoarea cărților The Art of Coaching (Jossey-Bass) și The Art of Coaching Teams.

Sursa: https://www.edutopia.org/blog/what-i-wish-id-known-new-teacher-elena-aguilar?

Mulțumiri pentru sfaturi Elenei Aguilar, pentru recomandare echipei Edutopia și Pinterest pentru fotografii!