Statistici îngrijorătoare arată că mult prea mulți dintre absolvenții școlilor și facultăților noastre nu știu ce să facă cu cunoștințele care li s-au predat în școală și nu pot să gândească singuri. Specialiștii l-au numit ”analfabetism funcțional”. Ei bine, în afara faptului că specificul muncii s-a schimbat foarte mult și se va schimba în continuare, așa cum au demonstrat câteva din articolele publicate anterior, analfabetismul funcțional demonstrat de peste 40% dintre absolvenții sistemului de educație românesc, dovedesc încă o dată că una din cele mai importante capacități pe care trebuie să o cultive școala de astăzi nu este cea de a memora și de a fi capabil să răspunzi bine la teste, ci cea de a gândi cu propria minte.

Am găsit pentru voi încă un articol scris de Terry Heick în TeachThough, despre gândirea critică, care conține idei foarte bune ce pot fi aplicate în clasele voastre. Noi îl apreciem pe acest autor, ca și pe mulți alții ale căror articole le-am tradus pentru voi, pentru efortul de a se gândi intens la ce înseamnă învățarea, la ce metode duc la o mai bună și adevărată învățare, pentru efortul de a cerceta și experimenta și apoi, pentru cel de a împărtăși cu ceilalți rodul muncii și al experiențelor lui ca profesor. Tot respectul pentru astfel de educatori și oameni!

Iată traducerea acestui articol mai jos.

Să-i motivezi și să-i angajezi pe elevi este scopul majorității profesorilor – pregătindu-i pe aceștia să primească instruirea, sau altfel spus să se alinieze cu un proces prestabilit pe care tu l-ai schițat și care speri că va duce la obiectivul de învățare pe care tu l-ai stabilit dinainte. Dar eu m-am gândit în ultima vreme și la felul în care se petrece de fapt învățarea – cauzele învățării. Evenimentele de învățare, poate. Eh.

Așa că am selectat 60 (din milioane) din aceste ”evenimente de învățare” (în lipsa unui termen mai bun) – circumstanțe în care elevii par să învețe fără efort. Ei pot învăța atunci când sunt constrânși – să înceapă, să crească ritmul, să termine, să revizuiască. Dar ce fel de condiții promovează o învățare fără efort? Se petrece învățarea atunci când ei nu știu nici măcar că asta se întâmplă? Când ei sunt (esențialmente) păcăliți să intre într-o înțelegere mai profundă?

Cum se întâmplă asta – în special atunci când tu ai un obiectiv de învățare zilnică specific pe care încerci să-l atingi în urmărirea unui standard academic? Aici vine locul hărților curriculare, al modelelor de învățare și al conceptului de lecție. Șabloane.

Pentru început, gândește-te la următoarele evenimente, ca exemplu. Ele ar putea să nu conducă la o stăpânire precisă a standardului sau obiectivelor din planul tău de lecție din capitolul despre Carnegie (extinderea industrializării în SUA, n.n.) sau Hunter (regiunea din Ontario, n.n.), dar ei gândesc. Și în aceste cazuri, mai curând decât să urmeze cărările tale presărate cu firimituri de pâine, ei de fapt gândesc singuri.

Aceasta este o schimbare critică în procesul de învățare. Cea mai comună abordare este să le pui o întrebare în speranța că asta va duce la gândire, sau va scoate la iveală un răspuns mai precis. Ar putea fi de asemenea proiectele, unde elevii – peste timp – combină abilități și cunoaștere procedurală pentru a crea sau pentru a îndeplini cerințele proiectului. Toate acestea cer gândire, dar sunt toate înăuntrul unui cadru sau sub controlul profesorului și al planificării. Este o chestiune de secvențiere.

O abordare mai precisă este eseul, unde elevii trebuie să ia o poziție și să o apere cu grijă (și este parte a primelor 10 propuneri de mai jos). Într-un eseu, elevii trebuie să se gândească despre ceea ce gândesc ei și apoi să clarifice de ce gândesc asta. Asta este în mod categoric o ”gândire individuală” a elevului (dacă nu copiază un eseu scris de altcineva, de pe internet, n.n.). Dar asta depinde de asemenea de arta de a scrie – un alt gen de cunoaștere în sine – care poate atât să dezvăluie cât și să ascundă gândirea.

Ce ar putea fi ceva mai precis? Mai curent? Ceva care poate fi făcut moment de moment în orice clasă? Utilizat în aproape toate lecțiile? Acestea sunt ideile de mai jos.

Vom face un model pentru aceste idei în curând. Aveți mai jos unele exemple a ceea ce ar putea arăta, ca bază.

60 de moduri de a ajuta elevii să gândească singuri

1. Lasă-i să vadă cum previziunile lor se împlinesc.

2. Lasă-i să formuleze teorii și imediat testează și revizuiește aceste teorii, bazat pe observații.

3. Dă-le dreptul de a colabora cu intenția/ gândirea potrivită și la timpul potrivit.

4. Permite-le să citească din alegere – fără linii care să-i ghideze sau presiune exterioară.

5. Lasă-i să se joace cu conținutul sau cu unelte de învățare dinamice – fără obiective sau supervizare sau reguli (în afara celor de bun simț, siguranță etc.)

6. Lasă-i să vadă părțile întregului și întregul rezultat din părți.

7. Ajută-i să realizeze interdependența dintre conținut și ei înșiși.

8. Fii sigur/ă că sunt motivați să se cunoască pe ei înșiși.

9. Ajută-i să-i ajute pe alții și să învețe să se aprecieze pe sine și utilitatea proprie ca oameni în acest proces.

10. Ajută-i și ghidează-i să scrie despre ceva complex, personal, emoțional, semnificativ sau care pare banal.

11. Învață-i să mediteze (să vadă fără să se gândească în timpul meditației și să se gândească despre gândire după).

12. Ajută-i să înceapă cu ceea ce știu – asta va garanta că ei vor gândi pentru ei și de asemenea furnizează fiecărui elev propria platformă de pornire.

13. Permite-le să navigheze prin surse ne-filtrate de informație.

14. Încurajează-i să înceapă să separe epistemologia de bază – diferențele dintre informații, cunoaștere și înțelepciune, de exemplu.

15. Ajută-i în încercarea lor de a transfera cunoașterea (cerută)

16. Permite-le să încerce să transfere înțelegerea singuri.

17. Încurajează-i să creadă că pot și fă ca alegerea să nu fie interzisă.

18. Permite-le să practice, practice, practice în compania unei bucle de feedback.

19. Învață-i să facă greșeli fără să fie blamați

20. Ajută-i să exploreze ceva pe care ei îl văd misterios, neîmblânzit sau ”nepermis” din punct de vedere social.

21. Permite-le să primească un feedback de învățare de la cineva care este chiar sub ”nivelul” lor propriu.

22. Învață-i să încerce să găsească terenul comun dintre poziții aparent disparate.

23. Învață-i să gândească critic despre ceea ce ceilalți percep ca banal.

    

24. Fii sigur/ă că ei gândesc frecvent despre idei sau situații complexe

25. Ajută-i să realizeze că totul este infinit de complex atunci când privești informația ca pe o chestiune de perspectivă (aceasta cauzează un lanț nesfârșit de realizări, dacă ei sunt dispuși să se gândească destul de departe).

26. Încurajează-i să fie plictisiți și permite acelei plictiseli să ”stea”.

27. Permite minții lor să pribegească.

28. Încurajează-i să joace jocuri video sau simulări de învățare.

29. Învață-i să-și stabilească obiective cu răsplată intrinsecă sau extrinsecă.

30. Ajută-i să simtă o nevoie autentică de a ști și a înțelege.

31. Întreabă-i ce susțin și de ce.

32. Lasă-i singuri.

33. Asigură-te că ei aud ”ceva anume” de mai multe ori, în multiple feluri, din perspective și voci multiple.

34. Ajută-i și ghidează-i să recunoască nuanțele în gândirea altor oameni.

35. Ajută-i să onoreze limitele cunoașterii umane.

36. Încurajează-i să opereze în cadrul propriei Zone de Dezvoltare de Proximitate – acea ZPD a acelui elev pentru acel standard (ceea ce este cu adevărat dificil să promovezi constant)

37. Asigură-te că ei au alegeri semnificative la fiecare pas.

38. Asigură-te că li se dă suportul pentru a-și auto-direcționa propria învățare.

39. Încurajează-i să facă lucruri.

40. Ajută-i să vadă valoarea propriei performanțe.

41. Dă-le o instruire directă personalizată

42. Permite-le să audă o lectură bine scrisă.

43. Ajută-i și ghidează-i să se gândească la propria gândire.

44. Încurajează ca pasiunile lor să-i conducă spre spații unde învățarea poate apărea de la sine.

    

45. Ajută-i să onoreze nesiguranța.

46. Fii sigur/ă că ei sunt capabili să stabilească propria relevanță pentru conținut.

47. Încurajează-i să pună propriile lor întrebări – apoi pune întrebări mai bune.

48. Încurajează oportunitățile pentru cercetare pentru a satisface mințile motivate.

49. Ghidează-i către spațiile dinamice caracterizate de oameni, gânduri și creativitate (mai curând decât politici încâlcite, reguli și standarde).

50. Expune-i la ceva ce merită făcut și este gamificat (transformat în joc) în mod expert.

51. Ajută-i să confrunte și să internalizeze diversitatea și divergențele.

52. Încurajează-i să-și treacă în revistă greșelile trecute, modelele de gândire și momentele de geniu.

53. Ghidează-i să caute auto-conștientizarea și nu conștientizarea conținutului.

54. Ajută-i să nu ia ceva prea în serios dincolo de o curiozitate jucăușă.

55. Încurajează-i să aibă încredere în ei să eșueze.

56. Permite-le să-și vadă propriul progres.

57. Ghidează-i pe ei în modele de studiu.

58. Fii sigur/ă că ei pot explica semnificația unei idei, abilități sau alte teme academice.

59. Permite-le să vadă sau experimenteze modelarea afectivă.

60. Asigură-te că ei sunt mentorați (îndrumați) cu dragoste!

Sursa: http://www.teachthought.com/critical-thinking/strategies/how-students-learn/