Pentru unele școli, în perioada următoare este programată săptămâna din ”Școala Altfel”.

Așa cum am văzut în anii trecuți, pentru a aduce un suflu nou în școală, multe școli fie apelează la programe oferite de ONG-uri fie la creativitatea propriilor profesori, fie și una și alta. Mulți profesori profită de această perioadă pentru a încerca noi modalități de a aborda tema preferată, ceea ce nu e deloc rău. Alții încearcă să aducă puțin umor și multă joacă, noi instrumente de lucru, filme etc. Dar prea puțini profită de această perioadă pentru a-și cunoaște mai bine elevii și pentru a stabili cu ei o relație mai apropiată.

Noi vă sugerăm să vă gândiți în acest an și la această opțiune.

Acesta este și îndemnul lui Jason Boll, profesor de engleză la clasele a XI-a din Pittsburg, SUA – un om căruia îi pasă de tineri și de familie și care a publicat în Cult of Pedagogy articolul de mai jos. Desigur, el nu s-a gândit la Școala Altfel ci la întreaga perioadă de școală.

De ce predarea se aseamănă cu întâlnirile – Jason Boll

Este întotdeauna cam ciudat să asemeni munca unui profesor cu întâlnirile.

Oamenii încep să nu-și găsească locul și îți oferă un zâmbet inconfortabil de politețe. Dar profesorilor, îngăduiți-mă și încercați să nu vă vărsați cafeaua Folger.

Am remarcat această paralelă anul trecut, când unul din cei mai favoriți elevi ai mei din lume a venit la mine când camera mea era goală. Era unul din acele momente rare, de liniște din timpul zilei.

“Boll, am nevoie să te întreb ceva.”

“Despre ce e vorba, omule? Zi.”

El îngăimase într-un mod care arăta că era puțin mai inconfortabil decât de obicei, așa că am știut că nu mă întreba ceva despre un eseu sau o temă.

“Ei bine, e mai mult pentru că am nevoie de un sfat.”

L-am îndemnat un pic mai mult pentru că își căuta cuvintele înainte de a rosti în fine cererea.

“Am nevoie de ceva sfaturi despre cum să fac o fată să mă placă. Poți să mă ajuți cu asta?”

Evident, acest elev avea nevoie de mai mult ajutor decât m-am gândit. Nu numai că nu știa cum să vorbească cu fata pe care o plăcea, dar el se și gândise că acest profesor alb și stângaci, de 34 de ani, care încearcă să predea engleza în liceul de cartier e un bun loc în care să înceapă. N-am fost niciodată foarte fluent cu doamnele, dar am fost onorat de greșeala lui de judecată.

I-am spus copilului că eu gândeam despre el că a fost foarte grozav. Dar el era acel fel de grozav care îl va copleși pe la 30 de ani. Acel fel de grozav care câștigă trepte în școli. Pulovere, combinate cu pantalonii jeans și conversații despre schimbarea climei sunt acele lucruri din care se compun întâlnirile la o cafea sau petrecerile la un pahar de vin, dar care l-ar putea face să rămână agățat (emoțional) de anii buni de liceu. Era un romantic fără speranță într-o lume a Snapchat-ului (mesaje bazate pe imagine și scurte comentarii).

Și am avut un sfat venit de la un om de 34 de ani. I-am spus că oricărei persoane îi place să vorbească despre sine. Așa că, dacă tu vei vorbi cu fata care îți place, încearcă să-i pui o mulțime de întrebări și las-o să vorbească mult. Dacă ești interesat, spune-i asta și pune-i și mai multe întrebări. Nu i-am putut promite că va deveni în mod magic cel mai popular copil din școală, dar i-am putut promite că oamenilor le va face plăcere să fie pe lângă el.

În general – și asta nu este adevărat numai despre relațiile romantice – oamenii sunt atrași de oameni care sunt mai interesați de alții decât de ei înșiși.

În acest ton, eu cred că profesorii trebuie să fie mai buni ”oameni de întâlnire”. Elevilor noștri ar trebui să le placă să fie în jurul nostru în majoritatea timpului. Sfatul pe care l-am dat copilului cu pulover este cu adevărat același sfat pe care l-aș da oricărui profesor nou care încearcă să-și găsească calea în această meserie: Ar trebui să punem o mulțime de întrebări și să ascultăm o mulțime. Ar trebui să dorim ca elevii să ne placă, dar nu pentru că vorbim în mod caraghios despre muzica rapp și baschet. Elevii noștri ar trebui să ne placă pentru că părem (și suntem) interesați de viețile lor, interesele lor și frustrările lor.

Profesorii, ca și cei din orice segment al societății, pot fi înclinați spre judecăți și asociații greșite. Tindem să presupunem că profesorul grozav – “cool teacher” – înseamnă că ora profesorului trebuie să fie ușoară. Asta vine cu un anumit cod vestimentar, stil și dialect pe care elevii îl găsesc relevant. Oamenii spun lucruri ca “N-am nevoie ca elevii să mă placă” în cancelarie și asta pare să le confere o medalie de onoare. E ca și cum am fi antrenați să respectăm un om dur și să-l judecăm pe profesorul de care elevilor le place.

Asta nu are nici un sens.

Dar am văzut tipul de profesor grozav – “cool teacher” – în toate formele, de toate vârstele, culorile și formele. Stilul lor pare mai mult de bunic/ă decât de GQ magazine (la patru ace), referințele lor culturale sunt de obicei întârziate cu 10 ani și ei pot fi cel mai îndepărtat lucru de calm. Desigur, am văzut de asemenea profesori grozavi care sunt cu adevărat calmi (cool). Asta pare să-i apropie puțin mai mult de stereotip, dar să aibă ore despre care elevii spun că sunt cele mai grele din școală.

Indiferent de stilul lor, elevii spun mereu aceleași lucruri despre profesorii pe care îi plac: ”Le pasă despre ce spun, pun întrebări, pare că le place munca lor și nu mă judecă după ce văd sau aud”. Nu contează dacă ascultă aceeași muzică, sau se uită la sport sau arată ca un model. Ceea ce contează doar este că ei îi ascultă pe elevi vorbind și pun întrebări despre viața lor.

Realizez că asta ar putea suna stupid, dar sfatul meu pentru profesori este să încerce să-i facă pe elevi să-i placă. Nu pentru că tu vrei să fii un profesor cool, ci pentru că vrei ca elevii tăi să învețe. Și este cu mult mai probabil ca ei să învețe cu adevărat de la cineva pe care îl plac. Și de la cineva despre care cred că îi place pe ei.

Profesori, îmbrăcați-vă cu hainele care erau la modă acum 15 ani. (aici urmează în articolul original niște sugestii de haine și încălțări specifice tinerilor americani acum 15 ani). Îmbrăcați ceea ce vă reprezintă, indiferent de modă. Apoi pășiți în clasă cu încredere știind că succesul vostru nu este bazat pe coafura ultimul răcnet sau de pantalonii / rochia la modă. Uitați-vă în ochii elevilor și întrebați-i ce mai fac.

Apoi, ascultați. O să fiți uimiți de ce se întâmplă.

Sursa: https://www.cultofpedagogy.com/why-teaching-is-like-dating/