Suntem cu adevărat pregătiți să acceptăm schimbarea necesară?

Dacă sistemul actual de educație – așa cum deja o spun mulți experți, și nu de azi-de ieri – nu mai corespunde cu cerințele lumii moderne, despre care am vorbit și în alte articole (https://creeracord.com/2016/09/06/obiectivele-educatiei-pentru-lumea-de-maine/, https://creeracord.com/2016/10/31/instrumente-neasteptate-care-influenteaza-viitorul-educatiei/), și există atât de multe studii care arată că școala, așa cum încă funcționează ea astăzi în majoritatea școlilor, nu mai izbutește să pregătească corespunzător elevii și studenții pentru cerințele economiei și lumii de astăzi și de mâine;

Dacă, așa cum am pomenit câte ceva în articolul de săptămâna trecută, și pentru profesori meseria de dascăl din acest tip de școală, care a fost „perfecționatădoar prin augmentarea sarcinilor, a devenit atât de solicitantă încât fie unora le periclitează sănătatea și viața personală, fie pe alții îi face să aleagă o altă carieră, este limpede că într-adevăr situația cere o schimbare radicală și urgentă – nu numai la nivelul de acțiune al unui profesor sau poate al unei școli întregi, dar la nivelul conceptului întregului sistem.

Și o astfel de schimbare de concepție și practică nu este posibil să fie făcută doar de undeva de sus, cu un concept gândit de câțiva experți și politicieni și aplicat cu forța într-un sistem în care oamenii sunt obișnuiți ca lucrurile să se desfășoare într-un anumit mod. Este nevoie de implicarea fiecăruia.

De ce? Pentru că, în general, oamenilor le este extrem de greu să accepte schimbările – așa suntem noi construiți și funcționăm, ne creăm anumite obiceiuri și automatisme de gândire și/sau acțiune și acceptăm să/ izbutim să ni le schimbăm cu un efort foarte mare și cu multă voință și determinare.

Despre dificultatea cu care acceptăm schimbările dintr-un sistem de lucru, vorbește și A.J. Juliani în articolul lui de acum câteva zile, apelând la exemplul dificultăților apărute în încercarea de a se schimba modelul tastaturii, inventată în secolul 19, dar pe care (încă!) o folosim cu toții astăzi.

old-school-classroom

Iată fragmente din acest articol:

Concepând un sistem de educație pentru prezent (și viitor)

Îmi amintesc cu claritate cum am învățat să tastez. Mi-am perfecționat tastarea cu două degete (hunt and peck) până Ia vârsta de 14 ani, când școala mea ne-a oferit oportunitatea unui curs de computer concentrat pe tastatură.

qwertyProfesorul striga comenzi în timp ce noi încercam febril să ne punem degetele în locurile potrivite.

ASDF!”

JKL;!”

Pentru o lungă perioadă de timp, eu încă puteam să tastez mai repede cu două degete. Dar, pe măsură ce mi-am continuat practica, numărul de cuvinte pe minut a crescut și am fost capabil să tastez fără să mă uit la tastatură.

Până la sfârșitul acelui an, zilele mele de tastare cu două degete se sfârșiseră. Am asimilat cu succes tipul de tastare QWERTY, și apoi n-am mai privit niciodată înapoi.

Interesant este faptul că eu n-am pus niciodată la îndoială configurația tip QWERTY, sau să mă întreb de unde vine. Am presupus (tind să fac asta) că a fost concepută pentru viteză și m-am gândit că asta este cea mai bună care se poate obține.

remington-2

Apoi mi-a iești în cale cartea lui Nassim Nicholas Taleb, Fooled By Randomness (Fraierit de Aleatoriu). În una din secțiuni, Taleb aduce în discuție tastatura tip QWERTY, și motivul pentru care a fost concepută în acest mod:

Aranjamentul literelor unei mașini de scris estew un exemplu de succes a unei metode care merită cel mai puțin să devină un succes. Mașinile noastre de scris au o ordine a literelor aranjate într-o manieră care nu este optimă. De fapt, într-o manieră atât de puțin optimă încât mai curând încetinește tastarea decât să facă mai ușoară tastarea rapidă.

Aceasta a fost făcută deliberat pentru a evita ca pe banda tușată să se blocheze două litere odată, deoarece aceste tastaturi erau concepute pentru zilele din istorie când nu existau mașini electronice sau computere. Din momentul în care am început să construim mașini de scris mai bune și procesoare computerizate, s-au făcut câteva încercări de a se schimba tastaturile, pentru a le face mai eficiente pentru scopurile de tastare.

Toate aceste tentative au eșuat. Oamenii fuseseră antrenați pe tastaturile QWERTY” și obiceiurile lor au fost prea bine înțepenite pentru a fi schimbate. Aceasta se numește „traiectoria beneficiului dependenței” și a contracarat multe tentative de modelare a schimbărilor de comportament.

typewriter_jamAșa cum subliniază Taleb, în 1874 când inventatorul american numit Christopher Latham Sholes a conceput prima oară modelul QWERTY, scopul lui a fost să împiedice literele care ajung în fața benzii cu tuș să se înțepenească, nu pentru viteză, acuratețe sau eficiența de a așterne cuvinte pe hârtie.

Indiferent cum s-a schimbat lumea de atunci, tastatura QWERTY nu a fost niciodată îmbunătățită, deoarece funcționa „destul de bine” și oamenii nu au vrut să fie schimbată.

Concepând pentru funcție, nu schimbare

C. L. Sholes a utilizat designul procesului de gândire pentru a dezvolta mașina de scris, începând întâi prin a vedea, asculta și învăța despre probleme curente ale celorlalte modele de mașini de scris:

Când și-a depus aplicația pentru aprobarea patentului, în 1867, Sholes lucrase deja câțiva ani la dezvoltarea mașinii de scris. Cu toate acestea, configurația inițială a tastelor, cu cea de a două jumătatea a alfabetului în ordine pe rândul de sus și prima jumătate în ordine pe rândul de jos a condus la unele probleme. Cheile (pe care erau literele) erau ridicate de brațe metalice, ceea ce ducea la blocarea cheilor când erau apăsate într-o succesiune prea rapidă.

Sholes a început atunci să pună întrebări și să înțeleagă problema existentă înainte de a-și crea prototipul:

Soluția lui Sholes a fost de a separa perechile de litere utilizate cel mai frecvent, cum sunt “ST,” pentru a evita aceste blocări, permițând efectiv celui care dactilografiază să tasteze din ce în ce mai repede, nu mai încet.

Următorul pas a fost să se concentreze pe ceea ce mergea și să corecteze ceea ce era greșit la conceptul său inițial. Acest proces iterativ (repetat) a dus la schimbări care l-au făcut din nou să trebuiască să se concentreze pe problema blocării cheilor:

A trecut prin câteva modificări de design, încercând să aducă mașina de scris pe piață. Când și-a vândut design-ul celor de la Remington în 1873, configurația QWERTY arăta așa:

2 3 4 5 6 7 8 9 – ,
Q W E . T Y I U O P
Z S D F G H J K L M
A X
& C V B N ? ; R

Remington a făcut câteva ajustări și a lansat mașina de scris Sholes and Glidden, la 1 Iulie 1874. Configurația tastaturii a fost aproape la fel cu configurația tastaturii QWERTY pe care o utilizăm și astăzi, cu diferențe minore. 1 și 0 au fost lăsate pe dinafară, pentru a ajuta la scăderea unor costuri de producție, pe baza faptului că aceste numere puteau fi produse prin utilizarea altor taste, cum sunt litera mare I sau O. Remington de asemenea a omis tastele R și cea pentru punct.

Tasta pentru 0 a fost adăugată destul de repede, dar la unele tastaturi semnul pentru 1 a lipsit până prin anii 1970.

Când a fost lansată prima dată în lume, a luat ceva timp până a început să se vândă, și a avut nevoie de ceva finisare a întregului produs înainte de a se potrivi cu piața:

Prima mașină de scris Remington s-a vândut foarte puțin (puteai să scrii doar cu majuscule, era scumpă la prețul de 125$ pe bucată și se strica frecvent). Mașina de scris perfecționată Remington 2, introdusă în 1878, a schimbat asta. Nu numai că a remediat unele din defectele mașinii Sholes and Glidden, lansarea a permis companiei Remington să vândă afacerea cu mașinile de scris către trei foști angajați. Aducând expertiză de marketing în această sarcină dificilă, noua companie – Remington Standard Typewriter Company a fost capabilă să aducă mașina de scris la succesul comercial.

Oricum, acum în 2017 noi încă utilizăm tastatura QWERTY. Încă învățăm QWERTY în școlile noastre. Și, în general, nimeni nu pune întrebarea cum a fost proiectată, pentru cine a fost proiectată și de ce încă folosim modelul din 1870 după aproape 150 de ani.

keyboard_comparation_master

Ce se întâmplă când lumea se schimbă?

Există cel puțin șase configurații ale tastaturii, diferite, care sunt suficient de cunoscute ca să aibă pagină proprie în Wikipedia. Dintre acestea șase, Dvorak este cea care are are câțiva adepți care au desfășurat studii și cercetări pentru a arăta beneficiile acestui model în comparație cu cel QWERTY:

Deși Dvorak ar putea suna ca și o altă coloană de litere, este de fapt numele inventatorului acestei configurații de tastatură, August Dvorak. Inventatorul a simțit, când și-a patentat designul în 1936, că QWERTY a fost ne-economică și inconfortabilă – prin urmare nu era o configurație perfectă. Dvorak credea că inventase o configurație mai eficientă, iar studiile par să o confirme.

Oamenii care utilizează tastaturile QWERTY fac doar 32% din apăsări în „rândul de acasă” (unde degetele tale se odihnesc natural pe tastatură). Pentru tastatura Dvorak, acest procent crește la 70%. Și luând în considerație că majoritatea oamenilor sunt dreptaci: Dvorak ține cont de asta, repartizând mai mult de jumătate din tastări pentru mâna dreaptă. QWERTY cere oamenilor să-și utilizeze mai mult mâna stângă. Dar, în afară de câțiva practicieni înfocați, Dvorak este o configurație mai puțin cunoscută.

Indiferent de beneficiile modelului Dvorak, oamenii nu vor să schimbe când sunt înțepeniți în obiceiuri confortabile care merg destul de bine.

schoolchildren_victorian

Putem vedea un model destul de similar în sistemul nostru educațional. Modelul nostru curent a fost proiectat acum foarte mulți ani cu un obiectiv specific în minte. Mult din acest sistem a rămas la fel încă din acel design, incluzând:

  1. Când mergem la școală și când terminăm școala

  2. Orele de învățare din fiecare zi

  3. Ariile subiectelor

  4. Nivelul claselor

Această listă ar putea continua, dar cred că ați înțeles. QWERTY a fost concepută pentru o lume diferită și cu scopuri diferite și, deși încă funcționează bine (cum și eu acum tastez pe tastatura mea QWERTY), asta nu înseamnă că e cea mai bună soluție.

modern-school-1

Există multe școli și regiuni care se îndepărtează de experiența educațională tradițională”. În locașuri din această țară și din lume, lucrurile se schimbă, cu toate acestea în majoritatea școlilor noastre școlile funcționează similar cu modelul secolului XIX.

În designul procesului de gândire există o piesă cu care uităm să continuăm să operăm după lansarea în lume: reiterarea (re-evaluarea).

Dacă nu vom reitera în mod continuu, vom continua să rămânem în urmă.

După lansarea în lume, această piesă (feed-back) ne aduce înapoi într-un loc în care putem privi, asculta și învăța din nou.

agriculture-robots

Tastatura QWERTY a fost dezvoltată pentru o mașinărie mecanică care avea probleme cu cheile care se blocau. Cu echipamentele digitale nu mai trebuie să ne facem griji pentru această problemă. Așa că, hai să ne uităm și să învățăm despre posibilele soluții pentru a face un proces mai bun.

technology_and_innovation_at_ie_university

Sistemul nostru educațional a fost dezvoltat pentru o perioadă de timp cu un stil de viață agricol și de creștere industrială. Nu ne mai pregătim majoritatea elevilor să lucreze într-o fabrică (iar fabricile din ziua de astăzi nici nu mai seamănă cu fabricile din secolul XIX sau chiar cu cele din sec. XX. n.n.). Așa că, hai să ne uităm și să învățăm despre posibile soluții pentru a face un proces mai bun.

Care sunt gândurile voastre legate de acest subiect?

Sursa: http://ajjuliani.com/qwerty-keyboard-education-common/

One thought on “Suntem cu adevărat pregătiți să acceptăm schimbarea necesară?

  1. Pingback: 150 ANI CU ACEEAȘ TASTATURĂ | Discipolii mei – inima mea!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s