Devenim “puternici peste măsură” folosind inima, nu creierul

craciun-1Perioada aceasta, a trecerii între ani, are ceva special, care ne face pe toți să reflectăm la ceea ce am realizat, la ceea ce ne-am propus și nu am realizat, la ceea ce am putea schimba pentru a reuși mai bine în anul care vine…

În mod tradițional, la începutul fiecărui an, noi cei din Fundația MATCA-2000, împreună cu voluntarii și colegii din consorțiu, ne strângem într-una din zile, pentru a face împreună un exercițiu de reflecție și planificare, intitulat „Cel mai buna an”.

La exercițiul din 2017, ne-ar face plăcere să avem ca invitați și câțiva dintre cititorii CREER – și, pentru doritori, vom comunica din timp ziua, ora și locul unde vom organiza evenimentul… Țineți aproape!

Până atunci, un mic ajutor la exercițiul vostru de reflecție, venit din partea lui Raven Fon – scriitoare și jurnalistă care călătorește în jurul lumii, evident a văzut multe, a cunoscut oameni din diferite țări și culturi și trăit multe experiențe interesante.

Când veți citi articolul ei, vă rugăm să vă aduceți aminte și de cartea lui Kahneman – Mintea – rapidă sau lentă, despre care am vorbit într-un articol anterior.

boy-flowers

Nu crede tot ceea ce gândești.

Acum, acest sfat poate suna prea simplu și prostesc, dar aici este un adevăr serios în spatele acestor cuvinte. După ce am văzut ceea ce aș putea considera unul din cele mai puternice discursuri TED pe care l-am găsit, am învățat că poate nu creierul noștri este cel pe care ne-am putea baza cel mai mult pentru a crea un portret corect pentru noi sau alții… poate este inima noastră.

Luna trecută (August 2016), Roger Breisch (http://mypages.iit.edu/~tedxiit/2015-speakers/roger-breisch/) a rostit primul său discurs la TED, și a explicat cum gândurile și percepțiile noastre ne pot înșela.

* https://www.youtube.com/watch?v=alky3cf1HW8

Hai să ne uităm la Triunghiul Kanizsa**.

kanizsa-triangle-illusion

Ce vedeți când vă uitați la această imagine? Este un tringhi mai mare decât celălalt? Vedeți și cercuri în imagine?

Ei bine, de fapt nu sunt nici un fel de triunghiuri sau cercuri în imaginea de mai sus – creierul vostru pur și simplu completează formele și furnizează imagini pe care le recunoaștem instantaneu ca „triunghiuri” și „cercuri”. Este un model clasic de recunoaștere, și creierul nostru folosește această unealtă pentru a ne ajuta în viața de zi cu zi.

**Creat de psihologul italian Gaetano Kanizsa în 1955, Triunghiul Kanizsa este un exemplu clasic de contururi iluzorii.

Dar ați încercat vreodată să „nu mai vedeți” la fel ceea ce ați văzut prima dată? Este aproape imposibil. Și asta poate avea din nefericire efecte în felul în care ne vedem pe noi înșine și pe alții.

artistic-photography-autumn

Dar ce spuneți de memorie?

Desigur, memoriile noastre ne dau o descriere corectă a vieților noastre. Adică, noi am fost acolo. Ne amintim ce am făcut, cu cine am fost și unde am fost. Așa să fie?

Breisch face referiri la un studiu despre memoria instantaneelor (flashbulb memory#1), în care psihologii au chestionat oameni imediat după explozia navetei Challenger, în 1986.

Ei le-au cerut participanților să scrie, cu propriile cuvinte, ce s-a întâmplat, cu cine au fost și care a fost secvența evenimentelor așa cum s-a întâmplat. Au regăsit aceiași oameni 3 ani mai târziu și le-au pus aceeași întrebări, obținând unele rezultate fascinante. Doar 7% au răspuns corect. 50% dintre persoane își aminteau 2/3 din declarații incorect, iar 25% au fost mult în afara declarațiilor originale și nu au răspuns la nici o întrebare corect.

#1 – https://en.wikipedia.org/wiki/Flashbulb_memory

Deci, dacă nu nu putem avea încredere de loc în ceea ce vedem, și nu putem avea încredere nici în ceea ce ne amintim, cum știm cine suntem sau pe ce să punem preț? Sau dacă putem să dăm valoare la ceva?

boy-caring-stray-dog

În discursul lui, Breisch ne face să aruncăm o privire (#2) la răspunsul care l-a purtat printr-o călătorie de auto-descoperire a sufletului.

#2 – http://rebreisch.com/rebproject/tag/ted/

M-am regăsit deseori prins la mijloc între gândirea logică și emoție adâncă; prins undeva în fisura dintre cortexul cerebral și inima mea. Trăim într-o epocă care vrea să ne facă să credem că logica și rațiunea este singura cale spre succes. Noi, practic, nu suferim emoțiile. Când ele vin, deseori nepoftite, suntem încurajați să nu mai simțim.”

John Keats a spus odată Inima este singurul organ suficient de puternic pentru a educa mintea.’ Acum un număr de ani, când pianistul de improvizație Michael Jones mi-a reamintit de înțelepciunea lui Keats, a adăugat, Când gândim cu inima, nu suntem niciodată departe de lacrimi.

Cuvântul curaj și cuvântul inimă derivă amândouă din cuvântul latin cor. Îți trebuie curaj pentru a permite inimii să educe mintea. Poate într-o zi vom deveni, în mod colectiv, mai confortabili în a gândi cu inima.. și în a-i onora pe aceia care nu sunt niciodată departe de lacrimi.

Raven Fon

craciun-2

Sursa: http://unisoultheory.com/index.php/2016/09/07/using-heart-not-brain/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s