Legea oglindirii și puterea poveștilor

Exteriorul reflectă interiorul… Asta spun toți psihologii.

Exteriorul reflectă atitudinile şi paternurile de interacţiune dintre diferitele părţi ale fiinţei tale. Ceea ce faci în exterior este precedat de ceea ce faci în interior. Acţiunile externe sunt un fel de fotografie a acţiunilor interne. Nu poţi fotografia ceea ce nu există. Este exclus să fii blând în exterior, dacă eşti crud în interior. Blândeţea ta va fi doar o mască, o poveste de adormit copiii. Nu îi poţi respecta pe cei din jur dacă pe tine te dispreţuiesti. Respectul tău va fi o simulare. Nu vei iubi pe nimeni dacă nu ştii să te iubeşti pe tine însuţi. Un om care îşi iubeşte Sinele este imposibil să nu iubească şi Sinele semenilor săi. Poate că acţiunile lui nu sunt spectaculoase sau sunt greu de înţeles, dar natura lor nu poate fi decât binefăcătoare.

Legea oglindirii este, tehnic vorbind, o lege a rezonanţei, deoarece creează situaţii şi pune în legătură persoane între care există afinităţi. Altfel spus, persoanele care vibrează pe aceeaşi lungime de undă, indiferent dacă sunt conştiente sau nu, se atrag una pe cealaltă.

mirroring

La fel se întâmplă și cu pasiunea ta pentru materia pe care o predai, fie că ești un profesor de specialitate, fie că ești educator sau învățător și predai ABC-ul și noțiunile esențiale despre viață și relațiile sociale.

Nu-ți poți motiva învățăceii și nu poți cere implicare din partea lor dacă tu nu ești autentic, sincer pasionat de materia pe care o predai sau nu crezi în acele reguli benefice pe care le ceri urmate. Dacă tu ești un model pentru ei, învățăceii te vor oglindi și te vor urma. Poate nu toți se vor îndrăgosti de materia ta, dar cel puțin vor fi mult mai interesați să o cunoască, pentru că și tu ești foarte interesat și arăți asta.

Cum? Spunându-le povești autentice care oglindesc în realitatea vieții legile materiei pe care o predai. Și vorbind din suflet și cu pasiune.mirroring-3

Mai mult, fiind ființe sociale și dorind să ne integrăm în grup, să ne facem plăcuți sau remarcați de cineva, noi oglindim inconștient comportamentul acelei persoane. Iar copiii sunt cele mai bune oglinzi ale adulților – ceea ce poate fi foarte bine, dar și rău, dacă modelul nu este unul benefic pentru dezvoltarea cognitivă, personală sau socială a copilului.

mirroring_1806891i

Ei da, Legea oglindirii funcționează și la case mai mari 🙂

Iată ce spune și Iulia Bertea în articolul Neuroştiinţele au dovedit: Poveştile au mai multă putere decât statisticile.

Deși se referă la prezentările și formarea adresată adulților din cadrul companiilor, mecanismele despre care vorbește în acest articol sunt perfect valabile și pentru educația care se adresează copiilor și tinerilor.

Detaliile senzoriale activează mai multe arii ale creierului decât datele şi cifrele

Atunci când facem o prezentare sau susţinem o idee şi ne folosim strict de date, cifre şi fapte seci, în creierul persoanelor din public (elevilor, în cazul nostru, n.n.) se activează două zone: aria lui Broca şi aria lui Wernicke. Acestea joacă un rol activ în procesarea cuvintelor şi înţelegerea informaţiilor. Dacă limbajul este prea abstract, plin de exprimări corporatiste (sau care depășesc vocabularul uzual al unui elev, ca în cazul manualelor scrise de profesori universitari!, n.n.) despre “iniţiativa noastră strategică de a reevalua politicile de resurse umane pentru a îmbunătăţi cu 25% randamentul managerilor”, cele două arii sunt copleşite şi nu pot procesa corect această avalanşă de informaţii. Mai mult, în lipsa oricărei emoţii asociate cu datele prezentate, ascultătorii au tendinţa de a pune la îndoială sau de a respinge ceea ce aud…

creativityscience01

În schimb, o poveste bine spusă implică arii adiţionale ale creierului, incluzând cortexul senzorial, motor, vizual, auditiv şi olfactiv – acele părţi ale creierului care se activează atunci când facem sau experimentăm direct ceva. Folosirea unor metafore şi a unor cuvinte care fac referire la activităţi concrete, dând detalii despre ce a simţit, văzut, atins povestitorul, creează în creierul ascultătorilor o imagine multidimensională, bogată în detalii, care îi implică, îi atrage în ea şi îi face să se simtă ca şi cum ar lua parte la acțiune. Astfel, ascultătorii transformă ceea ce aud în propria lor poveste şi o traduc în propriile lor idei şi experiențe. De asemenea, spre deosebire de o poveste, care are o structură familiară creierului (introducere, cuprins, încheiere), datele sunt percepute drept “bucăți” disparate de informație și, prin urmare, oamenilor le este mult mai greu să şi le amintească.

storry-yelling-globe

De reținut: În orice comunicare, chiar şi una “serioasă”, de tip corporatist sau academic, un vorbitor de succes are pregătite fapte şi cifre concrete şi relevante, pe care însă le susține prin povești ce insuflă viață în acele informații și captează imaginația publicului.”

story-telling-mirror

Continuarea articolului, cu argumentele științifice o găsiți aici:

http://learningnetwork.ro/articol/neurostiintele-au-dovedit-povestile-au-mai-multa-putere-decat-statisticile/2830

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s