Una din marile probleme ale educației din România este, pe lângă sub-finanțarea cronică, lipsa respectului în societate pentru meseria de profesor. Și, deși există încă mulți profesori care fie nu au din start pregătirea și/sau interesul să-și facă meseria la nivelul cerut, fie deja nu mai găsesc necesar să facă eforturi atâta timp cât nu sunt respectați, există deja și foarte mulți profesori bine pregătiți, dedicați, care fac o treabă extraordinară cu puținele resurse pe care le pune sistemul la îndemână.

Iar aceștia se cunosc între ei și sunt cunoscuți, mai ales în ”bula” noastră, a celor preocupați de calitatea educației. Ca să putem crește respectul pentru realizările lor și pentru meseria de profesor, în general, ar trebui să punem cu toții umărul ca munca lor să devină cunoscută unor cercuri mai largi. Dar și ei își pot face munca cunoscută în propria școală și într-un cerc mai larg.

Această situație nu e specifică doar României. Probabil din acest motivDr. George Couros a scris articolul de mai jos, folosind și citatul următor:

”Dacă elevii își împărtășesc învățarea cu lumea, ei vor dori să arate ceva foarte bun. Dacă o vor împărtăși doar cu tine, profesorul lor, ei vor dori să fie ceva doar suficient de bun.” – Rushton Hurley*

Rushton Hurley este fondatorul și directorul executiv al organizației Next Vista for Learning, care găzduiește o bibliotecă gratuită de videoclipuri realizate de profesori, pentru profesori și elevi, la https://www.nextvista.org/

Rushton Hurley este și autorul cărților Making Your School Something Special și Making Your Teaching Something Special, ambele publicate la DBC Books. În plus, Rushton a scris și cartea Technology, Teamwork, and Excellence, publicată de NCEA. Mai jos aveți și două discursuri ale lui:

– https://m.youtube.com/watch?time_continue=1&v=erWIFNi7CQ4&embeds_referring_euri=https%3A%2F%2Fwww.nextvista.org%2F&source_ve_path=MjM4NTE&feature=emb_title –The Lyrics of Success | Rushton Hurley

– https://m.youtube.com/watch?v=zDaFvBlG18s – Digital Storytelling Tools with Rushton Hurley

Dar, să ne întoarcem la articolul lui George.

În weekendul trecut, am avut oportunitatea incredibilă de a lucra atât cu administratorii consiliului de administrație ai districtului, cât și cu superintendenții la ideea „ de a pune bazele inovației în educație” și despre cum putem trece de la niște mici bule, „buzunare de inovare” la o „cultură a inovației” în întregul district (regiune).

Și nu este vorba despre introducerea unor idei noi la nivelul personalului și elevilor, ci despre crearea unei culturi în care oamenii se simt cu adevărat împuterniciți să găsească soluții în propriul lor context și să creeze ei înșiși oportunități inovatoare de învățare. Una din ideile pe care am împărtășit-o grupului în mod repetat este că tot ceea ce vrei să se întâmple în districtul tău este deja acolo; trebuie doar să găsești modalitățile de a le permite să se manifeste în comunitatea ta.

Una dintre sugestiile mele a fost să evidențiem printr-un simplu videoclip lucrurile incredibile care se întâmplă în comunitatea ta. Prea des, profesorul de lângă tine face ceva grozav, dar tu și ceilalți profesori nu aveți ocazia să vă părăsiți propriii elevi și să priviți cum predau alți profesori grozavi.

În cartea mea, “The Innovator’s Mindset“ (Mentalitatea de inovator) am înpărtășit următoarele:

”Când am început pentru prima dată să lucrez în administrație, o conversație cu Carolyn Cameron, fostul meu director asistent din perioada când eram profesor, a modelat modul în care lucram. Mi-a spus că rolul ei în administrație a ajutat-o să devină o educatoare mai bună, pentru că acum a avut tot timpul ocazia să vadă profesori grozavi predând. De asemenea, a învățat urmărind practici care nu erau prea eficiente. Ea avea dreptate. Am învățat rapid că cel mai bun mod de a deveni un educator mai bun este să ai acces la ceea ce fac alți profesori. M-am asigurat că intru în sălile de clasă în fiecare zi pentru a observa și a absorbi ceea ce fac marii educatori. Flexibilitatea rolului meu, ca și al lui Carolyn, a făcut să ne fie mai ușor să observăm alți profesori. Dar constrângerile de buget și de timp nu le-au oferit profesorilor mei aceleași oportunități.”

Întrebarea care îmi trecea mereu prin minte era: Cum facem ca învățarea excelentă să devină virală?

Acum cred că există oportunități prin care administratorii pot acoperi profesorii care lipsesc din sala de clasă, astfel încât aceștia să-i poată urmări predând pe alți profesori din comunitatea lor. Acest lucru permite personalului școlii voastre să învețe unul de la celălalt și îi menține pe directori la curent cu realitățile predării.

Una dintre sugestiile mele pentru grup a fost ca să meargem în sălile de clasă, să asistăm la o învățare extraordinară și să vorbesc despre ceea ce tocmai au împărtășit. Nu este vorba despre a face un „branding” școlii tale sau ceva de genul acesta, ci să oferi oamenilor din propria comunitate oportunitatea de a învăța (și de a crește) unii de la alții. Branding-ul s-ar putea întâmpla, dar ca produs secundar, nu ca o caracteristică principală a activității. Accentul numărul unu ar trebui să fie pus pe modul în care îmbunătățim învățarea în școlile noastre. Puteți „marca” tot ce doriți, dar dacă un copil se duce acasă și spune că iubește sau urăște școala, asta spune unei familii mai mult decât ar putea spune vreodată orice postare de pe rețelele sociale.

În timp ce vorbeam despre această practică, l-am invitat pe superintendentul Școlii Chapel Hill, dl. Lamond Dean în fața grupului să împărtășească ceea ce a învățat. El a dat răspunsul și apoi l-am întrebat dacă ar fi dispus să împărtășească același răspuns într-un videoclip pe care l-aș putea împărtăși întregii lumi prin Twitter sau Instagram. Apoi Lamond ne-a dat același răspuns, dar cumva mai bine formulat. De ce? Pentru că știa că oricine din lume poate vedea declarația lui. Acest lucru mi-a adus aminte de citatul din Rushton Hurley:

”Dacă elevii își împărtășesc învățarea cu lumea, ei vor dori să arate ceva foarte bun. Dacă o vor împărtăși doar cu tine, profesorul lor, ei vor dori să fie ceva doar suficient de bun.”

Am vorbit apoi despre cum trebuie să practicăm aceleași lucruri nu numai în zilele noastre de învățare profesională, ci și despre cum am putea evidenția lucrurile mărețe care se întâmplă deja în propriile noastre districte, școli sau clase. Deoarece sesiunea a avut loc sâmbătă, am fost încântat să văd acest tweet astăzi (marți) de la Lamond:

Great things happening in ⁦@ChapelHill_ISD⁩ ⁦@gcouros⁩ #chapelhillisdpic.twitter.com/oQbJe9j2lW

—Lamond Dean (@dean_chisd) February 21, 2023

Mi-a plăcut modelul INSTANT și modul în care Lamond a făcut să se întâmple acest lucru în propria practică. El conduce prin exemplu.

Ceea ce am împărtășit echipelor de conducere la conferință a fost: „NU vă întoarceți în districtele și școlile voastre și le spuneți oamenilor lucrurile noi pe care le vor face. Întreabă-te mai întâi ce vei face tu diferit.” Lamond a făcut exact acest lucru.

Așa că, am început să parcurg tweetul lui Lamond și am văzut videoclipul său în care evidenția ce fac elevii.

Curs de dans @KissamPRIDE ! Conectăm elevii cu pasiunea lor la o vârstă fragedă! Modelând viitorul, câte un copil pe rând. @ChapelHill_ISD @KissamPRIDE #chapelhillisd #kissamintermediate pic.twitter.com/mEqD0t1UBr — Lamond Dean (@dean_chisd) 21 februarie 2023

Văzând acest tweet împărtășit de Lamond, subliniind nu numai ce face personalul său, ci și elevii săi, mi-a făcut dimineața mai bună. Din rolul său el creează „scânteia” pentru ca învățarea excelentă să devină virală.

Într-o conversație la sesiune cu un fost superintendent, care ocupase acest rol cu mult înainte de a mă naște eu, el a spus că, în munca sa din anii 1960, singurul lucru pe care era cel mai probabil să-l facă pentru ca orice inovație nouă să se „prindă” într-o organizație a fost să prezinte acel lucru în orice afișaj de comunicare sau în ziar. Dacă oamenii vedeau ceva bun, era mai probabil să vrea să facă parte din asta și să-l recreeze și ei. Apoi, după ce a văzut cum am încurajat grupul să folosească mediile de comunicare în propriul context ne-a împărtășit că, dacă ar fi un superintendent actual, ar povesti despre lucrurile bune pe toate rețelele de socializare.

Ceea ce îmi place la această utilizare a tehnologiei este faptul că ne putem concentra mai mult pe conectarea la nivel local, nu doar la nivel global. Am mai scris despre asta în „The Innovator’s Mindset“:

”Vreau să observ, de asemenea, că utilizarea tehnologiei nu scade valoarea sau impactul conexiunilor față în față. De fapt, dacă folosim tehnologia pentru a ne împărtăși gândirea în mod constant, cel mai probabil conexiunile față în față se vor îmbunătăți. Profesorii din alte școli din același district se pot vedea doar o dată la câteva luni (dacă se întâmplă și asta), dar atunci când au acces constant unul la altul online, rămân conectați. A putea vedea ce se întâmplă în propriile noastre școli prin utilizarea unui hashtag comun ar putea, de asemenea, să îmbogățească conversațiile din cancelarii.

Imaginați-vă că spuneți: „Am văzut tweet-ul tău despre ceea ce ai făcut ieri… poți să-mi spui mai multe despre asta?” Acest lucru ar face multe atât pentru învățare, cât și pentru relațiile din școala ta.

Există atât de multe oportunități de a intra în legătură cu educatori din întreaga lume, dar ca învățarea excelentă să devină virală în propria noastră comunitate ar trebui ca asta să fie prioritatea noastră numărul unu.”

Sursa: https://georgecouros.ca/blog/archives/14011