Suntem asaltați zi de zi de întâmplări și probleme care ne abat atenția de la lucrurile cu adevărat importante. Deși un subiect ca sub-finanțarea sistemului de educație nu este nici pe departe ceva neimportant și fără un impact pe termen lung!
Dar dincolo de aceste probleme, rămâne un câmp vast al întrebărilor – spre ce fel de viitor ne îndreptăm? Cum va arăta lumea de mâine în care vor intra elevii aflați acum în clase? Ceea ce facem acum, ca școală sau ce fac eu ca profesor îi va ajuta în lumea de mâine?
Cât de des vă puneți această întrebare pe care o lansează și A.J.Juliani în articolul de mai jos? Și în ce măsură simțiți că vă pregătiți elevii nu numai pentru prezent ci pentru lumea în continuă schimbare de dincolo de zidurile școlii? Sunteți gata să contribuiți cu răspunsuri la acest gen de întrebări?
Era anul 2007.
Pe atunci eram un profesor relativ nou și eram chiar “și mai nou” în lumea învățării online.
Pe atunci nu foloseam Twitter și nu scriam pe nici un blog. Dar dădeam căutare pe Google.
De fapt, am fost de pe atunci un feroce căutător de informații online, întotdeauna în încercarea de a obține pentru clasa mea resurse și idei care i-ar inspira și provoca pe elevii mei.
Am fost, de asemenea, naiv. Și încă mai cred că sunt naiv și astăzi (mai multe despre asta mai târziu), dar nu am avut nici o idee reală despre cum poate arăta lumea informațiilor și a învățării dincolo de experiențele mele. Aceasta a fost situația înainte de a citit orice cărți despre învățare / educație / predare, și cu mult înainte de a citi on-line postări pe blog-uri și articole scrise de colegi și profesori.
Și atunci s-a întâmplat. Nu sunt sigur cum s-a întâmplat, sau cum am dat peste acest film. Părerea mea cea mai bună este că o serie de căutări pe Google m-au condus la o ”gaură de iepure” de hyperlink-uri prin mediul web până când am fost oprit de acest duș rece..
Am dat click pe video și nu m-am mai putut opri din a-l privi.
Gura mi se deschidea din ce în ce mai larg cu fiecare clip care trecea. Și în capul meu nu puteam gândi decât, Doamne ferește… ce se întâmplă???
Eram pur și simplu siderat (asta mi se întâmpla în timp ce vedeam filmul).
Filmul video peste care dădusem se numea ”Oare tu știi; Se petrec schimbări”* și fusese creat de Karl Fisch, și modificat de Scott McLeod. Sunt sigur că mulți dintre voi au văzut fie originalul, fie una din versiunile ulterioare (versiunea 2.0, 3.0, 4.0, sau 5) Și acest video m-a schimbat.
* https://m.youtube.com/watch?v=ljbI-363A2Q&feature=emb_title – Did You Know; Shift Happens – Globalization; Information Age
Cum m-a schimbat pe mine…
Este amuzant să spun că m-a schimbat un video, dar a făcut-o. Mi-a schimbat perspectiva asupra a ceea ce se întâmpla în jurul meu. Mi-a schimbat perspectiva asupra a ceea ce era important pentru elevii mei. Dar, mai presus de toate, mi-a schimbat perspectiva asupra meseriei mele de profesor.
Acel video mi-a stârnit curiozitatea și m-a condus la:
• Obținerea unui master în educație globală și internațională
• Lectura cărții ”Lumea este plată” de Thomas Friedman și la a mă alătura, împreună cu elevii mei la “Flat Classroom Project”
• Crearea împreună cu elevii a unor proiecte ca: Global Inform și 2030Schools
• A petrece o grămadă de timp conectându-mă online cu profesori din întreaga lume
• A citi, a citi și să tot citesc mai multe despre ceea ce se întâmplă în lumea noastră
Acest citat din video a aterizat într-adevăr ”acasă” făcându-mă să-mi imaginez nu numai care este rolul meu ca profesor, dar, de asemenea, care este rolul nostru ca instituții de învățământ:
“NOI ÎN PREGĂTIM PE ELEVI PENTRU JOB-URI CARE ÎNCĂ NU EXISTĂ, ÎN CARE VOR UTILIZA TEHNOLOGII CARE ÎNCĂ NU S-AU INVENTAT, PENTRU A REZOLVA PROBLEME DESPRE CARE ÎNCĂ NU ȘTIM CĂ SUNT PROBLEME.” – KARL FISCH
Și mi-am pus întrebarea: Dacă nu știm cum va arăta viitorul, atunci cum putem să -i “pregătim” pe elevi pentru ceva?
Acest lucru este evident în viața mea. Ultimele mele cinci roluri (Head of Learning and Growth, Director of Learning and Innovation, Director of Technology and Innovation, Education and Technology Innovation Specialist, K-12 Technology Staff Developer) nu au existat când eram eu în liceu. Profesorii mei nu m-ar fi putut “pregăti” pentru aceste roluri. De asemenea, nici una din etapele mele de educație formală nu au avut nimic de-a face cu “tehnologia”, totul a fost învățat, încorporat în ceea ce făceam în viața mea de zi cu zi și în sala de clasă.
Și apoi am avut proprii copii…
Interesul meu pentru viitorul învățării a crescut exponențial de când am avut copii. Când te uiți la copiii tăi și realizezi că habar nu ai cum va arăta lumea peste 10 ani, acest lucru îți poate da o anxietate gravă și arsuri la stomac ( în casa mea numim asta “agitație”).
Acum, peste un deceniu mai târziu, îmi pun aceleași întrebări. Cât de mult s-a schimbat lumea? Cât de mult se va schimba? Și ce înseamnă asta pentru noi, ca profesori și elevi?
CE AR FI DACĂ AM TRĂI ÎNTR-O LUME UNDE…
Îmbracă-ți pentru un moment mantia de visat cu ochii deschiși (sau poate pălărie?).
Gândește-te despre traiul într-o lume unde…
Cercetătorii au creat un sistem care poate învăța cum să joace și să stăpânească vechile jocuri Atari**, fără a avea nici o comandă/ îndrumare.
Computerele sunt capabile să descrie imaginile pentru orbi; sistemele de conferințe online pot traduce automat dintr-o limbă în alta, iar un cercetător poate învăța un computer cum să picteze portrete*** utilizându-și propria imaginație.
Ce ai spune despre o platformă online (gratuită) care poate scrie eseuri, dialoguri, scenarii și să poată răspunde de fapt oricărei provocări în doar câteva secunde (#1). Sau să-ți iei telefonul și să poți să-l treci peste enunțul unei probleme de matematică pentru ca el să-ți afișeze pașii și răspunsurile corecte. .
#1 https://www.ajjuliani.com/blog/creative-learning-solutions-in-a-chatgpt-world
Cum ar fi să trăiești într-o lume unde…
Să poți avea loc în primul rând la un meci de Super Bowl, sau la un concert, sau la o dezbatere prezidențială… fără să trebuiască să-ți părăsești casa. Să navighezi pe Marte, să experimentezi gravitația zero și să conduci un Rover pe Marte (toate astea rămânând în siguranță pe Pământ).
Și ce spui despre o lume unde…
Poți tăia și lipi o secvență de ADN la fel de ușor ca și cum ai muta un paragraf în Microsoft Word. Poți să utilizezi nano-boți pentru a vindeca părți specifice din corp. Și să fii aproape de a conecta puterea internetului direct cu creierul tău (fără să ai nevoie de o interfață ca telefonul sau computerul).
Am niște vești pentru voi. Aceasta este lumea în care trăim deja. Acesta nu este viitorul, asta se întâmplă chiar acum.
Priviți doar cum au fost transformate afacerile unor companii doar în ultimii zece ani:
– UBER – cea mai mare companie de Taxi nu deține nici un vehicul
– FaceBook – cea mai populară media socială nu creează nici un fel de conținut
– Alibaba – cel mai valoros magazin nu are inventar de bunuri
Airbnb – cel mai mare furnizor de cazare nu deține nici o proprietate
Se întâmplă ceva interesant – spune Tom Goodwin
Se întâmplă ceva interesant. S-a întâmplat deja. Și va continua să se întâmple. Cum are impact această schimbare exponențială asupra învățării – acest lucru mă interesează cu adevărat pe mine când mă uit și aprofundez această temă.
Dar știu că va fi o sarcină grea și că voi avea nevoie de ajutorul vostru.
PROBLEMA CARE APARE ÎN MAJORITATEA ARTICOLELOR CARE VORBESC DESPRE EDUCAȚIA VIITORULUI
Ele încep cu analogii în loc de principiile de bază. Gândindu-mă la modul în care putem învăța mai bine și la modul în care putem educa mai bine (sau diferit) văd o mulțime de oameni atacând aceste întrebări din prisma propriilor experiențe, sau despre ce fac companiile pentru a fi inovatoare și ce tehnologii au perturbat alte domenii și sectoare.
Puneți-vă această întrebare: Care este ultima invenție care a fost creată numai în scopul învățării? Ultima invenție care a fost făcută pentru educație? E greu să răspunzi, nu-i așa?
Multe dintre tehnologiile inovatoare (spun asta cu un strop de sarcasm) pe care le vedem astăzi în școli au fost create pentru afaceri sau alt domeniu și apoi transferate în educație în scopuri de învățare / predare.
Principiile de bază ne aduc înapoi la a pune întrebări ca:
- Cum învățăm cel mai bine?
- De ce învățăm?
- De ce s-a schimbat învățarea? De ce ar trebui să se schimbe?
- Cum putem preda și ghida procesul de învățare în cel mai bun mod posibil?
De aici ar trebui să plecăm. Este locul în care am nevoie să încep să intru cu totul pentru a răspunde la întrebarea dacă educația ar trebui să se schimbe sau nu.
În următoarele câteva săptămâni voi explora pe blogul meu aceste teme, într-o serie de articole centrate pe răspunsul la următoarele întrebări:
- Avem nevoie să educăm mai bine?
- Trebuie să educăm într-un mod diferit?
- Avem nevoie de această educație (în forma ei curentă)?
Pentru a răspunde la aceste întrebări mă voi scufunda în trei teme specifice, care vor avea ca rezultat trei lungi articole:
1. DE CE ÎNVĂȚĂM? (ȘI CUM SE SCHIMBĂ ASTA)
2. CUM ÎNVĂȚĂM (ȘI DE CE SE SCHIMBĂ ASTA)
3. VIITORUL NOSTRU ȘI SCOPUL ȘCOLARIZĂRII
În prezent nu am răspunsurile. Dar vreau să explorez posibilitățile. Vreau să mă uit la rezultatele cercetărilor, la tendințe și idei care în prezent perturbă învățarea și vor avea un potențial impact în anii care vin asupra sistemului de învățare.
Cred că ar trebui să abordăm discuția plecând de la principiile de bază pentru a ne gândi la sistemul educațional și la cum putem învăța mai bine, nu numai în viitor ci chiar acum.
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 