E măsurat. Fiecare elev pe care îl inspiri să facă ceva minunat continuă să-i inspire pe alții. Nu exista nici o limită a impactului tău.

Așa își începe George Curos articolul despre rolul profesorilor în relația cu elevii și rolul liderilor din școli, inspectorate și ministere. În afara unui buget mai generos acordat educației, nu cred că există un lucru mai important decât cel al relațiilor interumane din școli și din interiorul sistemului ecuațional. Voi ce părere veți?

Aceasta este o întrebare pe care i-am rugat de mult timp pe educatori să o ia în considerare atunci când vorbim despre elevii din școlile noastre:

Copiii creează “din cauza” sau “în ciuda” școlii?

În cartea “Because of A Teacher” (Datorită unui profesor), eu și alți 15 profesori discutăm despre educatorii care ne-au inspirat în școală și care ne-au dus la succes și la maturitate. Îmi place această carte pentru că ne amintește că un profesor mare poate avea un impact asupra unui elev, făcând lucruri care au un impact nu numai asupra elevului, ci și asupra tuturor celor cu care interacționează acesta.

O scurtă poveste…

Învățătoarea mea de la grădiniță, doamna Stock (nu pot să mă refer la ea cu numele ei mic 42 de ani mai târziu!), m-a învățat în primul an de școală cum să-mi leg șireturile de la pantofi în formă de urechi de iepuraș. Ea a predat a doua zi metoda “avansată”, dar când eu m vrut să stau mai departe cu “urechile de iepuraș” (BE4L!), nu m-a făcut niciodată să mă simt rău. Încă îmi leg pantofii așa până în ziua de azi.

Și vreți să știți cine își mai leagă șireturile în formă de urechi de iepuraș? Fiica mea, Kallea.

E un impact care depășește acea zi, săptămână, an și chiar individ din sala de clasă cu care profesorul are acea interacțiune. Impactul unui profesor poate fi cu adevărat inter-generațional.

Influența profesorului nu rămâne doar în școală. Ea iese în lume și nu poate fi măsurată cu adevărat vreodată. Fiecare elev pe care îl inspirați să facă ceva minunat continuă să-i inspire pe alții. Nu exista nici o limita a impactului tău.

George Couros – Datorită unui profesor

Dar m-am gândit de mai mult timp și la o variație a aceleiași întrebări (pentru că, sau în ciuda) în contextul organizațiilor formate din adulți.

Oamenii din organizațiile noastre se simt încurajați să crească din cauza conducerii sau în ciuda acesteia?

Două lucruri s-au intersectat într-o singură zi pentru a mă face să mă gândesc la asta.

În timp ce stăteam și îl priveam pe Superintendent (inspector-șef al unui district școlar) și modul în care se adresa personalului pe care îl deservea, el nu numai că a recunoscut munca fantastică a personalului aflat în sală, dar, într-unul dintre cele mai personale schimburi la care am asistat vreodată de la un lider al unei organizații de acea dimensiune, el a recunoscut și a sărbătorit și oamenii care au mers spre alte oportunități și în afara districtului, știind că întreaga comunitate a jucat un rol în succesul acestor indivizi.

Nu numai că el a împărtășit asta în public, ci am auzit și urale din partea personalului pentru acei oameni, chiar dacă aceștia nu erau prezenți în sală – pentru că știau că acestea vor avea un impact asupra oamenilor din afara organizației, fie că este vorba de elevi, de personal, sau de ambele.

În același moment, primeam un mesaj de la un prieten de-al meu, împărtășindu-mi frustrarea că nu i se “permite” să facă anumite lucruri, deoarece administrația era îngrijorată că abilitățile pe care le-a dezvoltat în timp ce lucra pentru acea organizație vor fi utilizate în altă parte.

Și o să scriu din noua asta.

Preocuparea administrației a fost că abilitățile pe care le-a dezvoltat în timp ce lucra pentru acea organizație vor fi utilizate în altă parte!!!

Poftim???

Deci, într-un caz, avem o comunitate care celebrează succesul celor care încă lucrează în cadrul organizației și al celor care au trecut spre alte oportunități.

În schimb, o organizație diferită dorește să se asigure că face totul pentru a opri orice creștere care poate duce la oportunități externe.

Gândește-te la fiecare din aceste două scenarii și întreabă-te, pentru cine ai prefera să lucrezi? În ce organizație ai depune cel mai bun efort?

Chiar înainte de a scrie acest lucru, am parcurs distrat câteva mesaje din TikTok și am văzut pe cineva discutând despre termenul “Renunțare liniștită”.

Au discutat despre termenul de renunțare și despre câți au rămas la locul lor de muncă, dar au făcut doar minimul necesar pentru că nu s-au simțit apreciați din mai multe motive. De ce să mergi mai sus și mai departe pentru un angajator care pare să facă doar minimul necesar pentru tine?

Întotdeauna vorbim despre a-i ajuta pe copii să-și găsească visele prin intermediul procesului de educație, dar acest lucru se extinde și la adulți?

Îmi amintesc că le-am pus angajaților mei întrebarea de la sfârșitul fiecărui an:

“Dacă ai putea avea jobul tău de vis, care ar fi acela?”

Au fost doi oameni care îmi amintesc că au răspuns în moduri diferite, iar aceste răspunsuri încă rezonează un deceniu mai târziu.

Unul dintre ei a spus, “Aș dori să am în cele din urmă posibilitatea de a-mi conduce propria școală și să devin administrator.”

Celălalt a spus, “Am job-ul meu de vis chiar acum, și aș dori să continui să fac exact ceea ce fac.”

Prima persoană a devenit un administrator incredibil și am făcut tot ce am putut pentru a sprijini acest proces.

Cealaltă profesoară s-a pensionat făcând aceeași meserie pe care a iubit-o și nu cred că am văzut-o vreodată având o zi nefericită.

Nu există un loc de muncă mai bun decât unul în care simți că ți-ai găsit scopul.

Știți ce a fost important în ambele interacțiuni? Am cerut o autoevaluare și apoi am făcut tot posibilul pentru a-i sprijini pe ambii membri ai personalului, astfel încât să se simtă puși în valoare și apreciați, dar nu numai pentru ceea ce făceau în prezent, ci și pentru a-și evalua speranțele și visele în acest proces.

Pentru adulți visele pot fi oportunități interne și externe, în cadrul școlii sau districtului. Dacă organizațiile susțin ambele preocupări, nu veți duce niciodată lipsă de profesori de talent. Oamenii vor dori să lucreze pentru lideri și organizații care știu că le vor sprijini visele și obiectivele, chiar și când aceste obiective vor evolua.

Dar chiar și numai grija față de aspirațiile oamenilor, atâta timp cât ei nu pleacă, i-ar putea face să rămână în cele din urmă într-un loc în care nu vor să fie.

Când se întâmplă acest lucru, nu îi afectează doar pe adulți, ci și pe elevii pe care aceștia îi deservesc.

Sursa: https://georgecouros.ca/blog/archives/13640