”Demontarea miturilor persistente despre dislexie – și utilizarea în predare a unor practici de instruire bazate pe dovezi – poate face o diferență majoră pentru elevii cu această afecțiune”, spuneAndrew Boryga, editor al revistei Edutopia, autor de cărți și articole publicate și de alte reviste cunoscute (The New York Times, The New Yorker, The Atlantic etc.). ”Sunt un educator cu experiență în predarea pentru elevii din clasele elementare, studenți de universitate și deținuți din pușcării. M-am născut în Bronx (NY) și cunosc problemele copiilor din comunitățile defavorizate.”

”Dislexia este una dintre cele mai frecvent dizabilități de învățare raportate în școli și apare în toate sistemele de scris, dar miturile despre această stare, ca și despre modul cel mai bun de a-i sprijini pe elevii identificați ca dislexici – sunt încă influente în mediile școlare”, spun Sharon Vaughn și Jack M. Fletcher într-un articol* publicat în American Educator.

* https://www.aft.org/ae/winter2020-2021/vaughn_fletcher

Aceste concepții greșite persistă în parte din cauza “lipsurilor destul de mari în cunoașterea noastră colectivă”, mai scriu Vaughn, profesor la Universitatea Texas din Austin și Fletcher, respectiv profesor distins la Universitatea din Houston.

“Știm mai multe despre știința lecturii decât despre știința instrucțiunilor pentru citire.”

Cu toate acestea, pentru copiii cu probleme semnificative de citire, cum ar fi dislexia, “profesorii din clasă sunt primii lor profesorii de lectură, precum și educatorii care au cea mai mare influență asupra respectului lor de sine”, notează autorii, subliniind toate cercetările** care vorbesc despre nevoia urgentă de a-i instrui pe profesori pentru a-i putea identifica și sprijini pe copiii cu dislexie și alte probleme de citire. “Înarmați cu cunoștințele și abilitățile necesare, profesorii din clasă pot modifica semnificativ traiectoriile de învățare și de viață ale elevilor cu dislexie.”

** https://link.springer.com/article/10.1007/s11881-004-0007-y

Dislexia, care afectează aproximativ unul din cinci elevi (#1) și include adesea o componentă genetică (#2), este uneori percepută ca fiind o problemă de vedere – inversarea literelor sau scrierea înapoi, de exemplu. Conform unui număr tot mai mare de cercetări (#3), tulburarea este de fapt legată de decodare – în special de potrivirea literelor cu sunetele și identificarea unităților morfematice de bază ale sunetului în limbajul scris. Dislexia poate afecta, de asemenea, ortografia, scrisul și matematica și nu “arată exact la fel pentru toți elevii”, mai spun Vaughn și Fletcher.

#1 http://dyslexia.yale.edu/dyslexia/dyslexia-faq/

#2 https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26727308/

#3 https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15765006/

Screening-ul precoce și intervenția pentru dislexie sunt foarte importante – de fapt, practica populară de a se aștepta până în clasa a doua pentru a evalua nevoile de suport pentru citire se află în fruntea listei de mituri despre dislexie ale autorilor – iar ideea că numai terapeuții certificați pot oferi intervenții eficiente pentru acești elevi, odată ce sunt identificați, este falsă. Profesorii de clasă, dacă sunt instruiți în predarea citirii inclusiv pentru acești copii, atunci sunt suficient de bine echipați pentru a satisface nevoile copiilor cu dislexie, afirmă Vaughn și Fletcher.

CONCEPȚII GREȘITE FRECVENT ÎNTÂLNIRE DESPRE DISLEXIE

• Litere inversate: În ciuda reprezentărilor populare și persistente ale tulburării, atunci când elevii cu dislexie citesc, ei nu văd pur și simplu pe pagină literele răsturnate. În realitate, mulți copii își inversează scrisul în clasele timpurii, atunci când învață să citească și să scrie, iar pentru majoritatea, practica instructivă și feedback-ul remediază problema. Între timp, elevii cu dislexie se luptă în cea mai mare măsură cu asocierea sunetelor potrivite la literele scrise, ceea ce poate face ca citirea să se simtă laborioasă și poate duce la un rezultat care se percepe ca fiind o presupunere, potrivit dr. Nadine Gaab (#4), cercetător și neurolog la Harvard Medical School. Cel mai frecvent simptom al dislexiei este dificultatea de conștientizare a fonemului – capacitatea de a identifica și manipula sunetele individuale în cuvintele rostite – dar tulburarea se poate manifesta și ca o problemă legată de viteza de citire sau de legarea cuvintelor împreună prea încet. #4 https://www.edutopia.org/article/unraveling-myths-around-reading-and-dyslexia
• Este o problemă de vedere: Teoriile din jurul tratării dislexiei se concentrează adesea pe vedere – oferind de exemplu lentile colorate sau suprapuneri, despre care Vaughn și Fletcher spun că nu sunt susținute de dovezi. Între timp, nici terapia vederii nu este eficientă: “Ideea defectuoasă că dislexia este rezultatul unei tulburări de vedere de un anumit tip a avut nevoie de foarte mult timp pentru a dispare”, afirmă autorii. Ei observă, de asemenea, că instruirea multi-senzorială sau antrenarea simțurilor, cum ar fi vederea și auzul, pentru a conecta elevii la învățarea lor, este în mod similar inutilă pentru elevii cu dislexie.
• Mai multă lectură va ajuta: Toți elevii beneficiază de mai multe oportunități de a citi, dar pur și simplu aglomerarea cu lecturi suplimentare la domiciliu pentru elevii cu dislexie, de exemplu – este o abordare “inadecvată”, scriu Vaughn și Fletcher. Acești elevi necesită instrucțiuni specifice care includ munca de decodare și practica pentru dezvoltarea fluenței și înțelegerii. “În timp ce oportunitățile de a citi sunt benefice pentru toți elevii, îmbunătățirea alfabetizării la domiciliu nu va rezolva provocările de citire pentru persoanele cu dislexie”, notează Vaughn și Fletcher.
• Medicația și exerciții de antrenare a creierului: Medicația nu poate vindeca dislexia. În timp ce unii elevi s-ar putea lupta în același timp cu probleme de atenție și ar putea fi diagnosticați cu tulburarea de deficit de atenție, medicamentele potrivite pentru acești elevi sunt “destinate problemelor lor de atenție, nu dificultăților de citire”, scriu Vaughn și Fletcher. În mod similar, abordările care vizează “formarea” creierelor elevilor cu dislexie nu sunt, în general, utile pentru îmbunătățirea rezultatelor lecturii. “Formarea cognitivă în abordarea izolată a unui program de lectură nu se generalizează în rezultate academice îmbunătățite”, scriu ei. – https://www.understood.org/en/articles/treatment-for-kids-with-dyslexia

CUM POT AJUTA PROFESORII

Deși un diagnostic oficial de dislexie poate veni doar de la un medic specialist, autorii observă că există teste și evaluări (#5) pe care profesorii le pot folosi pentru a contribui la identificarea elevilor cu probleme de citire, inclusiv dislexie. Este mai bine să “supra-identifici copiii expuși riscului de a avea probleme de citire cât mai curând posibil și să oferi instruirea necesare decât să sub-identifici și să ai un număr mare de elevi care rămân îi urmă și suferă deoarece problemele lor persistă și le lipsește suportul instructiv necesar”, scriu ei.

#5 https://dyslexiaida.org/universal-screening-k-2-reading/

Evaluarea, screening-ul este totuși doar o parte a ecuației. Cercetările (#6) arată, de asemenea, că profesorilor le lipsește adesea încrederea de care au nevoie pentru a-i învăța pe elevii cu dislexie și ar putea crede că numai experții instruiți îi pot ajuta. Dar, dacă profesorii sunt înarmați cu informațiile corecte, ei sunt la înălțimea acestei sarcini: “Educatorii cu cunoștințe vaste despre știința și practica instruirii pentru citire, care folosesc practici ale căror rezultate sunt bazate pe dovezi sunt pregătiți să răspundă și nevoilor elevilor cu dislexie”, conchid ei.

#6 https://journals.sagepub.com/doi/full/10.1177/1086296X18784759

Atunci când le atribuiți elevilor cu dislexie teme pentru acasă, scrie educatorul Jessica Hamman (#7), gândiți strategic cu privire la numărul de probleme atribuite elevilor, astfel încât aceștia să se concentreze pe cunoștințele esențiale de conținut, spre deosebire de tipul de teme care le cer efectuarea unui “exercițiu de anduranță”.

#7 https://www.edutopia.org/article/accommodating-students-dyslexia

Indicațiile și instrucțiunile pot fi o provocare suplimentară pentru elevii cu dislexie. Potrivit Understood.org. (#8), puteți simplifica indicațiile și să subliniați cuvintele și ideile cheie, astfel încât cursanții să se poată concentra mai întâi asupra lor. Verificați frecvent pentru a vă asigura că toți cursanții înțeleg instrucțiunile și oferiți-le exemple de lucrări finalizate de alți elevi în trecut pentru a servi drept model despre cum arată o temă reușită.

#8 https://www.understood.org/en/articles/at-a-glance-classroom-accommodations-for-dyslexia

Atunci când vine vorba de evaluare și notare, concentrați-vă pe conținutul care trebuie stăpânit, mai degrabă decât pe ortografie sau fluența de citire. Și nu uitați să le oferiți elevilor cu dislexie oportunități de a-și demonstra înțelegerea în moduri diferite, cum ar fi prezentări orale, afișe sau prezentări video.

Sursa: https://www.edutopia.org/article/common-misconceptions-about-dyslexia?