Destinat pentru măreție sau cu un potențial scăzut?

Din experiențele proprii, din cele ale copiilor noștri și ale multor generații de copii și tineri cu care am lucrat noi, la Fundația MATCA, dar și colegii noștri din celelalte organizații din Consorțiul ACORD, am realizat de mult că mediul școlar actual și, de multe ori cel din familie nu sunt tocmai potrivite pentru dezvoltarea întregului potențial al tinerelor generații. Am discutat cu colegii noștri ore nesfârșite despre această temă a educației dar și despre starea de sănătate a copiilor și tinerilor, fără să putem ”pune degetul pe rană”, până în momentul în care am întâlnit-o pe una din cele mai bune cercetătoare din România în domeniul epigeneticii, Prof. Dr. Natalia Cucu, care ne-a explicat pe îndelete cum e cu expresia genelor și ce rol joacă procesul epigenetic în întreaga noastră viață. Dacă vrem ca școlile noastre să ofere tinerelor generații cele mai bune șanse de dezvoltare – deoarece doar așa putem progresa ca țară din punct de vedere economic și social, credem că e bine să ținem cont de rezultatul cercetărilor din acest domeniu atunci când ne gândim la transformarea școlii românești. De aceea, astăzi vă propunem un articol semnat de Prof Dr. Pam Cantor, publicat în Revista Freethink.

Elev făcându-și lecțiile acasă.
Photo by Karolina Grabowska on Pexels.com

Fără o înțelegere de bază a expresiei genelor, sistemele de educație riscă să nu-i poată ajuta pe elevi să-și realizeze întregul potențial. În educație există o concepție greșită comună care încadrează potențialul uman ca pe o forță a cărei natură și grad sunt predeterminate genetic de la naștere: unii copii au un mare potențial, alții, nu atât de mult.

Cercetările din domeniul genomică arată că asta e în mare parte ficțiune. Genomul uman conține aproximativ 20.000 de gene, dar numai aproximativ 10% din aceste gene se exprimă de-a lungul vieții. Este important care dintre aceste gene se exprimă, deoarece procesele rezultate pot afecta totul, de la capacitățile cognitive până la dezvoltarea unor boli.

Deci, ce anume determină expresia genelor? Nu sunt genele în sine care acționează pe o listă prestabilită de instrucțiuni; asta ar fi ca și cum ai spune că “o rețetă decide când se coace o prăjitură”, așa cum a scris neuro-biologul Robert Sapolsky în cartea sa “Comportați-vă”. Sapolsky sugerează că ideea de determinism genetic este distrusă de ceea ce arată rezultatele cercetărilor că este răspunsul real: mediul și interacțiunile noastre cu acesta ne determină evoluția. Iar acesta este procesul de epigenetică.

E foarte important cum ”luăm startul” în viață, pentru performanță și sănătate.
Photo by Pixabay on Pexels.com

Cum ne modelează epigenetica viața

Epigenetica – care înseamnă “deasupra” (lanțului de ADN de care se ocupă genetica) – nu se referă la schimbări în ADN-ul nostru, ci mai degrabă la modul în care factori cum ar fi experiențele din copilărie, relațiile, dieta, și activitatea fizică influențează care dintre genele noastre este activată (“on” sau “off.”), adică se exprimă.

Schimbările epigenetice se petrec pe tot parcursul vieții.

Deși modurile în care genele noastre se exprimă în perioada de dezvoltare, inclusiv în primii ani, dar și în adolescența noastră, reprezintă perioade critice de dezvoltare care pot avea impact pe tot parcursul vieții.

“Dacă lucrurile foarte pozitive ne dezvoltă în primii ani petrecuți în familiile noastre, în școlile și comunitățile noastre, vom influența acel 10% [din gene]”, a declarat dr. Pam Cantor, fondator și consilier științific senior pentru Turnaround for Children, pentru revista Freethink. “Dar dacă viețile noastre sunt pline de adversitate și de stres, aceste gene incredibile nu se vor exprima.”

De aceea, Turnaround For Children, o organizație non-profit care echipează educatorii cu instrumente și strategii susținute de știință, se concentrează pe utilizarea informațiilor din cercetarea epigenetică pentru a proiecta medii educaționale în care tinerii își pot dezvolta întregul potențial.

“O mare parte din ceea ce devenim se datorează mediilor, experiențelor și relațiilor la care suntem expuși”, a declarat Cantor pentru Freethink. “Expresia genelor este potențialul nostru – aceasta reprezintă ceea ce am putea fi, dacă contextul vieții noastre ar susține această expresie pentru ca acest potențial să se dezvăluie.”

Copii par calmi și neafectați, dar nu este așa…
Photo by Gustavo Fring on Pexels.com

Adversitatea, stresul și performanțele școlare / academice

Deși unele școli pot oferi resurse pentru a susține sănătatea mentală a elevilor, acestea sunt în general prost echipate pentru a gestiona stresul elevilor*, într-un mod direcționat. Aceasta este o problemă, având în vedere numărul tot mai mare de cercetări care arată că tinerii sunt deosebit de susceptibili de a suferi de afecțiuni cauzate de factori de stres, cum ar fi anxietatea și depresia. Un sondaj din 2020 al liceenilor din SUA a arătat că 75% dintre sentimentele pe care le-au raportat în răspunsurile deschise au fost negative, majoritatea simțindu-se obosiți, stresați și plictisiți.

* https://bigthink.com/health/why-is-anxiety-so-common/De ce o ia razna anxietatea în rândul tinerilor, dar nu și al adulților mai vârstnici?

Nu există un răspuns unic sau simplu pentru motivul pentru care elevii se luptă cu anxietatea în școli, dar sărăcia este un factor semnificativ. Aproximativ 12 milioane de copii care trăiesc în sărăcie în SUA sunt mai susceptibili de a se confrunta cu probleme ca de lipsa de adăpost, neglijare, consumul de droguri parentale, violența domestică, și abuz fizic sau sexual. Aceste probleme au impact asupra copiilor din toate mediile. Dar, în ceea ce privește sărăcia, elevii negri și hispanici sunt mult mai predispuși să frecventeze școli cu venituri mici, potrivit Centrului Național de Statistică a Educației.

Probabil că nu este de mirare că performanța** și comportamentul academic tind să se înrăutățească atunci când elevii se confruntă cu sărăcia*** și problemele din casă. Deci, ce pot face școlile pentru a îmbunătăți educația publică? Una dintre strategii este să utilizeze informațiile cu privire la modul în care hormonii afectează sistemele de creier asociate cu emoțiile și și cele de învățare, în special sistemul limbic.

** https://www.brookings.edu/research/how-life-outside-of-a-school-affects-student-performance-in-school/Cum influențează viața din afara școlii performanța elevului din școală

*** https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5615518/Sărăcia și problemele de comportament: Rolul de mediator al parentingului și al bunăstării părinților

Acest sistem este deosebit de sensibil la doi hormoni: oxitocina și cortizolul. Cortizolul este principalul hormon de stres al organismului care este produs atunci când simțim pericolul, declanșând răspunsul “luptă sau fugi”. Cortizolul ne permite să gestionăm eficient amenințările din mediul înconjurător. Dar prea mult poate provoca probleme.

“Când acest sistem este declanșat iar și iar de stresul inexplicabil, acesta se poate bloca în poziția on (activat)”, a declarat Cantor pentru Freethink. “Iar atunci când lu se întâmplă acest lucru copiilor din cauza stresului copleșitor, a stresului care nu este tamponat (aplanat) de prezența unui adult, acest tip de stres poate produce daune și consecințe asupra structurilor în curs de dezvoltare ale sistemului limbic.”

Copiii stresați cronic care suferă de o supraproducție de cortizol prezintă adesea probleme de învățare și de comportament și pot suferi modificări epigenetice care afectează creierul, cum ar fi extinderea disproporționată a amigdalei, care este centrul emoțional al creierului. Este posibil ca educatorii să nu înțeleagă pe deplin aceste procese profunde care stau la baza stresului.

De foarte multe ori, răspunsul adulților la copiii care au acest comportament nereglementat din cauza stresului este să-i pedepsească, să-i excludă și să nu înțeleagă că tot ceea ce văd este ceva care poate fi prevenit în întregime.

Pam Cantor.

Oxitocina poate contracara efectele dăunătoare ale cortizolului. Dseori numită “hormonul iubirii”, acesta joacă roluri cheie în funcțiile reproductive feminine, în maternitate, dar și în relațiile sociale. De asemenea, ajută la reducerea stresului și încurajează sentimentele de încredere.

Aceasta este principala funcție pe care se concentrează Turnaround for Children pentru reforma învățământului public.

Un mediu sigur, în care fiecare copil își poate exprima personalitatea și unde este susținut pentru a se dezvolta.
Photo by Pavel Danilyuk on Pexels.com

Reimaginarea educației prin conceptul de copil ca întreg

Turnaround for Children a dezvoltat un cadru pentru îmbunătățirea educației numit Whole-Child Design, care utilizează informații din epigenetică și alte domenii ale științei. Nu este un curriculum gata stabilit, ci mai degrabă o lentilă prin care educatorii pot crea medii de învățare eficiente și care-i susțin pe elevi. Totul începe cu relațiile.

Mediile sigure care favorizează relațiile de încredere și de susținere între elevi și educatori pot crește nivelul de oxitocină. Dintr-o perspectivă neurobiologică, acest lucru poate contracara daunele cauzate de cortizol și poate modifica pozitiv chimia creierului elevilor, permițându-le să se dezvolte atât academic, cât și emoțional. Nu este vorba doar despre a fi drăguț cu copiii, ci mai degrabă despre a construi de-a lungul timpului relații semnificative, într-un mediu sigur și antrenant.

Pentru ca educatorii să ajungă acolo, Planul de design pentru întregul copil (#1) oferă cinci pași:

  • Începeți cu un scop și un angajament comun pentru dezvoltarea holistică și rezultate echitabile pentru toți elevii, care conduc la obiective și priorități de îmbunătățire
  • Co-creați un mediu de susținere fizic și emoțional în școală și la clasă, care permite manifestarea identității individuale în condiții de siguranță, creând în același timp un sentiment puternic de comunitate și de apartenență.
  • Facilitați trecerea la relațiile de dezvoltare – între profesori, elevi, lideri și comunitate – ca fundament al învățării.
  • Configurați mintea elevilor pentru succes prin facilitarea experiențelor de învățare bogate care integrează cunoștințele, abilitățile și dezvoltarea mentalității de creștere.
  • Implicați-vă împreună în schimbări transformaționale printr-o conducere și o asumare comune.

#1 https://turnaroundusa.org/toolbox/wcdesign/

În general, sistemele de educație ale secolului 20 nu au fost concepute cu aceste tipuri de principii holistice în minte. Acest lucru este în mare parte de înțeles, având în vedere că cercetarea în dezvoltarea copilului și epigenetică a parcurs un drum lung în ultimele decenii. Dar, având în vedere că oamenii de știință au acum o mai bună înțelegere a modului în care creierul și corpurile copiilor sunt vulnerabile la schimbările cauzate de mediu, se pare că există puține motive pentru care sistemele de învățământ nu ar trebui să reimagineze modul în care abordează predarea și proiectarea mediilor de învățare.

Asta nu înseamnă eliminarea completă a stresului provocator pentru copii. La urma urmei, învățarea reală și dezvoltarea emoțională apar atunci când provocarea este calibrată corect, cu un picior în cunoscut și celălalt în necunoscut.

“Rolul unui profesor bun, rolul unui părinte bun este de a-l face pe copil/ tânăr să se simtă suficient de în siguranță pentru a încerca să fie suficient de puternic pentru a face față unei dezamăgiri.”

Sursa: https://www.freethink.com/series/catalysts/gene-expression?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.