Am auzit prima dată despre această tehnică pe când eram o studentă care se pregătea să devină profesor, dar de atunci nu am mai auzit să fie utilizat în jurul meu acest termeni, așa că am considerat că merită să îl pun din nou în valoare aici, pentru orice profesor care nu a auzit de el.

Iată cum funcționează: Imaginați-vă că sunteți în clasă și începeți să observați semnele timpurii ale unei probleme: poate că un elev începe să se fâțâie, sau doi elevi se sâcâie reciproc, sau un elev pare să manifeste sentimente cum sunt anxietatea sau supra-stimularea.

În această situație, ați putea crede că aveți doar două opțiuni: Prima ar fi să ignorați problema și să vă continuați activitatea. Adesea a face acest lucru este cea mai bună alegere, deoarece vă permite dumneavoastră și restului clasei să continuați, iar problema ar putea să dispară de la sine. Pe de altă parte, s-ar putea să nu fie așa, iar dacă vă cunoașteți bine elevii – un lucru care constituie fundamentul unei bune gestionări a clasei – veți afla rapid care situații pot fi ignorate și care sunt adevărate avertismente cu privire la probleme mai mari care pot să apară la orizont.

A doua opțiune ar fi să abordați direct acel comportament. Acest lucru ar putea rezolva problema pe loc, dar dacă elevul/ elevii respectivi au o zi foarte proastă sau se grăbesc să devină defensivi, s-ar putea ca lucrurile să escaladeze. De asemenea, această abordare întrerupe orice se întâmplă cu restul clasei și ar putea atrage o atenție suplimentară asupra elevului/ elevilor în cauză, ceea ce ar putea ajunge să-l facă să amplifice comportamentul disruptiv sau să-i accentueze starea emoțională proastă.

Așa că eu vă ofer o a treia opțiune, un instrument suplimentar pe care ați putea opta să îl utilizați în aceste situații: saltul antiseptic. Când vedeți din timp mici semne ale unui comportament în afara sarcinii curente sau indicii că un elev s-ar putea îndrepta spre o stare emoțională anxioasă sau supra-stimulată, dați-i acelui cursant ceva de făcut – poate îi veți cere să returneze o carte la bibliotecă sau să ducă o hârtie la birou – ceva care îi va scoate din clasă doar pentru câteva minute, pentru a se reseta. Poți chiar să faci ceva în plus, poate să stabilești dinainte un acord cu un alt profesor, (bibliotecara, secretara școlii) ca, de fiecare dată când un elev aduce o copie a unei anumite cărți (ex. Beowulf) în sala lui de clasă, să știe că acel elev face acel salt antiseptic, iar acel profesor ar trebui să se comporte ca și cum ar fi așteptat cartea trimisă de tine.

Doar în cazul în care numele acestei strategii ți se pare că nu are sens, iată o explicație rapidă: saltul este plecarea, trimiterea lor afară din clasă. Este antiseptic deoarece lucrurile care au proprietăți antiseptice încetinesc creșterea microorganismelor care provoacă infecții; cu alte cuvinte, ele împiedică apariția unor probleme mai mari. Apropo, nu eu am creat acest termen de salt antiseptic (antiseptic bounce*), dar cred că e un nume care rămâne în memorie.

* https://www.reliefteaching.com/managing-student-behaviour/antiseptic-bounce/

Câteva note despre utilizarea acestei strategii:

(1) Este important să acționați ca și cum ați trimite elevul într-o misiune legitimă, nu ca să îl îndepărtați în mod deliberat din clasă, ca pedeapsă. Trimiterea unui mesaj de “pedeapsă” probabil doar va înrăutăți lucrurile.

(2) De asemenea, nu doriți să le dați celorlalți cursanți impresia că îl răsplătiți pe elevul “scos din clasă” pentru că a scăpat de sarcina de a lucra; mișcarea ar trebui să fie foarte subtilă și făcută ca și cum ai alege un elev la întâmplare. Dacă o faci înainte ca acel comportament să fie evident pentru restul clasei, acest lucru va fi ușor de realizat.

(3) Această strategie NU este potrivită pentru probleme care sunt deja evidente, mari. Dacă un elev devine în mod clar ostil, violent sau vizibil supărat într-un mod care ar avea nevoie de mai multă grijă, ar fi mai potrivite alte acțiuni. De asemenea, este doar pentru situațiile în care este sigur ca acel elev să meargă singur pe holurile școlii: dacă elevul este foarte emoționant sau furios, trebuie să fie în continuare supravegheat, pentru propria siguranță și siguranța celorlalți.

Sursa: https://www.cultofpedagogy.com/edutips/edutip9/

P.S. Puteți citi mai jos comentariile unei profesoare care arată cum, această strategie prost utilizată poate avea efecte contrarii:

Adrienne – Această strategie poate funcționa pentru copiii mici din școala elementară, dar ar trebui utilizată cu prudență pentru elevii mai mari din gimnaziu și liceu. Elevii mai mari pot simți, în general, atunci când o misiune este cu adevărat necesară sau este doar o acoperire pentru un alt scop. În cele din urmă își vor da seama dacă le ceri doar să facă o treabă falsă, iar dacă își dau seama că nu suntem sinceri cu ei, consecințele acestui lucru ar putea fi costisitoare. Cu elevii mai mari, ar fi mai bine să aveți o conversație sinceră în prealabil cu ei despre utilizarea acestei strategii. În acest fel, ei știu adevăratul motiv pentru care li se cere să livreze sau aducă acel obiect. Implicarea lor în procesul de rezolvare a problemelor și obținerea contribuției lor ar fi o modalitate mai respectuoasă de a ne trata elevii, mai degrabă decât de a “acționa” ca și cum i-am trimite într-o misiune legitimă. Acesta este un film de scurt metraj numit Red Folder (Dosarul roșu), care arată modul în care utilizarea strategiei de salt antiseptic ar putea să aibă efecte contrare, dacă nu este utilizată cu atenție:

– https://vimeo.com/139254033– Dosarul roșu