EduTip 4: Amână orice feedback până după ce elevul a realizat sarcina dată.

Iată cea de a patra sugestie oferită de Jennifer Gonzales, sub forma acestor EduTips. Pentru cei care au comentat că Jennifer nu are experiență la clasă, vă pot spune că este o afirmație falsă – are experiență de predare. A predat opt ani arta limbajului, ca profesoară de gimnaziu. Și, ca orice proaspăt profesor, în primii ani de predare s-a simțit insuficient de pregătită pentru a face față sarcinilor de predare. Din acest motiv s-a apucat să studieze literatura de specialitate, să vorbească și să facă schimb de experiență cu alți profesori, să experimenteze cu elevii ei. Apoi a creat site-ul Cult of Pedagogy, aprofundând cunoștințele acumulate pe baza experiențelor celor cu care a discutat pentru a realiza articolele din site. Și, din 2008 a devenit profesor pentru viitorii profesori, predând la universitate. Ceea ce spune sunt întotdeauna lucruri încercate în practică și se bazează pe rezultatele cercetării.

Când elevii lucrează am putea fi tentați să intervenim atunci când vedem că fac ceva greșit.

Când elevii sunt în mijlocul lucrului, învățând să facă ceva, iar noi îi vedem făcând o greșeală, sau ne dăm seama că pot să facă ceva mai bine, am putea fi tentați să îi oprim și să-i corectăm sau să le oferim un sfat.

Cel mai bine ar fi să rezistăm acestei ispite. Mulți educatori înțeleg că feedback-ul este mai valoros atunci când este dat în timp util – la scurt timp după ce un elev termină de realizat o sarcină, dar o serie de studii (enumerate mai jos) au arătat că, atunci când feedback-ul întrerupe procesul de învățare, acest lucru poate fi în detrimentul învățării. Feedback-ul oferit la scurt timp după finalizarea unei sarcini duce la o învățare mai precisă și de lungă durată.

Teoria care susține acest lucru afirmă că prea mult feedback primit în timpul executării unei sarcini îi răpește cursantului oportunitatea de a-și dezvolta propriul simț legat de modalitatea de a face acea sarcină în mod corect. În situația în care îi obișnuim cu corecturile în timpul lucrului, elevii pot deveni dependenți de feedback și, odată ce feedback-ul este eliminat, nu mai sunt în măsură să se auto-corecteze. În schimb, atunci când un elev primește feedback după executarea sarcinii, el poate aplica informațiile sau ideile primite la următoarea încercare și poate continua să-și perfecționeze propriile căi neuronale care îi spun cum se face corect acel lucru.

Dă-le elevilor tăi șansa de a încerca întâi să se descurce singuri.

Dar acest principiu nu se aplică neapărat tuturor elevilor și în toate situațiile. Când cineva învață pentru prima dată o sarcină, este posibil să aibă nevoie de feedback mai frecvent pentru a se apropia de comportamentul dorit, dar rețineți întotdeauna că, la un moment dat, elevul trebuie să petreacă ceva timp luptându-se cu sarcina pe cont propriu, făcând propriile raționamente despre ce trebuie să facă în continuare, mai degrabă decât să se bazeze pe un feedback constant de la un instructor, un antrenor, sau un coleg.

Voi sunteți cei care vă cunoașteți cel mai bine elevii și materia predată, așa că experimentați modalitatea în care oferiți feedback-ului pentru a vedea ce funcționează cel mai bine pentru elevii dumneavoastră. De asemenea, ar fi util să-i întrebați chiar pe ei: Vă ajută mai mult atunci când vă corectez în timp ce faceți acest lucru sau ați prefera să așteptați până după? Explicați că obiectivul pe termen lung este ca ei să poată face sarcina în mod independent, fără nicio îndrumare din partea dumneavoastră, pentru a-și putea oferi singurii un feedback – și că încetinirea frecvenței feedback-ului dumneavoastră face parte din planul de a-i aduce în acel punct.

Așa că, data viitoare când observi un elev lucrând la ceva, încercând ceva nou, și ai o reacție instinctuală de a sări și de a-i oferi sfaturi? Reține-te. Dă-le o șansă de a lucra întâi ei înșiși, de a-și măsura forțele și abia apoi dă-le un feedback care să-i ajute să se descurce mai bine.


Câteva din studiile care susțin întârzierea feedback-ului:

  • Butler, A. C., Karpicke, J. D., & Roediger, H. L. (2007). The effect of type and timing of feedback on learning from multiple-choice tests. Journal of Experimental Psychology: Applied, 13(4), 273–281. https://doi.org/10.1037/1076-898x.13.4.273
  • Park, J.-H., Shea, C. H., & Wright, D. L. (2000). Reduced-Frequency Concurrent and Terminal Feedback: A Test of the Guidance Hypothesis. Journal of Motor Behavior, 32(3), 287–296. https://doi.org/10.1080/00222890009601379
  • Shute, V. J. (2008). Focus on Formative Feedback. Review of Educational Research, 78(1), 153–189. https://doi.org/10.3102/0034654307313795
  • Walsh, C. M., Ling, S. C., Wang, C. S., & Carnahan, H. (2009). Concurrent Versus Terminal Feedback: It May Be Better to Wait. Academic Medicine, 84(Supplement), S54–S57. https://doi.org/10.1097/acm.0b013e3181b38daf
  • Winstein, C. J., Pohl, P. S., & Lewthwaite, R. (1994). Effects of Physical Guidance and Knowledge of Results on Motor Learning: Support for the Guidance Hypothesis. Research Quarterly for Exercise and Sport, 65(4), 316–323. https://doi.org/10.1080/02701367.1994.10607635

Sursa: https://www.cultofpedagogy.com/edutips/edutip4/

Feedback-ul cel mai valoros este cel dat în timp util – atunci când un elev și-a terminat sarcina de lucru.

P.S. Pentru cei care vor ceva mai multe informații despre tipul de feedback la care se referă acest sfat, vă oferim mai jos un citat dintr-un articol publicat de Tița Angheluță în ”Sucitorul de minți”

Potrivit lui John Hattie (Hattie, J, 2014) feedbackul este printre caracteristicele cele mai importante ale predării și învățării, cu impact pozitiv, dar și negativ asupra procesului învățării. Dovada eficacității feedback-ului în procesul de învățare este dovedită în Visible Learning (https://visible-learning.org/john-hattie/), Hattie plasându-l în primii 10 factori de învățare. Feedbackul funcționează la 4 niveluri, astfel:
1. La nivelul sarcinii de lucru și al rezultatelor – feedbackul este eficient la acest nivel dacă este centrat mai mult pe informație (de exemplu corectă sau incorectă), duce spre dobândirea de informații mai multe sau mai diverse și construiește mai multe cunoștințe de suprafață. Acest tip de feedback este cel mai des întâlnit la clasă și majoritatea elevilor văd feedbackul în acest mod. Adesea este numit și “feedback corectiv” sau “cunoaștere a rezultatelor” și este de obicei dat la clasă prin întrebările profesorilor; el este dat, de cele mai multe ori, și prin observațiile pe marginea temelor; este adesea specific și nu poate fi generalizat; este cel mai frecvent tip de feedback pentru întreaga clasa.

2. La nivelul procesului de învățare – al doilea nivel este feedbackul ce vizează metodele utilizate pentru a obține rezultatul sau a finaliza sarcina. Un astfel de feedback poate duce la oferirea de abordări alternative, la reducerea sarcinilor cognitive, la sprijinul în dezvoltarea strategiilor de învățare și de detectare a erorilor, la oferirea de indicii pentru o căutare de informații mai eficientă, la recunoașterea relației dintre idei.

3. La nivelul condițional sau al autoreglării – al treilea nivel de feedback este mai focalizat pe registrul autoreglării sau pe monitorizarea de către elev a propriului proces de învățare.
Feedbackul la acest nivel poate îmbunătății competențele elevilor în autoevaluare, oferă o mai mare încredere pentru o implicare ulterioară în sarcini, susține elevul la solicitarea și acceptarea feedbackului și sporește disponibilitatea sa de a depune efort în căutarea și utilizarea informațiilor de feedback.

4. La nivelul sinelui – cel de-al patrulea nivel de feedback, acesta este direcționat spre “sine” (de exemplu: “Ești un elev bun!” sau “Ai făcut bine!”) și este subsumat în mod obișnuit noțiunii de “laudă”. Lauda este adesea utilizată pentru a oferi liniște și suport; este mereu prezentă în multe clase și este binevenită și așteptată de elevi, dar adesea abate atenția de la sarcină, metodă sau autoreglare. Mesajul principal este că poți oferi laudă, dar să fie dată în așa fel încât să nu diminueze puterea feedback-ului.
Predarea eficientă presupune oferi forma potrivită de feedback, pentru nivelul la care lucrează elevul, încercând, pe cât posibil, să nu amesteci lauda cu feedbackul imediat. Atunci când elevul urmărește “lauda”, în detrimentul feedbackului, el încearcă să evite riscurile implicării în rezolvarea de sarcinilor dificile. Astfel, predarea – învățarea ar trebui să treacă de la subiectul lecției, spre metodele sau conceptualizările necesare pentru a învăța acea temă și, apoi, spre reglarea de care e nevoie pentru a continua cu subiecte sau obiective mai provocatoare – adică: de la “Ce știu și ce pot să fac?” la “Ce nu știu și nu pot face?”, apoi la “Ce pot transmite celorlalți (și mie) despre ce știu și pot face?” Rezultatele acestui proces sunt încrederea mai mare și efortul sporit, iar scopul oferirii de feedback este de a-i ghida pe elevi în acest proces. Această continuitate apare în momentul în care elevul câștigă mai multă fluență, eficiență și măiestrie.

Feedbackul este esențial pentru a îmbunătăți performanța și e din ce în ce mai bine înțeles, dar faptul că este atât de absent în sălile de clasă ar trebui să rămână o temă importantă de cercetare. Ar putea fi eficient să mergem cu cercetarea dincolo de descrierile tipurilor de feedback spre a descoperi cum să operaționalizăm feedbackul „cel mai potrivit“ în instruire, dar și cum să-i ajutăm pe elevi să-l ceară, să-l evalueze (mai ales pe cel oferit de colegi sau de internet) și să-l folosească în învățarea lor.”

https://www.sucitoruldeminti.ro/reflexiv-in-educatie/feedback-despre-feedback-in-invatarea-scolara/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.