Cum să lupți cu ”pandemia invizibilă”

Ieri am avut o întâlnire de lucru cu mai multe persoane cu care pregătim noi cursuri de formare. Printre participanți, doi profesori pasionați de materiile pe care le predau și de meseria de profesor și mulți alții care predau materii opționale în școli, ca voluntariMulți dintre acești oameni își pun sincer întrebarea dacă vor mai continua să profeseze sau să predea în școli. Motivele? Iată câteva:

– Nu mai suport atmosfera toxică din cancelarie, mi-a spus unul dintre ei, fizician și profesor cu peste 30 de ani de experiență.

– Mi-aș dori să colaborez cu colegii, să facem împreună lecții integrative, dar nu am cu cine. Eu fac astfel de lecții, dar profesorii de la materiile respective nu pot sau nu vor să colaboreze. Nici conducerea școlii nu încurajează colaborările dintre profesori, mi-a spus Isabela, o profesoară ceva mai tânără, care combină predarea fizicii cu muzica, desenul și scrierea creativă.

Ca persoană care nu mai este implicată direct în activitatea de predare, observ totuși că problemele care reies din ceea ce spun profesorii și părinții despre atmosfera din mediul școlar și despre faptul că presiunea la care sunt supuși deopotrivă profesori, părinți și elevi a crescut îngrijorător în ultima perioadă, din pricina pandemiei, dar și din alte motive. De asemenea, a crescut îngrijorător și degringolada politică din sistem. Și asta, tocmai în această perioadă de pandemie prelungită, când presiunea psihică asupra tuturor – adulții și copii – ne afectează pe toți la un nivel îngrijorător și care va lăsa urme semnificative nu numai asupra nivelului de învățare ci și asupra sănătății tuturor și a dezvoltării normale a copiilor.

Mi se pare de-a dreptul iresponsabil ca toți cei care sunt implicați în sistemul de educație să nu facă tot posibilul să contracareze efectele negative ale pandemiei. Și să nu existe nici un fel de preocupare vizibilă în această direcție.

Noi ne vom face în continuare datoria să vă prezentăm ideile pe care le propun experții din alte state în ceea ce privește combaterea efectelor nocive ale pandemiei asupra celei mai prețioase resurse pe care o are orice țară – copiii și tinerii. Dar și asupra profesorilor.

Câteva dintre aceste idei sunt prezentate de Brittany Collins în revista online Harvard Education.

Brittany Collins este profesor-asociat la Harvard Graduate School of Education. Este autoarea cărții ”Să înveți din pierdere: O abordare care să-i susțină pe elevii îndurerați de o pierdere, bazată pe informația despre traumă”. De asemenea, Brittany este și fondatoarea platformei Grief-Responsive Teaching(Predarea care răspunde la suferință). Ea a publicat peste 40 de materiale științifice și articole pentru publicul larg în publicații ca The Washington Post; Education Week; Edutopia; Inside Higher Ed; We Need Diverse Books și English Journal of NCTE, printre altele. Puteți afla mai multe despre munca ei aici: www.griefresponsiveteaching.com

Durerea pierderii unui părinte, mort în pandemia cu COVID

Să lupți cu ”pandemia invizibilă” – Cinci moduri în care liderii de școli pot crea medii de predare care răspund durerii și emoțiilor negative create de pandemie

În Octombrie 2021, Centrul pentru Controlul Bolilor* a numit fenomenul o pandemie invizibilă (“hidden pandemic“) – acela al orfanilor rămași fără unul sau ambii părinți din cauza acestei boli COVID, sau acela al tinerilor care au pierdut rude apropiate. Este un fenomen global, de care suferă copii din toate țările lumii. Doar în SUA sunt mai mult de 140,000 copii care și-au pierdut un părinte sau persoana care avea zilnic grijă de ei și acest număr a continuat să crească odată cu apariția noii variante de virus Omicron.

* https://www.cdc.gov/media/releases/2021/p1007-covid-19-orphaned-children.htmlPandemia ascunsă a COVID în SUA: Copiii care au rămas orfani.

Suferința, durerea este un răspuns natural la multe tipuri de pierdere, chiar și la acele pierderi care nu sunt legate de moartea unei persoane – de exemplu îndepărtarea de unul din părinți din cauza divorțului, schimbarea casei sau a statutului socio-economic sau boala unei persoane dragi. Și suferința trece dincolo de emoții, având impact asupra creierului, corpului și comportamentului, indiferent de vârstă. Din acest motiv este foarte important să înțelegem cum putem susține mai bine în clase nevoile elevilor care suferă și, la rândul lor cum pot susține mai bine liderii școlilor starea de bine a profesorilor care lucrează cu elevii aflați în suferință, aplicând cunoștințele noastre despre cele mai bune practici de răspuns la suferință, dar și recunoscând că mulți profesori se confruntă și ei cu suferința – la și dincolo de locul lor de muncă.

Următoarele strategii ajută la crearea unor sisteme de suport pentru profesori și elevii lor, creând un sentiment reciproc de bunăstare printre elevi, profesori și lideri ai școlilor care se concentrează pe bunăstarea emoțională în perioade marcate de astfel de pierderi.

Copiii care suferă au nevoie să fie văzuți și auziți și au nevoie de suportul potrivit pentru a putea continua să învețe.

1. Furnizați spații care permit asocierea bazată pe afinități.

Știința legată de traume dezvăluie faptul că, pentru traume, conexiunile și comunitatea sunt cel mai bun antidot**. Cu toate acestea, pentru mulți este dificil să discute cu alții pe teme ca durerea și pierderea, ceea ce înseamnă că ne simțim câteodată izolați atunci când suntem văduvi sau atunci când lucrăm cu elevi care se confruntă cu pierderi ca cele descrise mai sus. Profesorii (ca și doctorii, n.n.), care sunt în mod obișnuit expuși la poveștile altora despre pierdere și suferință pot să se confrunte cu un risc crescut față de ceea ce se numește ”traumă indirectă”*** sau oboseală a compasiunii – un răspuns psihic foarte real care imită simptomele PTST (tulburarea de stres post-traumatic). Acest risc este crescut**** pentru profesorii care și ei s-au confruntat cu propriile traume și suferă, care au pierdut pe cineva drag sau au suferit alt gen de traume sau care se confruntă cu lipsa de suport din partea administratorilor școlii în fața adversităților cu care se confruntă.

** https://www.besselvanderkolk.com/resources/the-body-keeps-the-scoreCorpul nostru ”ține scorul”

*** https://www.bma.org.uk/advice-and-support/your-wellbeing/vicarious-trauma/vicarious-trauma-signs-and-strategies-for-copingSemnele traumelor indirecte și strategiile pentru adaptare

**** https://www.ascd.org/el/articles/the-impact-of-secondary-trauma-on-educatorsImpactul traumelor secundare asupra profesorilor

Pentru a stăvili izolarea provocată de suferință și pierdere în mediile de învățare, creați spații în care colegii pot comunica unii cu alții despre prezența și impactul durerii în clasa lor. Grupurile bazate pe afinități (#1) s-au arătat ca fiind instrumente care duc la creșterea moralului și creează un sentiment de suport al comunității care deseori lipsește în contextul suferinței provocată de o pierdere.

#1 https://www.themuse.com/advice/how-to-start-an-employee-resource-affinity-group-in-the-workplaceCum să inițiezi la locul de muncă un grup de resurse bazat pe afinități

Conexiunile și comunitatea sunt cel mai bun antidot.

2. Oferiți oportunități pentru reglarea emoțiilor.

Deoarece durerea induce un răspuns de tipul ”luptă-sau-fugi” sau de încremenire, atât în creierul cât și în corpul elevilor (#2), elevii și profesorii care se confruntă cu pierderea pot avea dificultăți în a-și regla emoțiile. Asta deoarece cortexul pre-frontal, care răspunde de funcțiile de control superioare, funcționând ca un controlor al impulsurilor sau anticipându-le, în fața stresului trece pe un plan secundar.

#2 https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/1542305019856038 – Shulman, Lisa (2018). Înainte și după o pierdere: O perspectivă neurologică asupra pierderii, durerii și creierului nostru.

Profesorii care lucrează cu elevii care se confruntă cu durerea unei pierderi ar putea să știe că rutina, consecvența și predictibilitatea sunt componente importante ale unui mediu de clasă pentru elevii care se confruntă cu aceste evenimente, sau că activitățile de meditație (mindfulness) alterează structurile creierului (#3) în moduri care promovează echilibrarea fiziologică și psihologică și vindecarea. Dar tot așa, și profesorii de asemenea au nevoie de aceste ingrediente ale siguranței, în special atunci când riscă să se confrunte cu trauma indirectă sau se confruntă pe deasupra și cu propriile traume.

#3 https://news.harvard.edu/gazette/story/2018/04/harvard-researchers-study-how-mindfulness-may-change-the-brain-in-depressed-patients/Cercetătorii de la Harvadrd studiază modul în care minfulness poate schimba creierul pacienților în depresie.

Ca lider de școală, eu mă gândesc – poate și în relație cu spațiile pentru grupurile bazate pe afinități menționate anterior – la modalitățile de a crea periodic la școală spații și oportunități pentru echilibrarea și conexiunea profesorilor: chiar și 10 minute de timp dedicate activităților de mindfulness sau scriere expresivă (#4 – scrierea reflexivă care utilizează cuvinte care exprimă emoții – s-a dovedit că îmbunătățește funcționarea ficatului, a sistemului imunitar și starea de bine emoțională) – pot susține starea de bine a adulților și se transmite prin intermediul profesorilor în clasă, spre beneficiul elevilor.

#4 https://www.cambridge.org/core/journals/advances-in-psychiatric-treatment/article/emotional-and-physical-health-benefits-of-expressive-writing/ED2976A61F5DE56B46F07A1CE9EA9F9FBeneficiile emoționale și fizice ale scrierii expresive

De multe ori cei care suferă au nevoie de suport pentru a-și regla emoțiile și a ieși din starea de izolare.

3. Extinde conexiunile dintre personalul școlii și resurse externe.

Luați de pe umerii profesorilor individuali sarcina de a susține singuri munca necesară cu elevii care se confruntă cu trauma pierderii, creând un întreg sistem de suport la nivelul școlii, care cere conectarea profesorilor și a membrilor personalului cu resurse și profesioniști a căror pregătire în acest domeniu o depășește pe a noastră; știm că inechitatea dă naștere la o lipsă de acces la consilieri școlari în SUA (dar și la noi, n.n.) – cu toate acestea există o mulțime de resurse gratuite, pentru profesori și elevi. Iată câteva dintre aceste organizații pe care le poți explora singur și pe care le poți împărtăși cu cei din comunitatea ta de învățare:

La noi, doar câteva articole interesante:

Creați oportunități de comunicare deschisă a impactului suferinței elevilor asupra activității de predare și învățării.

4. Aduceți în discuție rolul limitelor pentru susținerea elevului.

Predarea care răspunde la durere și modul de conducere al școlilor sunt un tot de tipul ”ambele/ și” – atât profesorii dispun de potențialul de a avea un impact durabil asupra vieții elevilor care se confruntă cu pierderea, dar și în școală trebuie să fie instituie și păstrate acele limite potrivite pentru a le proteja starea de bine în fața eforturilor cerute de această muncă provocatoare. Una din modalitățile de a face acest lucru este de a-i poziționa pe profesori nu în rolul de ”atotștiutori” sau unicii martori ai pierderii suferite de elevi, ci ca pe facilitatori ai conexiunilor dintre elevi și colegi, adulți, grupuri și resurse din comunitate, activități extracurriculare și altele. Deoarece conexiunea este atât de importantă în vindecarea după o pierdere, gândiți-vă cum să reîncadrați rolul profesorului în amplificarea conexiunilor elevului (în loc să joace rolul de ”siloz” care absoarbe singur stresul elevului). Se așteaptă ca profesorii, în special cei care provin din/ predau în medii marginalizate să accepte o muncă neplătită de consilier emoțional (#5); aducând în discuție importanța limitelor în relațiile de susținere contracarează aceste așteptări și creează oportunități pentru discuțiile despre starea de bine a profesorilor.

#5 https://www.insidehighered.com/news/2018/01/10/study-finds-female-professors-experience-more-work-demands-and-special-favorDansând invers pe tocuri înalte – studiile demonstrează că femeile se confruntă cu cererea de a face mai multă muncă și favoruri speciale (Dancing Backwards in High Heels)

Nu lăsați profesorii să se confrunte singuri cu problemele elevilor legate de suferințele create de pierderea unei persoane apropiate!

5. Creați oportunități pentru comunicarea deschisă între profesori și liderii școlii.

Elevii care se confruntă cu pierderea au nevoie să simtă că sunt văzuți și auziți; Același lucru este valabil și pentru profesorii care trebuie să-i susțină pe elevi în mediul de învățare și se confruntă cu propriile pierderi. În modul în care profesorii se gândesc la felul în care-i susțin pe elevii îndurerați încurajând relații puternice și continue cu ei, pentru a le asigura bunăstarea și capacitatea de a continua să învețe, ca lider de școală gândește-te cum creezi în mod similar o comunicare continuă între profesori și colegi, între profesori și director în ceea ce privește munca socio-emoțională în școală. Dincolo de spațiile și grupurile bazate pe afinități menționate anterior, creează spații pentru întâlnirile personalului; comunicații asincrone; sau ore de birou în care profesorii sunt invitați să discute deschis despre modul în care durerea și pierderea se manifestă în munca lor și despre modul în care preocupările lor, grijile lor sunt întâmpinate și respectate. Și mai bine încă, în loc să aștepți ca profesorii să-l abordeze pe director, gândește-te la modul în care tu, ca director poți să-i contactezi pe profesori pentru a iniția aceste discuții deschise. Atunci când faci asta, munca pentru contracararea suferințelor cauzate de pierderi se mută din sesiunile de dezvoltare profesională a profesorilor și este integrată în conversațiile normale din școală despre impactul pe care durerea și pierderea le au asupra predării și învățării.

Sursa: https://www.gse.harvard.edu/news/uk/22/02/fighting-hidden-pandemic

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.