Haideți să continuăm povestea…

Domnișoara B. salvează Crăciunul

Domnișoara (Miss) B s-a dus din nou în fiecare atelier, dar de data aceasta ca elevă. Ea a observat cu atenție ce făceau elfii la fiecare stație de lucru și și-a luat notițe detaliate.

La prânz, când elfii s-au adunat cu toții să mănânce grămezi de bomboane sfărâmate și tuburi de cremă de bezea, ea a stat singură la o masă cu o mică și simplă salată și un baton de proteine.

Elful Optimist cu Precauție și-a tras un scaun alături de ea și a sorbit dintr-un caramel fierbinte.

“Tu ești în regulă?”

“Cred că totul a fost un accident,” a spus Miss B. “Dacă acea invitație era pentru o altă Miss B?”

“Ăsta e un nonsens,” i-a răspuns Optimist cu Precauție.

“Dar nu-mi pot da seama de nimic din ce aș putea face,” i-a spus Miss B.

“Găsește ceva care să te inspire,” i- răspuns elful.

După prânz, Miss B s-a oprit pe la separeul ei de gheață și și-a deschis rucsacul cu lucruri. Înăuntru, ea a văzut afișul favorit din clasa ei. Era o albină din carton pe care scria, ”Poți fi orice. Bee kind (joc de cuvinte, bee înseamnă albină, be kind – fii bun).”

Când a încercat să prindă acest afiș în separeu cu bandă, acesta a alunecat pur și simplu pe gheața alunecoasă. A apucat atunci un capsator, dar capsele au căzut. Așa că s-a dus la atelierul mecanic și a împrumutat un ciocan și cuie.

A aliniat perfect afișul în centru, a pus un cui în colțul din stânga sus și a lovit cu ciocanul atât de tare încât s-a înfipt în gheață. A repetat operația în celelalte trei colțuri.

A făcut un pas înapoi și a lăsat să-i scape un suspin.

“Perfect,” a murmurat ea pentru sine.

Elful Optimist cu Precauție avea dreptate. Acel afiș a fost un mic impuls de inspirație. Elfii puteau să fie puțin mojici și morocănoși, dar ea putea să fie bună și drăguță. Asta era clar.

Chiar atunci ea a auzit o pârâitură. Apoi o trosnitură. Și încă una. Și deodată separeul de gheață a început să se sfărâme. Apoi, ca niște piese de domino, fiecare separeu a început să crape și toate să cadă unul peste altul până când întregul spațiu de birouri a arătat ca o tavă plină cu sfărâmături de gheață.

Miss B și-a luat rucsacul și s-a îndreptat spre cărarea de jeleu căutând ușa librăriei. Dar oricât s-a străduit nu a fost în stare să o găsească. A rătăcit de colo-colo pe cărare dar, din nou, nu a funcționat. Până la urmă ea și-a deschis rucsacul cu cele mai dragi lucruri și a văzut ceea ce ea numea ”biblioraftul ei cu amintiri” unde avea scrisori, notițe și desene de la foștii ei elevi.

Este un secret mai puțin cunoscut faptul că până și cei mai buni profesori se îndoiesc câteodată de ceea ce fac. Câteodată fac greșeli și se simt frustrați. Câteodată ridică vocea în clasă, ceea ce e un mod drăguț de a spune că devin supărați, la fel ca și noi. Câteodată se simt răniți în sentimentele lor. Ei își pun la îndoială metodele, gândirea, modul în care procedează. Câteodată se întreabă dacă elevii chiar îi plac, dacă îi iubesc.

În zilele dificile, câteodată profesorii scot o foaie sau un dosar și citesc notițele de mulțumire pe care le-au primit de la foștii elevi.

Deși tremura din cauza frigului, Miss B s-a simțit încălzită în timp ce citea și-și amintea de foștii ei elevi. Iată o scrissorică de la Darnelle, care devenise doctor, prima din familia ei care ajunsese la o facultate. Iată și o notiță de la Leticia, care era electrician și putea să facă adevărate minuni. Iat-o și pe Kyle, care-și începuse o nouă afacere, și pe Olivia,care tocmai se înscrisese la facultate.

“Ce faci aici?” a întrebat o voce.

Miss B a sărit în sus, speriată. Și-a șters ochii plini de lacrimi și s-a uitat în sus, văzându-l pe Optimist cu Precauție care stătea lângă ea zâmbind.

“Nu te îngrijora, voi pleca din locul ăsta. Aveam nevoie să-mi trag sufletul puțin.”

“Nu o să pleci de aici,” i-a replicat elful.

“Dar am spart separeurile.”

“Ei și? Asta pățesc dacă fac mobilă din gheață. Dasher a scăpat din grajd săptămâna trecută și a distrus un apartament întreg făcut din turtă dulce. Elfii sunt extraordinar de talentați, dar câteodată facem niște alegeri de creație proaste.”

“Eu doar. . . Aveam nevoie să citesc aceste scrisori ca să-mi amintesc că. . ”

“Stai, adică tu spui că poți să citești astea?” a întrebat Optimist cu Precauție.

“Păi sigur că pot. Doar am predat treizeci de ani la clasa întâi.”

Elful a apucat-o de mână pe Miss B și a ridicat-o în picioare.

“Știi ce înseamnă asta?” a întrebat Optimist cu Precauție.

Dar Miss B nu avea idee ce înseamnă. Cum ar fi putut ști?

“Unde mergem?” a întrebat Miss B. Cu toate acestea, tânărul elf nu a răspuns. În loc de asta a trecut grăbit prin Atelierul Moșului, traversând piața orașului, ocolind grajdurile renilor și îndreptându-se către o clădire nouă pentru comunicații.

Miss B a salutat stingherită spre elfii cu ochii holbați care știau ce pagube făcuse în acea zi. Între timp, Optimist cu Precauție șoptise ceva unui paznic care i-a îndrumat spre o scară din acadele care ducea la birourile principale.

“Poate știi cum să descifrezi această scrisoare? Ce înseamnă acest hde?” a întrebat-o elful Clever (isteț).

Miss B și-a pocnit degetele, “Asta e ușor. Litera d e scrisă invers. Deci se pronunță hbe. E un copil care vrea să reproducă sunetul cuvântului happy (fericit). Vezi?”

Elful a aprobat.

“Știam eu că profesorii sunt uimitori,” a murmurat Clever, “dar acest tip de abilitate de descifrare pur și simplu nu poate fi predată.”

“Oh, dar se poate,” a protestat Miss B.

“Dimpotrivă, iar tu tocmai ți-ai descoperit darul unic,” i-a răspuns elful Isteț.

Miss B și-a petrecut următoarele două zile descifrând scrisori variate care fuseseră trimise la Atelierul lui Moș Crăciun. Elfii îi făcuseră chiar și o tăbliță cu un nume oficial pe care se putea citi, “Geniu în descifrarea codului fonetic.” Ea a acoperit-o imediat cu sclipici pentru a adăuga o doză suplimentară de fabulos, pentru că asta este ceea ce face Miss B.

În fiecare seară, Miss B cobora pe cărarea de jeleu și părăsea biblioteca cu un sentiment de mândrie. Și se întorcea a doua zi cu un nou pulover de Crăciun și o scânteie de bucurie. Își petrecea toată ziua citind scrisorile trimise către Moș Crăciun în timp ce o mulțime de elfi se minunau de talentul ei magic.

La sfârșitul săptămânii, Miss B a afișat o invitație pe panoul personalului, pentru un curs numit ”Cum să citești scrisul copiilor de clasa întâi și a doua”.

La curs a venit un singur elev, iar ea și acel elev, Optimist cu Precauție au petrecut nouăzeci de minute lucrând la descifrarea scrisului de mână al copiilor.

În a doua seară la curs au venit doi elfi. Unul dintre ei era Sassy, elful nițel cam snob de la departamentul de îmbrăcăminte, care și-a clătinat capul a dezaprobare atât pentru puloverul ei de Crăciun cât și la tăblița cu plină de sclipici cu numele funcției ei, dar a rămas la curs întreaga seară.

Și a trecut o săptămână întreagă până să apară la curs al treilea și apoi al patrulea elf.

Într-o zi, când Miss B a făcut prezența la curs și a spus, “Optimist cu Precauție,” elful a răspuns, “Știi ceva? Aș prefera să răspund la noul meu nume, dacă nu te superi. Te rog să mă strigi Optimist, nu Optimist cu Precauție.”

Deși la curs erau puțini elfi, a început să se întâmple ceva. Câțiva elfi au început la prânz să se așeze alături de ea și chiar au încercat să guste din salată. Să nu mă înțelegeți greșit. Ei nu au mâncat legumele. Până și miracolele au limite. Dar oricum, ei au încercat.

Totul s-a întâmplat atât de subtil, încât Miss B nici măcar nu a realizat, dar elfii au început să se trateze unii pe alții cu mai multă bunătate și respect.

O săptămână mai târziu, numărul elevilor de la cursul ei a crescut la 15 elfi. Pe atunci ea primise prima ei invitație la vânătoarea de comori a elfilor. A primit și o altă invitați, la jocul oficial al Crăciunului, unde ei i-au dat un Permis de Onoare și propria ei căciuliță țuguiată, făcută manual.

Când ea a organizat un schimb de cadouri Elefantul alb, elfii nu au știut ce să facă. “De ce să ne dăm daruri unii altora când putem să ne facem singuri orice avem nevoie?”

Dar spre surprinderea ei, camera a fost plină de elfi care-și făceau cadouri unii altora în timp ce sorbeau din căni cu cacao și caramel fierbinte.

Miss B a continuat să descifreze scrisori și să predea la cursuri. În fiecare zi, ea se întorcea la apartamentul ei și își hrănea peștișorul botezat Gilgamesh. În dimineața următoare se întorcea la bibliotecă cu un set de planuri de lecții pentru acea seară.

Pe 23 Decembrie, cu doar o zi înainte de ajunul Crăciunului, ea și-a ținut ultimul curs. Sassy i-a înmânat o minunată cutie împachetată cu auriu. Miss B a deschis-o și a văzut cel mai mare, pufos și urât pulover pe care îl văzuse.

“E minunat,” a spus ea, cu lacrimi în ochi.

“O nu, e hidos. Dar seamănă cu ce-ți place,” i-a spus Sassy.

În acea seară, pe când se îndrepta spre ieșire pe cărarea de jeleu, un om înalt în costum roșu a salutat-o.

“Santa?” a întrebat ea.

El a aprobat, cu o sclipire în ochi. “Mâine va fi ultima ta zi aici.”

“Am făcut ceva greșit?” a întrebat ea.

“Dimpotrivă, ai făcut ceva foarte bine. Dar asta este o muncă de sezon și acum e aproape încheiată.”

“Nu înțeleg,” a răspuns ea.

“Nu poți să le predai pentru totdeauna. Până la urmă ei vor trece mai departe. Dar i-ai învățat tot ce aveau nevoie să învețe de la tine.”

“Cum să citească un scris de mână neglijent?” a întrebat Miss B.

“Nu.” și-a clătinat el capul.

“Cum să descifreze scrierea fonetică?” a întrebat ea.

“Nu chiar,” a răspuns el.

“Atunci ce?” a întrebat ea.

“Deși este adevărat că i-ai învățat să citească scrisul de mână neglijent și să descifreze ortografia fonetică, tu i-ai învățat mult mai mult. I-ai învățat să asculte și să dea daruri și, mai mult decât orice tu i-ai învățat să iubească. Asta e ceva ce lipsea în atelier. Și a fost nevoie de cineva special care să-i învețe asta. A fost nevoie de un profesor.”

Sursa poveștii: https://spencerauthor.com/miss-b-saves-christmas-a-story/