Să dai unui copil prima lui putere

Zilele trecute mi-a atras atenția acest articol scris de Stephanie Heald în Education World. Stephanie Heald este Asistent universitar la University of Arizona Global Campus. Ea a predat mulți ani în diferite școli, a lucrat în programe de pregătire a cadrelor didactice din cinci districte educaționale, ca facilitator și coach, a coordonat inițiative la nivel de district în domeniul alfabetizării complexe, a pregătit studenți de universitate în cursuri directe și online. Acest parcurs profesional i-a permis să cunoască sute de profesori și să vadă care sunt nevoile de pregătire, atât ale elevilor cât și ale profesorilor. Stephanie are un masterat și un doctorat în științele educației (PhD), și specializări în educația elementară și educația timpurie. De asemenea are două certificate în domeniul managementului (leadership) la nivel de școli și districte. A lucrat și în afara SUA, în Mexic și Haiti, pentru a contribui la susținerea educației globalizate (globalizarea resurselor pentru elevi și profesori).

Vă mai aduceți aminte de Rita Pierson și de mesajul ei – Fiecare copil are nevoie în viața lui de un campion?* Ei bine, Stephanie Heald are un mesaj similar…

* https://m.youtube.com/watch?v=UGmmf6cLfH4

O educatoare întâmpinându-și elevii

Am o convingere puternică – și anume că orice copil poate reuși. Și atât. Asta e, am spus-o! Fiecare copil de pe acest Pământ are potențialul de a fi absolut extraordinar și de a face lucruri uimitoare! Iar tu și eu și fiecare persoană de pe Pământ avem puterea de a susține asta. Ar trebui să luăm foarte în serios această putere, pentru că dacă nu o facem, facem un deserviciu unui număr atât de mare de copii care sunt grozavi și uimitori.

Ce înseamnă grozav? Ce înseamnă uimitor? Răspunsul la aceste lucruri stă într-o percepție asupra căreia nu vom fi niciodată de acord. Dar eu cred că putem fi de acord asupra faptului că familiile ne trimit tot ce pot ele mai bine. Pot să mărturisesc că eu sunt mândră atunci când îmi văd copiii crescând. Inima mea dă pe dinafară atunci când ei realizează ceva special în viețile lor. Mulți dintre copiii cu care lucrez într-un program de voluntariat de intervenție pentru tineri sunt în ochii mei la fel de valoroși ca merele. Iar studenții mei de la specialitatea educație sunt de asemenea uimitori și grozavi. Ei îți vor spune că cel mai adesea sunt caracterizată ca un educator care predică ideea, “One to the First Power.” Fiecare individ de pe această planetă are în el puterea de a face diferența în viața altcuiva. Pentru mine asta a devenit un scop propriu, să inspir educatorii să facă această diferență în viețile populației tinere.

Lăsați-mă să încep prin a spune că înțeleg importanța așteptărilor și cred cu tărie că toți copiii au nevoie să le punem în față așteptări înalte, pe tot parcursul vieții. Aceasta este modalitatea prin care se dezvoltă, nu-i așa? Vă rog să înțelegeți că eu nu spun că ar trebui să eliminăm aceste așteptări. Dar ceea ce ar trebui să facem apoi este să re-evaluăm nivelul de suport care acompaniază aceste așteptări. Aici intervine puterea!

Rezolvarea unei probleme la matematică poate fi mai ușoară atunci când știi că profesorul este gata să te îndrume, fără să-ți dea răspunsul de gata

Ca adult, mă confrunt în fiecare zi cu așteptări înalte. Parte din ele mi le creez singură, parte vin din partea societății. Pentru mine, una din așteptările importante este aceea de a merge la sala de gimnastică pentru a avea un stil de viață activ. (prioritatea de weekend favorită este să încerc toate exercițiile cardio pe care-mi cad ochii). Pe lângă aceste așteptări, trebuie să recunosc că nu am cunoașterea, expertiza sau motivația intrinsecă de a exersa singură. Pentru a compensa această așteptare, trebuie să am un oarecare suport care să mă ajute să obțin aceste lucruri care-mi lipsesc și să am succes. Când am un partener de exerciții priceput la asta și care mă susține, asta îmi dă un nivel de responsabilitate, ca și un nivel de cunoaștere, orientare și suport care mă ajută să-mi ating obiectivele. Ei bine, asta e valabil și în educație – câteodată ne așteptăm ca elevii sau copii noștri să facă ceva, dar noi nu le dăm acel nivel de suport, cunoștințe, expertiză și motivație de care au nevoie.

Știm cu toții că astăzi copiii sunt diferiți. Indiferent dacă tu consideri că acest ”diferit” înseamnă ceva bun sau rău, viața copiilor de astăzi este diferită. Una din așteptările realiste pentru fiecare dintre copii, este ca ei să termine școala. Pentru unii așteptările sunt ca ei să termine școala la un nivel înalt. Pentru alții, doar așteptările ca ei să absolve sunt greu de atins și asta ar fi o realizare uriașă în sine. Dat fiind că noi știm aceste lucruri, trebuie să ne aliniem nivelul de suport cu nevoile învățăceilor noștri. Am învățat să celebrez micile succese în cadrul unor așteptări realiste pe care le stabilim de comun acord. Am învățat că ”linia de sosire” este totuși aceeași, indiferent dacă mergem în pas de mers sau de alergare. Am mai învățat că, pentru fiecare succes obținut ne confruntăm cu o nouă provocare. Am realizat că gândurile și viziunile mele pentru viitorul unui copil nu pot fi tulburate de modalitatea unui alt copil de a ajunge acolo. Ca mamă, ca mentor și educator profesionist, te încurajez să stabilești așteptări, obiective realiste pentru fiecare copil și să pui la cale un plan pentru a le atinge.

Un profesor care știe să pună întrebările potrivite, la timpul potrivit, pentru a te ajuta să ieși din impas…

O altă parte a echilibrării așteptărilor pentru populația de copii/ tineri de care te ocupi este că, câteodată ei trebuie să depășească provocările. Nu este treaba noastră să le înlăturăm din cale obstacolele, ci mai curând să-i ajutăm pe copiii noștri să strângă cunoștințe, strategii și unelte care să-i ajute să depășească adversitățile din viața lor. Ca mamă, vă pot spune că am fost frustrată din cauza inechităților, a unui părinte care poate vorbi mai tare, a politicii sau pur și simplu a nedreptăților pe care le oferă câteodată viața. Nu este treaba mea să alerg și să fac totul să meargă/ să fie mai bine. Dar este treaba mea să păstrez așteptări înalte, să le ofer o fundație solidă de suport și să le permit să utilizeze situația pentru a deveni mai puternici. Întotdeauna mi-am dorit tot ce e mai bun pentru copilul meu (de fapt, pentru toți copiii); cu toate acestea, eu trebuie să stau deoparte și să-i las să înfrunte provocările pentru ca astfel ei să poată crește și să-și dezvolte uneltele necesare pentru a depăși adversitățile. Dacă noi îndepărtăm întotdeauna obstacolele din calea lor, ei nu vor avea niciodată șansa de a le depăși singuri. .

Copiii noștri sunt diferiți și lumea noastră este diferită. Oricare ar fi rolul pe care îl joci, puterea ta constă în a stabili așteptări înalte, în furnizarea unui nivel de suport, cunoaștere și ghidare diferențiate și în a le permite să depășească singuri obstacolele. Poate că nu vom fi în stare să schimbăm lumea, dar dacă putem începe să ne folosim puterile pentru a schimba viața unui copil grozav și uimitor, e un start al naibii de bun!

Sursa articolului: https://www.educationworld.com/teachers/one-first-power

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.