În primul rând ne cerem scuze că nu am mai publicat în ultimele zile. Echipa noastră a pierdut pe unul dintre cei mai dragi membri – Cătălin, spiritul nostru călăuzitor spre lumea binelui – și resimțim cu toții această grea pierdere. Cătălin a fost unul dintre membri fondatori ai organizației și ne-a susținut mereu, ne-a călăuzit cu o vorbă bună și un zâmbet cald și puțin trist. Nu s-a împăcat niciodată cu ideea că oamenii pot fi atât de răi unii cu alți și că învață atât de puțin din lecțiile vieții, preferând meschinăria și răutatea în locul bunătății și dragostei. Amintirea lui va rămâne mereu în sufletele noastre.

Am ales mai demult pentru voi un articol publicat în Edutopia, un articol care sperăm vă va da motive să reflectați și care se referă la o temă sensibilă, mai ales în această perioadă – cum direcționezi copiii, încă de la vârste fragede spre bucuria învățării. Ei sunt în mod natural motivați, încă de la naștere să învețe – este, cum se spune ”în ADN-ul lor”, întrucât învățarea din primii ani de viață face parte din strategiile de supraviețuire. Problema este că educația de acasă și cea de la grădiniță au pe mai departe sarcina să mențină și să dezvolte acest interes de a învăța, să stimuleze curiozitatea naturală până ce devine o stare naturală a vârstelor mai mari și a adultului. De aici și tema cultivării auto-motivării, abordată de “Teacher Tom”.

Tom Hobson, “Teacher Tom” este educator pentru educația timpurie, consultant, formator pentru alți profesori și pentru părinți, conferențiar la nivel internațional și autor al unor cărți apreciate – Teacher Tom’s First Book* și Teacher Tom’s Second Book. Timp de peste zece ani el a publicat zilnic pe blogul său – Teacher Tom’s Blog (http://teachertomsblog.blogspot.com/ ) – cronicile aventurilor lui alături de micuții preșcolari din grădinița și școala Woodland Park Cooperative School, situată într-o însorită insulă americană din Nord-Estul Pacificului.

* http://www.teachertomsfirstbook.com/about.html

Pentru elevii foarte mici, cheia care va promova dragostea de a învăța pentru întreaga viață este să le furnizezi spațiul (fizic, de timp) și autonomia pentru a învăța prin joc.

Unul dintre copiii prietenului meu era un băiat cu pasiuni puternice și statornice. Încă de pe când era la grădiniță m-a văzut pe mine cum mă entuziasmam când era vorba despre spațiul cosmic sau de trenulețele lui electrice. Atunci când s-a făcut mai mare a devenit colecționar de cuțite, făcându-i plăcere să expună cu grijă mai multe seturi, completându-le cu o carte despre utilizarea și îngrijirea fiecărui tip de echipament. Pentru un timp s-a dedicat muzicii, învățând singur să cânte la chitară. Mai târziu și-a îndreptat atenția spre biciclete, construindu singur biciclete noi din părțile unora vechi. Întotdeauna se întâmpla câte ceva în acel creier al lui, minunat și curios.

Atunci când băiatul era în liceu, s-a întâmplat să mă întâlnesc cu unul dintre profesorii lui. Atunci când i-am spus că-l cunosc pe unul dintre elevii lui, el a spus, ”Îmi fac griji pentru el. Are probleme cu motivația.”

Surprins, i-am împărtășit observațiile mele în legătură cu băiatul pe care îl cunoșteam de mulți ani. Profesorul mi-a replicat, ”N-aveam nici o idee despre ce-mi spui. Mi-aș fi dorit să fie mai deschis față de mine.”

Atunci când am discutat cu băiatul, mai târziu despre această conversație, el s-a strâmbat. L-am încurajat să vorbească cu profesorul lui, ”Este evident că nu a ajuns să te cunoască pe tine, cel real.”

“Nu vreau ca profesorii mei să știe nimic despre mine,” a spus el. “Ori de câte ori profesorii știu ce le place copiilor, ei încearcă să ia lucrurile astea și să le folosească, fie ca pedeapsă fie ca pe o răsplată pentru note bune sau altceva.”

Ce să nu faci când vrei să-i motivezi pe elevi

Atunci când Jos de Blok, fondator și CEO al unei companii olandeze de succes din domeniul îngrijirilor medicale, Buurtzorg, a fost întrebat, “Cum îți motivezi angajații?”, el a replicat, “Nu fac asta. Ar părea condescendent.” Acesta este liderul unei companii cu 10,000 de angajați și a fost votat de cinci ori Angajatorul anului din Olanda. Compania Buurtzorg, care are un departament de management minimal și nu are departament de resurse umane, funcționează pe principiile de ”încredere și auto-organizare”.

Sistemul nostru educațional a fost alimentata mult timp de concepția că una din principalele sarcini ale profesorului este să-i motiveze pe elevi. Există o credință larg răspândită că elevii, ca și angajații sunt în primul rând motivați – sau cel puțin ar putea fi motivați – să obțină rezultate mai bune cu ajutorul recompenselor și pedepselor (”morcovi și bețe”/ carrots and sticks – expresie în limba engleză).

Lucrul cel mai amuzant este că atunci când noi, profesorii suntem întrebați ce ne motivează, nu punem în fruntea listei noastre banii sau alte stimulente. Într-adevăr, dacă motivația noastră principală ar fi banii, majoritatea dintre noi ar putea găsi bani mai mulți în alte profesii. Nu, ca profesori suntem în general puși în mișcare de chemarea noastră mai înaltă, la fel ca fiul prietenului meu și de asistentele medicale angajate de Jos de Blok.

Un articol din Harvard Business Review** citează concluziile cercetării care a descoperit ce anume simt majoritatea oamenilor despre ei în această privință. În timp ce banii mai mulți și alte recompense sunt întotdeauna binevenite, majoritatea dintre noi ne simțim cel mai bine mai curând atunci când suntem auto-motivați decât atunci când motivația vine din exterior. Dar articolul remarcă totodată că, deși ne percepem pe noi ca fiind auto-motivați, tindem să credem că ceilalți au nevoie de ”morcovi și bețe”. Psihologii numesc acest fenomen prejudecata recompensei extrinsece.

** https://hbr.org/2003/01/why-we-misread-motives

Lucrul pe care se bazează de Blok este acela că oamenii se simt mai împuterniciți și sunt mai productivi atunci când ai încredere în ei și sunt liberi să se auto-organizeze, cam la fel ca modul în care fiul prietenului meu a învățat singur atât de multe de-a lungul anilor, în timp ce își proteja auto-motivarea de aceia care încercau să-l trateze cu condescendență, de sus.

Implicațiile pentru profesorii de la grădinițe

Ce ar însemna asta pentru educatorii de grădiniță? Dacă vrem ca elevii noștri să fie auto-motivați, ar fi mai înțelept să avem încredere în ei și să le dăm cât mai multă autonomie posibil.

Creierul uman este conceput nu numai ca să învețe ci și ca să decidă ce anume, când și cum să învețe. Atunci când avem suficientă încredere în copiii mici ca să îi lăsăm să întrebe și să răspundă la propriile întrebări și să-și exploreze pasiunile puternice și statornice, fiecare elev dezvăluie ce anume a decis creierul lu/ei că are cel mai mult nevoie sau vrea să învețe.

Fiind timp de aproape două decenii educator la o grădiniță bazată pe joc, pot spune cu sinceritate că niciodată nu am întâlnit un elev nemotivat. Am avut norocul să nu fiu niciodată însărcinat cu implementarea oricărui tip de curriculum, altul decât cel creat chiar de către copii. Cu toate acestea, cred că tărie că auto-motivarea ar trebui să fie standardul de aur în educație.

Educatorii care înțeleg că rolul lor este mai degrabă să faciliteze în loc să instruiască, descoperă că, lăsându-i pe copii să dețină controlul pentru propria învățare conduce la un angajament mai dorit, mai productiv, deși cere totuși să dai la o parte noțiunile adulților despre modul în care ar trebui să se producă învățarea unui lucru. Deseori, asta înseamnă să nu faci nimic, ceea ce este greu pentru mulți dintre noi. Poate însemna și că învățarea copiilor nu se petrece în acel mod ordonat pe care noi ni l-am putea închipui. Înseamnă să înțelegi că nu există lucruri ca timp pierdut, deoarece câteodată învățarea cere să te uiți la lucruri din toate părțile, atât singur cât și împreună cu alții, și cu ajutorul tuturor simțurilor noastre.

Băiatul prietenului meu este acum adult. Pasiunile lui l-au condus până la urmă spre motociclete, cățărarea pe stânci și o viață pe care o iubește, aceea de paznic al pădurilor (forest ranger), continuându-și călătoria de învățăcel auto-motivat pentru toată viața, ceea ce, până la urmă, este adevăratul obiectiv al acestei munci importante pe care o facem în școli.

Sursa articolului: https://www.edutopia.org/article/cultivating-self-motivation-preschool