Citeam zilele trecute pe pagina mea de Facebook despre copii de clasa a V-a care au deja câte 5-6-7 ore pe zi și o mulțime de teme de făcut acasă pentru încă vreo 3 ore.

Prietenul nostru A.Juliani ne reamintește în articolul de mai jos că, așa cum arată rezultatele cercetărilor, și atenția este o resursă limitată. Este și motivul pentru care li se interzice șoferilor să vorbească la telefon în timp ce conduc, chiar dacă au un hands free.

Întrebarea este: dacă suntem conștienți de limitările atenției omului și, implicit ale copiilor, noi, ca profesori, cât de eficient știm să o folosim în procesul de învățare din clasă?

Sau, pur și simplu nu ținem cont de asta și ne așteptăm ca elevii din clasă să fie atenți și concentrați 100% din timpul orei, să audă, vadă, înțeleagă și rețină tot ce le arătați sau spuneți, indiferent de condiții? De fapt, ne așteptăm să facă asta în toate cele 5-6-7 ore de școală + timpul pentru temele de acasă. Voi ați putea să obțineți această performanță de 8+ ore de atenție și concentrare pe zi? În ce condiții puteți face asta?

Mit: Abilitatea de a auzi determină abilitatea de a asculta
Fapt: Ascultarea se petrece mental – între urechi

În cunoscutul experiment ”gorila invizibilă”*, voluntarii au privit un film video al unor grupuri diferite care-și pasau câte o minge și li s-a cerut să numere de câte ori mingea a fost pasată de un anumit grup. În mijlocul filmului, un om îmbrăcat în costum de gorilă a trecut printre oamenii din grupurile care-și pasau mingile**.

Apoi cercetătorii au pus întrebarea: Ai văzut gorila?

* http://www.theinvisiblegorilla.com/gorilla_experiment.html

** https://www.youtube.com/watch?v=vJG698U2Mvo – Testul de atenție selectivă

Aproape toată lumea s-a așteptat ca răspunsul să fie ”Da, desigur că am văzut-o”. Cum s-ar fi putut ca ceva atât de evident să treacă neremarcat? Dar, acum câțiva ani, când au făcut acest experiment la Universitatea Harvard pe un grup mare de voluntari, au descoperit că jumătate dintre cei care priviseră acest video și număraseră pasele nu văzuseră gorila. Era ca și cum gorila era invizibilă.

Acest experiment dezvăluie două lucruri: Că nu vedem, remarcăm multe din cele ce se întâmplă în jurul nostru și, că nici nu avem vreo idee că pierdem atât de multă informație.

Revista Science News a raportat recent despre un studiu care a luat experimentul ”gorila invizibilă” și l-a aplicat la abilitățile noastre de ascultare. Psihologul Polly Dalton de la University of London a creat o înregistrare cu doi oameni care vorbesc în timp ce prepară mâncare și două femei în timp ce împachetează un cadou. Voluntarii au purtat căști și au ascultat înregistrarea care simula cum se mișcă cele patru personaje prin cameră în timp ce vorbesc. În timpul înregistrării, timp de 19 secunde, ”omul gorilă” a repetat, ”sunt o gorilă”.

Un mare procent dintre voluntarii cărora li s-a cerut să urmărească conversația femeilor și o treime dintre voluntarii cărora li s-a cerut să urmărească conversația bărbaților, nu au auzit gorila deloc.

Experimentul Dr. Dalton demonstrează cât de neatenți suntem la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Cei care au privit filmul video și cei care au ascultat înregistrarea au fost extrem de concentrați. Ei priveau și ascultau cu un scop. Ei nu au băgat în seamă întregul.

Privește, ascultă și învață?

Deseori, în școlile și clasele noastre, le cerem elevilor să ”se uite aici” sau ”să asculte” pentru a învăța. Nu este vorba întotdeauna (slavă Domnului!) despre a se uita sau a-l asculta pe profesor. Ar putea fi vorba de un film video, o fotografie sau să asculte textul unei cărți citite cu voce tare. De fapt, mare parte din învățarea pe care o facem în școli se bazează pe codificarea proceselor de a privi și asculta. Deși cele cinci simțuri ale noastre* joacă toate un rol în învățare, acestea două sunt cele mai importante (și cele mai mult utilizate) în interiorul școlilor.

* Nu uitați că v-am vorbit și despre alte simțuri, cum ar fi cel al echilibrului și de cele 8 inteligențe – n.n.

Cu toate acestea, ca profesori nici nu pot să număr de câte ori a sunat clopoțelul și eu am rămas întrebându-mă dacă elevii mei au auzit ceva din cele spuse în acea oră.

Când reflectez asupra propriei mele învățări, pot să văd de asemenea asta. Există multe dăți în care sunt ”prezent” într-o situație de învățare, doar pentru a constata că am avut o experiență diferită de a colegului care a stat lângă mine. Câteodată asta ni se întâmplă mie și soției mele, lângă care am văzut un film. Eu am văzut ceva ce ea nu a prins, sau ea a auzit o conversație pe care eu am ratat-o.

Trebuie să admitem cu toții faptul că atenția noastră nu duce întotdeauna la o conștientizare integrală. Avem ”locuri oarbe” și, reala putere este să admitem lipsa noastră de conștientizare completă.

Să fii conștient de limitările noastre

În prima zi a anului școlar 2010, am avut fixată în calendar o oră cu elevi de clasa a 9-a. Chiar în momentul în care începusem o activitate de ”spargere a gheții” a sunat alarma de incendiu.

Eram cu toții puțin confuzi, deoarece știam că este prima zi de școală și nu putea fi vorba de o simulare. M-am gândit că e o farsă, dar mi-am scos elevii pe hol și apoi în curte, până la linia stabilită pentru noi pentru incendiu.

S-a dovedit că a fost chiar un foc în bucătăria cantinei, iar noi a trebuit să stăm afară, în curte, pe o temperatură de 40 de grade câteva ore (americanii încep școala în august), înainte de a ne putea întoarce în școală. A fost un calvar lung și fierbinte, dar am ajuns să ne cunoaștem puțin între noi și ne-am distrat puțin afară cu elevii din celelalte clase.

Când ne-am întors în clasă, le-am cerul elevilor să scrie în jurnalul lor despre experiența recentă. Ce au văzut, auzit și simțit în timpul alarmei de incendiu?

Apoi elevii și-au împărtășit răspunsurile, și atunci s-a întâmplat un lucru uimitor. Toate impresiile lor au fost diferite.

Deși noi experimentasem cu toții exact același eveniment. Părăsisem aceeași clasă, ieșisem pe același coridor și apoi în aceeași curte, perspectivele noastre au fost mult diferite. Asta a deschis o discuție de prima zi fascinantă despre limitările noastre perceptuale și perspectivele individuale.

Fiind ”profesorul de engleză” (limbă maternă la ei), am conectat asta imediat cu munca pe care urma să o facem de-a lungul anului școlar analizând piese literare de ficțiune și non-ficțiune. Am fi avut cu toții puncte de vedere diferite și asta era ceva ce merita celebrat.

Este interesant că cercetările*** susțin acest lucru și ne recomandă să discutăm cu elevii noștri despre asta și, în mod explicit să-i facem conștienți de strategiile pe care să le utilizeze pentru a asculta și a învăța:

Vandergrift, Goh, Mareschal și Tafaghodtari (2006) au examinat schimbarea interesului cercetării către înțelegerea informației ascultate. Studii mai recente s-au concentrat pe auto-raportarea celor care învață privind înțelegerea lor și conștientizarea procesului implicat în ascultarea unui mesaj într-o a doua limbă. Vandergrift și colegii lui (2006) cred că acea conștientizare a procesului de către elevi a strategiilor utilizate poate avea o influență pozitivă asupra dezvoltării abilității de ascultare.

*** http://www.irrodl.org/index.php/irrodl/article/view/383/951 – Same Size Doesn’t Fit All: Insights from research on listening skills at the University of the South Pacific

Acest studiu și altele ca el ne-au dat, mie și lui John o viziune în timpul în care am scris cartea noastră – LAUNCH: Using Design Thinking to Boost Creativity and Bring Out the Maker in Every Student.

Prima fază a Ciclului de lansare (The LAUNCH Cycle) este să te uiți, să asculți și să înveți. În această fază este vorba cu totul despre ideea ca elevii să fie conștienți de lumea din jurul lor, sau despre probleme, situații și, cel mai important, despre propriile credințe și puncte de vedere.

Dar este vorba totodată și despre a fi conștient de propriile limitări în a vedea întregul tablou. Deseori omitem ”gorila” atunci când începem să cercetăm, să construim și să creăm. Gândirea conceptuală ne furnizează un proces în care să luăm cunoștință de perspectivele noastre individuale pe măsură ce privim, ascultă și învățăm.

Pe măsură ce tu începi (sau continui) o muncă creativă în școala sau în clasa ta, asigură-te că împărtășești idei și ești colaborativ în această primă fază, în loc să faci din asta o realizare individuală. Cu cât putem împărtăși mai mult ceea ce vedem și auzim, cu atât mai mult vom avea șansa de a discuta despre ceea ce am ratat în procesul de învățare!

Când ți s-a întâmplat să omiți ”gorila”? Ne-ar place să auzim ce gândești și poveștile tale, pe care le poți împărtăși în comentariile la acest articol.

Sursa: http://ajjuliani.com/the-surprising-research-about-students-and-listening-skills/

PS – Câte ceva despre mituri și concepții greșite despre abilitatea de a asculta –

http://work911.com/communication/listenmyths.htm