Deși e încă vacanță, mulți părinți privesc deja înainte spre zilele de deschidere a școlii și încep să se pregătească. Multora le place să aibă totul gata din timp și, ca buni gospodari, încep să cumpere haine, rechizite, cărți și ce cred ei că le va trebui copiilor la școală. Dar asta nu este singura pregătire pe care o puteți face, ca părinți. Cea mai importantă parte a pregătirii pentru anul școlar care vine, mai ales pentru părinții elevilor care se află la trecerea de la un ciclu la altul și pentru adolescenți și pre-adolescenți, este pregătirea emoțională. Iată de ce am ales pentru astăzi un articol scris în Revista MindShift de profesoara Deborah Farmer Kris, mamă a doi copii, care a predat la toate nivelurile, de la școala elementară și gimnaziu la liceu și a lucrat și ca director de școală. Timp de zece ani, ea a fost și profesor-asociat la Centrul pentru Caracter și Responsabilitate Socială al Universității din Boston, unde a desfășurat programe de cercetare, a scris studii, cărți și a acordat consultanță școlilor.
Pentru mulți adulți, cuvântul ”gimnaziu” evocă un răspuns instinctual negativ. Aceste reacții sunt bazate pe amintirile noastre puternice din acea perioadă, spune Phyllis Fagell, un consilier școlar, psihoterapeut și autoare a cărții ”Gimnaziul contează: 10 abilități cheie de care au nevoie copiii pentru a prospera în gimnaziu și dincolo de el – și cum îi pot ajuta părinții”.*
https://www.hachettebookgroup.com/titles/phyllis-l-fagell/middle-school-matters/9780738235097/ – Middle School Matters: The 10 Key Skills Kids Need to Thrive in Middle School and Beyond – and How Parents Can Help.
“Elevii de gimnaziu experimentează fiecare sentiment ca pe o polaritate”, spune Phyllis Fagell, iar noi suntem setați să ne amintim lucrurile negative**. Așa că propriile noastre amintiri, de a fi respins de un prieten sau pus într-o situație jenantă de către un profesor au un loc supra-dimensionat în memoria noastră pe termen lung. ”Și tu aduci toate acele lucruri ‘pe tapet’ atunci când copilul tău începe gimnaziul”.
** https://www.kqed.org/mindshift/44408/how-to-get-past-negativity-bias-and-hardwire-positive-experiences – Cum să treci peste înclinația spre negativ și să fixezi experiențele pozitive
Atunci când vine vorba despre cum vorbim despre și cum interacționăm cu elevii de gimnaziu, avem nevoie de o nouă mentalitate, spune Phyllis Fagell.
“În loc să te uiți la această etapă cu groază, vezi-o ca pe o oportunitate de a-i împărtăși valorile tale și de a-ți întări relația cu copilul tău.”
Magia gimnaziului
Phyllis Fagel, care și-a petrecut mare parte din cariera ei lucrând cu elevi de gimnaziu, descrie acești ani ca pe un timp magic în dezvoltarea copilului. “Acești copii sunt un amestec grozav de capacitate intelectuală, maleabilitate și pasiune. Ei sunt interesați să întreprindă acțiuni morale și să repare tot ce este greșit în lume și, cu toate acestea, ei sunt complicați și pot crea drame majore în viețile lor sociale, care sunt inconsecvente cu simțul lor de dreptate ridicat”.
Este dezordinea, tumultul inerent al acestei etape, care dă părinților o oportunitate de a ”interveni și de a face diferența”, spune Fagell. “Elevii de gimnaziu sunt impresionabili, curioși și nerăbdători să pornească. Asta face ca gimnaziul să fie timpul perfect pentru a le construi caracterul și încrederea.” În loc să dea înapoi (să le dea spațiu, libertate, n.n.), ea îi încurajează pe părinți să intervină și să le acorde un antrenament vital în timp ce copiii navighează pe apele adolescenței timpurii.
Întărirea conexiunii părinte-copil
La această vârstă, copiii sunt ca niște tineri antropologi: Ei sunt remarcabil de racordați la acțiunile și reacțiile oamenilor din jurul lor și sunt ”setați” să caute aprobarea colegilor, tovarășilor***. Dar elevii de gimnaziu sunt de asemenea hiper-conștienți de comportamentul adulților din viața lor și sunt avizi după dragostea și atenția lor (#1).
*** https://www.kqed.org/mindshift/50556/being-popular-why-it-consumes-teens-and-continues-to-affect-adults – Să fii popular: De ce asta îi consumă pe adolescenți și continuă să-i afecteze pe adulți
#1 https://www.kqed.org/mindshift/40845/as-teens-push-away-what-can-parents-do-to-support-success – Pe măsură ce adolescenții îi resping, ce pot face părinții pentru a le susține succesul
“Copiii au un ”doctorat” în tine”, spune Fagell. “Ei observă tot ce faci. Ca model, tu poți transmite mesaje despre valorile tale prin ceea ce spui și ceea ce faci. Iar ei sunt capabili să absoarbă aceste mesaje. Din punct de vedere al dezvoltării, este imperativ pentru ei să se îndepărteze de tine, dar lor încă le pasă de ceea ce gândești și încă nu au o cale stabilită, așa cum o au elevii de liceu.”
Majoritatea elevilor de gimnaziu sunt nesiguri pe ei, spune Fagell. La urma urmelor, trec printr-un puseu de profundă creștere fizică și neurologică (#2), și ”nimeni nu rămâne neschimbat”. Din această cauză, ei se întreabă constant dacă sunt destul de buni, destul de inteligenți, destul de atractivi sau destul de atletici. ”Sunt atât de însetați de acea reasigurare, încurajare care spune ”Ești în regulă (ok) așa cum ești”.
#2 https://www.kqed.org/mindshift/43020/harnessing-the-incredible-learning-potential-of-the-adolescent-brain – Să stăpânești incredibilul potențial de învățare al creierului adolescent.
Cea mai rapidă modalitate de a tăia comunicarea părinte-copil este să-ți exprimi dezaprobarea, spune Fagell. În locul acesteia, elevii de gimnaziu au nevoie ca părinții să le fie ancore – ”o sursă consecventă de dragoste și suport” deoarece ei trec prin suișuri și coborâșuri / perioade bune și proaste în această etapă.
“Așteaptă-te ca ei să facă greșeli,” spune Fagell. “Treaba ta este să-i ajuți să repare greșelile, nu să le previi, deoarece nu poți.” Iar ăsta e un lucru bun, argumentează ea, deoarece, în mare, perioada gimnaziului este una bună pentru a te poticni, pentru a dezvolta strategii mai bune prin încercare și eroare, pentru a construi obiceiuri bune și pentru a-ți întări reziliența.
Păstrează liniile de comunicare deschise
Elevii de gimnaziu au nevoie de mentori adulți care pot să-i ajute să ia decizii responsabile, sănătoase și etice. Ei au nevoie să discute despre dilemele sociale, despre evenimentele din media socială și cele pe care le văd la știri și care îi sperie. Ei au nevoie de îndrumare pentru a se descurca cu bârfa și sexting-ul (mesajele cu tentă sexuală), cu somnul și temele pentru acasă (#3), cu presiunea colegilor și emoțiile dificile. Și au nevoie de antrenament (coaching) despre cum să se trateze pe ei și pe ceilalți cu compasiune.
#3 https://www.kqed.org/mindshift/52180/how-to-help-kids-manage-sleep-schoolwork-and-screens – Cum să-i ajutăm pe copii să gestioneze somnul, temele pentru școală și timpul petrecut în fața ecranelor
Cu toate acestea, chiar atunci când problemele par mai mari, mulți părinți descoperă că al lor copil este mai puțin înclinat să vrea să vorbească. Fii răbdător, spune Fagell. “Cu un elev de gimnaziu, deseori trebuie doar să stai jos lângă el și să fii prezent înainte ca ei să ți se destăinuiască. Asta ar putea să ceară cumpătare. Acordă-le un timp lung pentru a vorbi, fără ca ei să se suprasolicite.” Ai putea descoperi că sunt cel mai deschiși în timpul drumurilor cu mașina, plimbărilor în cartier seara, după ce se aprind luminile sau după ce aruncați câteva mingi la coș.
În încercarea de a fi empatici, câteodată părinții fac greșeala de ”a-i interoga în legătură cu dureri/ probleme sau să caute suferința”, spune Fagell. “Asta înseamnă să pui o întrebare conducătoare: Au fost copiii din nou răi cu tine astăzi? Copilul ăla încă te împunge cu creionul? Oamenii spun din nou lucruri neplăcute în discuțiile din grup?
Fiecare zi e umplută cu multe evenimente și emoții. Dacă părinții marchează constant părțile negative, asta nu onorează întreaga experiență a copilului – și îi încurajează să se concentreze pe punctele dureroase care ar putea fi în afara controlului lor. În schimb, încearcă să pui întrebări deschise, cum ar fi, ”Cu cine ei avut o conversație interesantă astăzi? sau, Profesorii tăi au spus ceva simpatic / caraghios?”
Dacă ești tentat să îi oferi o lectură, oprește-te singur și încearcă să-i împărtășești o poveste din propria ta viață, spune Fagell, cum ar fi un moment în care te-ai simțit curajos, descurajat sau confuz. “Nu vei ajunge la copiii de vârsta asta dacă informația nu este relevantă și nu se referă la viața lor. Altfel, ea nu va ajunge în memoria lor de lungă durată.”
Fagell recomandă de asemenea să priviți un film sau un spectacol împreună, să vorbiți despre știri sau să citiți o carte în comun. “Asta furnizează o distanță emoțională, și tu poți să te oprești asupra unui lucru care are relevanță pentru viața lui/lor.” În propria experiență de părinte, Phillis Fagell a capitalizat o dată interesul copiilor ei de a potrivi un spectacol TV (reality TV show) cu discuția despre relațiile sănătoase – chiar dacă lui Phillis nu prea i-a plăcut spectacolul. ”M-a ajutat să-mi fac treaba!”
O atitudine de curiozitate
Când adulții sunt stăpâni pe reacțiile lor emoționale, ei pot oferi copiilor ceva mai bun: O curiozitate autentică față de viețile lor.
“Când îi abordezi pe elevii de gimnaziu cu o atitudine de curiozitate, asta înseamnă că tu pui judecățile deoparte și îi tratezi ca pe experți în propria lor viață. Le ceri să te ajute să înțelegi realitatea lor. Dacă îi abordezi în acest fel, este mult mai probabil să ajungi la motivul pentru care ei chiulesc de la ore sau se stropesc la baie”. Prin contrast, dacă tu începi cu comportamentul – și interzici doar acel comportament – ”tu tai liniile de comunicație”.
Curiozitatea susține dezvoltarea sincerității. În loc să spună minciuni pe față, majoritatea elevilor de gimnaziu aleg să ascundă informația despre care bănuie că îi va băga în bucluc. Deși știu că sinceritatea este importantă, ”Ei sunt de asemenea motivați să-și protejeze intimitatea, viața socială sau privilegiile,” spune Fagell. “Așa că, dacă simt că vor avea parte de o reacție dramatică din partea ta, ei îți vor ascunde informația.” Părinții pot reaminti copiilor că spunând adevărul poate părea greu și necesită curaj – și să-și exprime recunoștința pentru sinceritate atunci când copiii le împărtășesc informații dificile.
Este mai puțin probabil ca elevii de gimnaziu să mintă dacă simt că adulților le pasă de perspectiva lor (a copiilor). Dacă lipsesc de la o oră, vorbește despre experiența lor în clasă și ce le-a motivat alegerea. Dacă ei copiază la un test, explorează modul în care s-au pregătit pentru asta și ce ar putea face diferit data viitoare (ca să nu mai fie nevoie să copieze, n.n.) Și, dacă îi prinzi cu o minciună, în loc să-i faci de rușine, încearcă să-i întrebi, “Ce te-ai temut că se va întâmpla dacă-mi spuneai adevărul?”. Când părinții au o înțelegerea deplină asupra lucrurilor care motivează comportamentul copilului, ei îi pot ajuta apoi să-și examineze alegerile și să dezvolte strategii pentru a face alegeri mai bune.
Antrenor de-a lungul perioadei de interferență
Phillis Fagell recomandă părinților să se îndrepte spre anii de gimnaziu cu mentalitatea unui antrenor: ”Spune-ți singur să ei vor face o mulțime de greșeli, iar asta este o oportunitate de a le forma abilitățile de care vor avea nevoie în viață.”
Capitalizează simțul de dreptate în creștere al copilului tău pentru a articula o viziune atractivă a ceea ce pot ei deveni. “Vorbește despre valorile familiei tale, cum ar fi, ‘În această familie noi prețuim bunătatea și ne tratăm bine unii pe alții”, spune Fagell. “Ajută-i să înțeleagă impactul pe care îl au asupra altora. Când rănesc sentimentele cuiva – și o vor face – întreabă ‘Cum te-ai simți dacă cineva ți-ar face așa ceva ție, sau surorii sau fratelui tău? Cum ai putea să faci lucrurile mai bine? În loc să spui doar – îmi pare rău – cum ai putea corecta lucrurile?’ ”
Phillis Fagell oferă această imagine pentru a-i ajuta pe părinți să se reconsilieze cu motivele pentru care elevii de gimnaziu fac alegeri proaste: “Copilul tău este în esență un copil bun, dar în timpul gimnaziului vor exista tot felul de interferențe.” Acea interferență ar putea fi frica – de exemplu “Dacă intervin pentru această persoană, voi deveni o țintă?” Acea interferență ar putea fi gelozia sau insecuritatea. Amintește copilului că aceste emoții sunt normale. Deși nu ne putem controla tot timpul emoțiile, avem o mulțime de control asupra modului în care răspundem la acestea. Așa cum remarca psihologul Susan David, “Emoțiile sunt date, nu instrucțiuni.”
https://www.kqed.org/mindshift/47616/emotional-agility-as-a-tool-to-help-teens-manage-their-feelings – Agilitatea emoțională ca unealtă care să-i ajute pe adolescenți să-și stăpânească emoțiile
Fagell speră că lucrarea ei îi va ajuta pe părinți să-și reîncadreze percepția despre acești ani decisivi, critici de dezvoltare.
“În timpul gimnaziului, ești suficient de implicat în viața copilului – iar ei sunt suficient de deschiși la intervențiile tale – în așa fel încât tu să pui mâna și să-i ajuți să navigheze. Iar aceasta este cea mai bună perioadă în dezvoltarea copilului pentru a te concentra realmente pe transformarea lui într-un om bun,” spune ea. “Dacă poți să iei un copil la o vârstă la care este nesigur și să-l ajuți să se accepte – să accepte că sunt minunați, cu toate idiosincraziile și celelalte – îl vei ajuta să-și creeze o viață autentică în care alegerile lui vor coincide cu valorile lui.”
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 