Da, știm că vreți ca vara să vă relaxați, să vă odihniți și reîncărcați bateriile – iar asta nu e doar necesar, e chiar foarte bine. Dar vara este și timpul descoperirii acelor conexiuni profunde dintre viața în afara școlii și ceea ce se va întâmpla în clasele voastre anul viitor. Este subiectul la care George Couros și Peter Greene vă provoacă să vă gândiți în materialul următor. Întâi comentariile lui George la articolul publicat de Peter în revista Forbes și alte site-uri.
”Îmbunătățirea înțelegerii are două scopuri: primul, creșterea propriei cunoașteri; al doilea, să ne permită să transmitem acea cunoaștere altora” – John Locke
Am găsit titlul acestui articol scris de Peter Greene, ”Dragi profesori, vă rog să nu vă faceți lecțiile relevante” (“Dear Teachers: Please Don’t Make Your Lessons Relevant”)*, un fel de momeală pentru a da click (clickbaity – o fi un cuvânt?) și am fost atras și a trebuit să-l citesc. Mi-a plăcut și am apreciat acest punct de vedere:
Atunci când te uiți la o lecție și te întrebi,”Cum o să fac relevant acest material”, ai admis deja că materialul nu este, de fapt, relevant. Dacă asta e adevărat – dacă lecția este inerent irelevantă – atunci tu trebuie să pui marea întrebare: La urma urmelor, de ce o predai? Pentru că o să se ceară la test? Pentru că șeful tău a spus că trebuie să o faci? Astea sunt niște motive jalnice pentru a preda orice.
După ce am citit acea parte, mi-a atras atenția acestă analogie:
Aceste conexiuni nu trebuie să fie profunde. De exemplu, susțin că unul dintre beneficiile de a fi o persoană bine-educată este că înțelegi mai multe glume. Educația face lumea mai amuzantă. Unele discipline au rolul de a antrena mușchii minții. Când am auzit inevitabila întrebare ”Când vom ajunge să utilizăm asta?” , replica mea a fost o analogie cu sportul. Jucătorii noștri de fotbal petrec întotdeauna timpul din afara sezonului ridicând greutăți, deși niciodată în istoria jocului vreun meci de fotbal nu a fost oprit pentru o competiție de ridicare de greutăți. Jucătorii nu-și vor folosi niciodată abilitățile de ridicare de greutăți la bancă, așa că de ce s-ar deranja să le facă? Deoarece ei vor folosi mușchii dezvoltați de ridicarea de greutăți.
Citind asta, mi-am făcut propriile conexiuni, deoarece câteodată noi vrem să jucăm jocul fără să facem practica dar, dacă nu practici înainte de a juca, probabil că jocul nu va merge prea bine. Încerc pe cât pot să zugrăvesc o imagine a de ce lucrul despre care vorbesc este esențial înainte de a ajunge la ”ce și cum”. Dacă săriți la a doua parte înainte de prima, întrebarea care va apare continuu este, ”De ce facem asta?” Am descoperit că timpul pe care îl petrec explicând ”de ce” deseori salvează timp și ne ajută să aprofundăm pe ”ce și pe cum”.
Nu totul în școală sau în viață este menit să fie amuzant sau ceva ce vei utiliza tot timpul, dar va trebui să dezvoltăm unele din aceste abilități fundamentale, în noi înșine și în elevi, înainte de a ajunge la imaginea întregului. Ajutându-i pe elevi să înțeleagă acea călătorie spre o destinație mai semnificativă este decisiv pentru dezvoltarea lor și a noastră. Dacă nu poți să o explici, așa cum spune Greene, atunci de ce s-o predai?
Sursa: https://georgecouros.ca/blog/archives/9020
Iată și traducerea integrală a articolului de care vorbește George Couros, articol pe care l-am găsit re-publicat pe majoritatea site-urilor având ca temă educația.
Dragi profesori: Vă rog nu vă faceți lecțiile relevante
Peter Greene – ”Mă uit la politici și practici din perspectiva clasei. MI-am petrecut 39 de ani ca profesor de liceu (limba engleză), uitându-mă cum afectează clasa noile reforme ”fierbinți” ale politicilor din educație”.
Atunci când mi-am făcut pregătirea de profesor, mult în urmă, în anii 1970, obișnuiam să auzim multe despre a face predarea relevantă. Mi-au trebuit câțiva ani de predare ca să-mi dau seama de ce acest sfat era îngrozitor. Și asta nu a dispărut niciodată**.
** https://www.edutopia.org/blog/why-do-we-need-to-learn-this-allen-mendler – De ce trebuie să învățăm asta? (Why Do We Need to Learn This?)
Pare să aibă sens. Conectează-ți lecția cu părți din versurile unui cântec popular. Dă-le să facă eseuri convingătoare despre ceva care-i interesează pe copii astăzi. Am putea face un eseu despre rap? Am auzit că adolescenților le place foarte mult rap-ul în aceste zile.
Dar problema nu sunt profesorii care nu au habar ce este aceea o conexiune relevantă. Asta se poate corecta (tot vreau înapoi orele din viața mea pe care le-am petrecut uitându-mă la The Hills pentru a putea urmări discuțiile elevilor). Problema este mai puțin evidentă decât consecința naturală de a trăi de cealaltă parte a diviziunii dintre generații.
Nimeni nu spune, ”Hai să ne gândim cum să facem muntele înalt.” Și, dacă soția ta spune, ”Caut moduri de a te face interesant și atrăgător”; ăsta nu e un semn bun.
Atunci când te uiți la o lecție și te întrebi,”Cum o să fac relevant acest material”, ai admis deja că materialul nu este, de fapt relevant. Dacă asta e adevărat – dacă lecția este inerent irelevantă – atunci tu trebuie să pui marea întrebare. La urma urmelor, de ce o predai? Pentru că o să se ceară la test? Pentru că șeful tău a spus că trebuie să o faci? Astea sunt niște motive jalnice pentru a preda orice. Și mai important, nici o cantitate de capse puse pe fotografiile starurilor de cinema nu-i va convinge pe elevii tăi că tu nu le irosești timpul, iar irosirea timpului elevilor este unul din păcatele de neiertat din domeniul predării.
Trebuie să știi de ce predai ceea ce predai. Să știi de ce materialul are valoare pentru elevi. Asta nu este întotdeauna evident, dar acesta este locul în care se presupune că apare expertiza ta în materie. Tu ești profesorul – se presupune să știi care este conexiunea dintre conținutul materialului tău și treaba de a fi om întreg în lume. Dacă tu nu vezi conexiunea, trebuie să te duci să studiezi și să cauți să o găsești, sau trebuie să reconsideri cu totul dacă ar trebui să predai sau nu.
Aceste conexiuni nu trebuie să fie profunde. De exemplu, susțin că unul dintre beneficiile de a fi o persoană bine-educată este că înțelegi mai multe glume. Educația face lumea mai amuzantă. Unele discipline au rolul de a antrena mușchii mentali. Când am auzit inevitabila întrebare ”Când vom ajunge să utilizăm asta?” , replica mea a fost o analogie cu sportul. Jucătorii noștri de fotbal petrec întotdeauna timpul din afara sezonului ridicând greutăți, deși niciodată în istoria jocului vreun meci de fotbal nu a fost oprit pentru o competiție de ridicare de greutăți. Jucătorii nu-și vor folosi niciodată abilitățile de ridicare de greutăți la bancă, așa că de ce s-ar deranja să le facă? Deoarece ei vor folosi mușchii dezvoltați de ridicarea de greutăți.
Literatura ne conectează cu încercarea omului de a-și da seama cum funcționează lumea (o activitate zilnică pentru elevi). Întrebările istoriei (ce s-a întâmplat, de ce s-a întâmplat și ce s-a mai întâmplat din cauza asta), sunt aceleași întrebări pe care elevii le pun despre ultima sâmbătă de dans. Matematica și științele ne ajută să înțelegem cum să construim și să evaluăm fapte. Cu toții ne scăldăm zilnic în arte. Și mai este mult de detaliat despre ceea ce predau profesorii în școli. Și, în timp ce elevii pot să pară prinși în lucruri mici și mărunte, ei sunt profund preocupați de a-și da seama cum funcționează lumea și cum să fii în ea. Aici este conexiunea ta.
E ușor să fii prins în detalii, să nu mai vezi pădurea în timp ce privești la gândacii de pe frunzele de pe ramurile din copaci. Este ușor să fii prins imaginându-ți cum să obții o altă întrebare pe o fișă de lucru și să uiți să te întrebi din capul locului de ce le dai acea fișă de lucru. Ăsta este motivul pentru care munca de vară a predării ar trebui să fie nu numai reîntoarcerea și reconectarea cu materialul, ci și reconectarea cu viața din afara lumii în care trăiesc elevii, pentru a putea vedea mai bine conexiunile dintre cele două.
“De ce învățăm asta?” este întrebarea de care nici unui profesor nu ar trebui să-i fie frică sau la care să fie incapabil să răspundă, deoarece răspunsul la această întrebare este fundamentul oricăror altor lucruri care se petrec în clasă. De aceea răspunsul ar trebui să fie întotdeauna real și bine gândit, nu doar ceva fabricat de noi.
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 