Vă prezentăm mai jos o opinie din partea unei mame cu cinci copii și profesoara copiilor ei în regim de homeschooling. Unul din motivele pentru care Ginny a ales să renunțe la cariera didactică și să-și educe copiii acasă este înfățișat mai jos.

„Viața păstrează un mister măreț, totuși destul de obișnuit. Deși împărțit de fiecare dintre noi și cunoscut tuturor, rareori îi acordăm o gândire mai atentă. Acest mister, pe care majoritatea dintre noi îl consideră ca pe ceva cuvenit și niciodată nu se gândește de două ori la el, este Timpul”. – Michael Ende, Momo

Am văzut cum se întâmplă chiar în fața ochilor mei. În timpul ultimului meu an înainte de a deveni mamă am petrecut un an într-un rol administrativ în sistemul școlilor publice, având de a face cu curriculum-ul de matematică pentru întregul district. Înainte de asta am fost timp de câțiva ani profesoară de matematică de liceu.

Districtul nostru, ca și toate celelalte din jur, a inaugurat ziua integrală la grădinițe cu un torent de ploaie care mătură totul. Așa că eu am stat, durdulie din cauza primului meu copil, în câteva întâlniri pentru a determina cum se va petrece acest timp suplimentar de școală pentru copiii de cinci ani. Țineți cont, nu era nici un copil în aceste întâlniri.

Când s-a cerut părerea educatorilor de grădiniță, ei au fost unanimi și de neclintit. Timp de joacă și odihnă. Ei preluau ca un ecou unul de la altul și niciodată nu s-au abătut de la acest mesaj. Cu argumente atât fizice cât și anecdotice, educatorii au ținut cu dinții de modul în care credeau ei că ar trebui folosit timpul suplimentar, deoarece de asta aveau nevoie copiii. Aveau nevoie de timp de activități de joc și de pauze.. și aveau nevoie de puțină odihnă. Dar dacă ar trebui să pui pariu despre ce timp a fost alocat și pentru ce, ai ghici? Nu a fost nici timp pentru joacă nici pentru odihnă, ci pentru activități școlare.

După ce am petrecut ani de zile în școlile publice, am învățat rapid că, deși sunt multe lucruri grozave care se petrec între pereții școlilor, oamenii care iau până la urmă deciziile nu sunt aceia care lucrează de fapt cu copiii. Câteodată pare că deciziile majore au căzut de undeva din cer. Nimeni nu știe de fapt de unde au venit. Atât de mulți elevi de liceu își pun aceeași întrebare: ”De ce trebuie să învăț asta?” Dar nu am un motiv bun cu adevărat, așa că ajung să le răspund: ”Deoarece președintele spune că tu nu poți fi fi lăsat în urmă” – iar pentru elevii de liceu a fost un răspuns suficient, deoarece ei deja înțeleseseră în profunzime cât de mult din copilăria lor a fost vorba despre a sări peste obstacole.

Chestia e că educația obligatorie este un lucru relativ nou. Doar acum ceva mai mult de 100 de ani singura educație obligatorie prevedea ca toți copiii să completeze școala elementară. Am trecut de la cinci ani de educație obligatorie la treisprezece iar noi impunem acum subiecte ca Algebra 2 (superioară) și Trigonometria pentru ca toții copiii să poată absolvi. Știm noi cu adevărat și fără umbră de îndoială că acestea sunt lucrurile de care toți copiii au nevoie pentru a reuși în viață, în special ținând cont de incredibilul schimb de timp? Lucrurile pe care le numim cele mai bune practici, deoarece țin de dezvoltarea copilului, se schimbă tot timpul. Curriculum-ul și secvențele se schimbă des în funcție de vânturile schimbărilor politice.

În mod surprinzător, câteodată oamenii înfruntă sistemul și continuă să sublinieze că s-ar putea ca 13 ani să nu fie chiar atât de necesari pentru succesul pe toată viața. Copiii nu au avut întotdeauna nevoie să treacă la trigonometrie pentru a realiza o tranziție de succes la viața de adult, dar ei au avut întotdeauna nevoie de timp. Timp să învețe cine sunt. Timp să-și exploreze împrejurimile. Timp să-și dea seama cum să se bucure de propria companie și cum să-și structureze timpul liber. Timp să gândească și să viseze și să piardă vremea și să se minuneze. Copiii au nevoie de timp. Și, cum ziua de școală, temele pentru acasă și activitățile direcționate de adulți ocupă mult din copilăria lor, rămânem cu niște copii pierduți.

John Taylor Gatto a fost profesor în New York pentru aproape 30 de ani și un renumit speaker (vorbitor) pentru alți 20 de ani după aceea, susținând 1500 de discursuri/ conferințe în 9 districte. A fost numit de două ori Profesorul anului în statul New York și a scris unele cărți prolifice. Gatto a fost un mare avocat al ideii că – la vârsta și etapa potrivită și în mediul potrivit, copiii ar putea învăța cantități fenomenale de cunoștințe în scurte perioade de timp. După ce a petrecut mii de ore cu copiii de-a lungul celor trei decade și după o cercetare asiduă, Gatto a ajuns la concluzia că, “Este nevoie doar de 50 de ore de contact* pentru a transmite bazele abilităților la literatură și matematică suficient de bine pentru ca apoi copiii să-și fie proprii profesori de acolo încolo,” 50 de ore. Haideți să facem socoteala. Este ceva mai mult de o săptămână de școală. Astăzi, copiii petrec între 12 și 15 mii ore de stat pe scaun între pereții unei clase.

* http://www.cantrip.org/gatto.html – Cele șase lecții ale unui profesor de școală, John Taylor Gatto, New York State Teacher of the Year, 1991

Există mulți alți oameni străluciți (bărbați și femei) care pledează pentru mai puțină învățare formală și mai multe ore de experiențe practice (hands-on). Există de asemenea aceia care sunt de părere că mai târziu este mai bine, atunci când vine vorba despre acea muncă academică (școlărească) care și-a croit drumul până în clasele de grădiniță. Copiii au nevoie de timp să-și dezvolte simțul sinelui și propria auto-cunoaștere.

Cum putem să ne oprim din a fura timpul copiilor? Iată aici cinci căi:

1. Programați mai puține activități extra–curriculare. Când copiii merg direct din clasă la aceste activități extra, chiar la acelea care le plac, le lipsește cantitatea de timp de care au nevoie pentru a învăța cine sunt. Asigură-te că copilul tău are timp după-amiaza și seara câteva zile pe săptămână pentru a se juca și pentru a-și direcționa propria învățare.

2. Pledează pentru mai multă recreație și mai puține teme pentru acasă. Fii o voce la școala ta. Adu argumente ale cercetării. Vorbește cu directorii. Ia un grup de părinți pe lângă tine. Mișcarea este precursorul oricărei învățări** și este vital pentru copii să aibă șansa să se miște și să se joace de-a lungul zilei.

3. * https://www.amazon.com/gp/product/0915556278/ref=as_li_tl? – Smart Moves: Why Learning Is Not All In Your Head

4. Nu dați deloc lecții pentru acasă cel puțin pe parcursul școlii elementare.  Sau falsifică-le. Sau dă răspunsurile. Șapte ore pe zi este destul. Adu-ți aminte că la nivelul de dezvoltare potrivit 50 de ore îl vor face pe copil suficient de funcțional ca alfabetizare pentru a deveni propriul profesor. 35 de ore pe săptămână în clasă este un timp mai mult decât suficient de muncă pe scaun. Lasă după-amiezile și serile pentru timpul de joacă și cu familia.

1. Așteptați cu începerea educației formale sau alegeți o opțiune bazată pe joc, cum sunt școlile în pădure, Waldorf sau Montessori.  Vezi ce găsești în aria ta. Te-ai putea gândi să sari cu totul peste grădiniță. În unele state educația formală nu este obligatorie până la șase ani. Citește cărți ca ”Mai bine mai târziu decât mai devreme” (Better Late than Early) de Raymond și Dorothy Moore și asigură-te că deciziile tale legate de școală sunt bine informate și bine cercetate.

2. Confruntă-te cu sistemul în orice mod consideri necesar și ai încrederea că al tău copil va învăța oricum! Găsește moduri în care copilul tău poate învăța prin joc. Citește aceste cărți*** și fii încrezător că toți copiii sunt de la naștere dornici să învețe. Dacă le acorzi timp și spațiu pentru a-și explora lumea, ei vor învăța lucrurile cele mai extraordinare.

   *** https://1000hoursoutside.com/blog/5-books-every-parent-should-read-before-enrolling-kids-in-extra-curriculars – Cinci cărți pe care fiecare părinte ar trebui să le citească înainte de a-și înscrie copiii la activități extra-curriculare.

Vrei să știi ce vor să facă copiii? Ei vor să piardă vremea. Ei vor să exploreze. Ei vor să sufle păpădiile și să strângă noroi între degetele de la picioare. Ei vor să râdă și ei vor să alerge. Ei vor să citească cărți interesante în poală ta și apoi să treacă la citirea cărților interesante între două ramuri de copac. Ei vor s-și petreacă timpul pentru a-și satisface curiozitățile și pentru a învăța cum să lege acele lucruri de el și de ceilalți.

Și tu știi de ce vor ei să facă toate aceste lucruri? Deoarece fiecare dintre aceste lucruri va contribui la dezvoltarea lor în moduri profunde și nespuse. Copiii au nevoie disperată de orele copilăriei lor. Haideți să le dăm câteva înapoi!

Sursa: https://1000hoursoutside.com/blog/lets-stop-stealing-time-from-children?