Incredibila importanță a dezvoltării simțului vestibular, echilibrului

Pentru că tot vine vacanța…. Recent m-am abonat la Revista 1000 de ore afară (1000hoursoutside), o publicație a Asociației grădinițelor, școlilor și organizațiilor care pledează și practică învățarea în mediul natural. Și acolo am găsit acest articol interesant, scris de Ginny, o mamă cu 5 copii din Mitten State, care este și profesoara propriilor ei copii (homeschooling). Este un articol important pentru toți educatorii – părinți sau profesori și noi îl considerăm atât de important, mai ales în lumina noului ”trend” de a nu scoate copiii în aer liber ”ca să nu răcească”, să nu-și rupă hăinuțele ”de fitze” sau mai știu eu din ce motive irelevante pentru dezvoltarea lor.

Gândiți-vă că, fără dezvoltarea acestui simț de care vorbește Ginny, copilul sau elevii voștri nu vor putea învăța și practica o sumedenie de profesii și meserii, cum ar fi cele artistice, sportive, de pilot, chirurg sau stomatolog, inginer-mecanic, ceasornicar, bijutier, pădurar și multe-multe altele.

Forest-kindergarden-1

Îmi amintesc foarte viu de cum am învățat despre cele cinci simțuri când eram copil. Îmi amintesc completând fișe extrem de caraghioase, deoarece mi se părea că chestia cu simțurile este atât de intuitivă. Fișa putea fi cam așa, ”Ce simț folosești când inhalezi mirosul unui trandafir?” Cred că tocmai pentru că răspunsul era atât de evident, am o amintire atât de clară despre cum am învățat asta în școală.

Spre surprinderea mea, în ultimii câțiva ani am învățat că sunt de fapt șapte simțuri. Cine a știut? Și acestea sunt cele despre care ar fi trebuit să învățăm în școală. Numele lor nu sunt atât de simple ca atingere (tactil), miros, vedere, gust și auz. Cel de al șaselea și al șaptelea simț sunt simțul vestibular – al echilibrului și cel proprioceptiv* (simțul poziției și mișcărilor propriului corp). Chiar și sonoritatea acestor cuvinte te face să fii curios să afli despre ele!  

* https://childreninspiredbyyoga.com/blog/2018/02/proprioceptive-sense/

Acest articol va vorbi în principal despre simțul vestibular și de ce dezvoltarea simțului echilibrului la copii ar trebui să fie un motiv principal pentru a-i scoate pe copii în natură mai des. Voi scrie despre propriocepție altă dată dar, ca să nu vă las să așteptați, vă spun că asta are de a face cu a simți ce fac diferitele părți ale corpului tău fără să te uiți la ele.

Forest-kindergarden-3

Simțul vestibular, cunoscut și ca simț al echilibrului, este conștientizarea corpului tău în spațiu. Numele vine de la cuvântul ”vestibul”. Acest simț este aproape literalmente un culoar către creier. Acest culoar începe să se dezvolte în uterul mamei la doar două luni după concepție. Simțul vestibular este complet dezvoltat aproximativ la cinci luni după concepție, iar mișcările pântecelui mamei contribuie la această dezvoltare! Simțul vestibular este primul simț complet funcțional care se dezvoltă!

Mi-a plăcut cu adevărat să învăț despre acest simț deoarece asta a explicat imediat de ce copiii sunt atrași către anumite tipuri de activități. Copiilor le place să se legene. Le place să răsucească corzile leagănului și apoi să se rotească cât pot de repede. Copiii se vor da de-a rostogolul pe un deal, din nou și din nou. Le place să se joace cu tumbe și rostogoliri, să atârne cu capul în jos de bare, să danseze, să facă roata, să joace leapșa și capra și să se întreacă cu/ de-a roaba. Mi-a plăcut să merg ca racul când eram copil. Celor mai tineri le place să se dea în călușei (sau alte mașini în mișcare) din parcurile de amuzament și le place să se învârtă doar pentru amuzament. Fiecare dintre aceste activități le întărește simțul echilibrului și îi ajută pe copii să învețe unde este corpul lor în spațiu.

Simțul vestibular se bazează pe cilii (peri) incredibil de mici din urechea interioară. Atunci când ne mișcăm, fluidul (lichidul) din această ureche interioară se mișcă și stimulează acești peri, trimițând creierului informații despre unde se află corpul situat în spațiu. Cu cât copilul iese mai mult în afara poziției verticale, cu atât mai mult lichidul se va mișca peste acești peri și cu atât mai puternic va deveni simțul vestibular. Copiii au nevoie să-și pună corpul în toate pozițiile diferite și să-l miște în toate direcțiile pentru a pune în mișcare acel lichid (fluid).

Forest-kindergarden-5

Simțul vestibular este un simț crucial, deoarece afectează incorporarea tuturor celorlalte simțuri. Cum vine asta? Copiii cu un puternic simț al echilibrului sunt mai coordonați și mai bine echilibrați. Copiii care nu și-au dezvoltat total simțul lor vestibular tind să fie neîndemânatici și să se lovească de lucruri. Probabil că ei nu au o bună înțelegere a spațiului personal.

Progresul de la poziția șezând la cățărare, de la mersul copilașului la alergare în timpul primelor 15 luni este crucială pentru dezvoltarea simțului echilibrului. Este vital de important ca orice copil să fie capabil să practice aceste abilități pe tipuri diferite de teren deoarece mișcările lor nu vor fi întotdeauna lineare. Variația suprafețelor exterioare va conta extraordinar de mult pentru dezvoltarea simțurilor. Copiii care sunt ținuți întotdeauna pe suprafețe plate nu primesc stimularea de care are nevoie corpul lor. Adăugați un strat suplimentar de profunzime aici, lăsându-i să petreacă timp afară cu picioarele goale. Învățarea flexibilității piciorului va ajuta de asemenea la dezvoltarea senzorială.


Ori de câte ori ne mișcăm corpul sau capul, noi de fapt activăm simțul vestibular. Această activare trimite semnale ochilor, spunându-le că ei trebuie să răspundă. Am scris în alte articole* despre importanța unor mușchi ai ochilor puternici pentru succesul academic. Mușchii puternici ai ochilor ajută atât la citire cât și la scriere. Avem nevoie să avem mușchi ai ochilor care sunt puternici individual, dar și mușchi care lucrează bine împreună. Retina are 137 de milioane de terminații nervoase care primesc informație senzorială.

Forest-kindergarden-9
Echipamentele locurilor de joacă s-au schimbat de-a lungul decadelor. Nu mai avem ”lanțuri” sau roți care se învârtesc repede sau bare inegale de metal pentru atârnat cu picioarele în sus. Acum câteva luni ne-am dus copiii la un loc de joacă nou-nouț. Este un loc de joacă absolut superb și are una din acele pardoseli moi peste tot. Nu există învârtitori dar există un aparat uriaș ca o colivie de păsări în care încap o mulțime de copii. Toți copiii noștri au alergat și au intrat înăuntru. Se învârtește… dar abia-abia. Abia se mișcă. Într-un sens, sunt sigură că e mai sigur, dar în mod sigur nu contribuie la dezvoltarea simțului vestibular!

Fără să știm cum se numește, noi am văzut o dezvoltare grozavă a acestui simț la copiii noștri de-a lungul anilor. Ei sar din piatră în piatră ca niște pisici agile. Sunt uimită când văd ce lucruri pot face din punct de vedere fizic.

Din perspectiva unui adult, este în regulă dacă tu vrei doar să privești. Când treci la vârsta pubertății lichidul din canalele interne ale urechii se îngroașă, încetinind cantitatea de timp necesară ca micii peri să se întoarcă la poziția inițială. De aceea adolescenții și adulții tind să aibă rău de mișcare mai des decât copiii. Îmi amintesc că am încercat să fac roata atunci când copiii mei erau mici și m-am simțit absolut îngrozitor după asta.

Adulții nu au nevoie să se învârtească, dar copiii au. Este în regulă și este benefic pentru ei să amețească. Cu timpul, pe măsură ce se obișnuiesc cu tot acel lichid care se mișcă în urechea lor internă, ei vor deveni mai adaptați la navigarea prin împrejurimi. Activitățile de învârtire duc la vigilență sporită, atenție crescută și mai mult calm. Ăsta trebuie să fie motivul pentru care copiii sunt atât de atrași de aceste activități!

Forest-kindergarden-4
Mișcarea din timpul zile și de-a lungul copilăriei este crucială. Importanța acesteia este monumentală. Copilăria este perioada în care copilul își dezvoltă simțul vestibular și asta nu se întâmplă când copilul stă cuminte. Activitățile în cerc, munca din scaun și sesiunile de învățat la computer nu contribuie la acest tip de dezvoltare senzorială. Acesta este unul din motivele pentru care pauza este bună pentru rezultatele academice. Pauza ajută la dezvoltarea creierului. Trezește creierul, astfel că elevul este gata să învețe mai mult în mediul clasei.

Un alt timp când copiii își țin corpurile și capetele aproape nemișcate este atunci când privesc ecranele. Micuții noștri au avut întotdeauna dificultăți să stea nemișcați în timpul unui film și eu cred că asta se întâmpla deoarece corpurile lor le spuneau să se ridice și să se miște. Creierul lor trebuie să fie stimulat prin mișcare. Comparând și punând în contrast mișcarea corpului și a capului între un copil care este afară, în natură și unul care stă înăuntru în fața unui televizor, arată cu claritate de ce există asemenea diferențe mari de dezvoltare între copii.

Lucrul cel mai grozav este că toți copiii sunt rezilienți! În orice moment al copilăriei vei alege să-i / să le crești mișcarea, în special mișcările care stimulează echilibrul, îl vei ajuta pe copilul tău în ce privește capacitatea lui de atenție. Activitățile de echilibru ajută imens la creșterea abilităților de citire.

Forest-kindergarden-7

Așa că, ce poți face? Îndreptați-vă spre mediul de afară și utilizați terenuri diverse. Rostogoliți-vă pe panta dealurilor. Faceți echilibristică pe bușteni. Săriți peste ramuri/ rădăcini. Ia orice abilitate la care lucrează copilul tău acum și transferă-o afară. Se târăsc, învață să meargă, sar în sus, se învârt sau sar peste lucruri? Grozav! Acum lasă-i să-și dezvolte aceste abilități în pădure. În funcție de vârstă și anotimp, încearcă mersul cu rachete de zăpadă, schi de fond, cățărarea cu frânghii, traversarea peste stânci mari, exerciții la paralele inegale și mersul prin zăpadă adâncă. Toate aceste mișcări cer abilități de echilibru semnificative.  

În cartea ”Mișcări inteligente; De ce învățarea nu se petrece doar în capul tău”, (“Smart Moves, Why Learning is Not All in Your Head”), Carla Hannaford scrie,

În Danemarca, 50% dintre copii își petrec timpul între doi și șase ani jumătate în Forest Kindergartens (grădinițe în pădure) unde se cațără pe pietre, în pomi, pe dealuri, se rostogolesc, sar, fac exerciții de echilibru și se joacă cel puțin patru ore pe zi, indiferent de vreme. Simțul vestibular al acestor copii este atât de bine dezvoltat încât dificultățile de învățare și dislexia sunt rare.

Forest-kindergarden-8Fie ne dăm seama cum să potrivim natura în orarele noastre sau nu, copilăria merge înainte. Componenta de timp este extrem de importantă. Cu toții vrem să ne simțim bine în legătură cu alegerile pe care le facem, dar faptele rămân că, dacă luăm ca reper trei sau patru ore pe zi de program care se repetă, atunci patru ore pe săptămână nu le vor reduce prea mult. Dacă 200 de ore pe an petrecute afară ar putea să pară mult din punctul de vedere al numerelor pure, ele nu sunt deloc apropiate de cele de care are nevoie copilul pentru a se dezvolta așa cum trebuie.

Cu cât înțelegem mai multe despre dezvoltarea copilului cu atât mai mult putem avea încredere în opțiunea noastră pentru a alege timpul petrecut de copii în natură! Întotdeauna merită timpul nostru de joacă afară.

Sursa: https://1000hoursoutside.com/blog/the-incredible-importance-of-developing-the-vestibular-sense?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.