Pentru că e perioada în care toată lumea se concentrează asupra familiei și bucuriei spirituale aduse de sărbători, vă propunem un ultim articol înainte de Sărbătorile de Paște, în care să vorbim despre fericire – o stare către care tindem cu toții și de care avem dreptul să ne bucurăm. Este un articol scris de Dr. Katie Martin, coordonatoare a parteneriatelor la AltSchool (https://www.altschool.com/), o organizație care ajută școlile să se concentreze pe învățare. După susținerea doctoratului (specializarea curriculum și instruire), a participat la programe de cercetare și perfecționare pentru a susține o învățare aprofundată pentru toți elevii, ajutând totodată profesorii să se concentreze pe eficiență și strategii de memorare.
Înainte de asta, ne face plăcere să vă urăm tuturor Sărbători luminate! și Paște fericit!
Poate veți pune în practică în aceste zile și aceste idei…
Acum câteva săptămâni am participat la Conferința pentru educatori, antreprenori și investitori ASU&GSV Summit – Bending the arc of human potențial (https://www.asugsvsummit.com/) Nu este o conferința tipică pentru educatori, cu toate acestea este una care mi-a plăcut cu adevărat, deoarece am ajuns să ascult și să învăț de la mulți experți din afara domeniului educației care mi-au provocat gândirea și au împărtășit idei și resurse.
Unul dintre vorbitorii de dimineață a fost Dr. Tal Ben Shahar, un profesor de la Harvard care predă un curs despre ”Cum să fii mai fericit” și care a împărtășit cercetările lui despre Știința fericirii. El a identificat 3 chei, bazate pe știință pentru a fi fericit:
-
Dă-ți voie să fii uman
-
Cultivă relații (în persoană)
-
Arată recunoștință
Astea nu sunt neapărat idei noi și le-am auzit deseori, așa cum sunt sigură că și voi le-ați auzit. Cu toate acestea, făcând legătura dintre aceste practici și impactul lor colectiv asupra fericirii oamenilor m-a făcut să-mi iau angajamentul de a le practica în mod intenționat. Am scris aceste sfaturi în notițele mele și, pe parcursul ultimelor două săptămâni m-am regăsit împărtășindu-le cu prietenii și familia, reflectând la ceea ce înseamnă asta pentru mine și, cel mai important FĂCÂND ceva în legătură cu aceste idei. Iată mai jos câteva gânduri și practici care au avut impact asupra perspectivei mele.
1) Dă-ți voie să fii uman:
Dr. Shahar a împărtășit participanților că, deși bunăstarea economică și o mai bună sănătate fizică ar putea să fie tendința în creștere de astăzi, în același timp oamenii sunt copleșiți de stres, anxietate și depresie și acestea devin din ce în ce mai mult comune în rândul tinerilor noștri. Asta mi-a amintit de o elevă incredibil de elocventă pe care am întâlnit-o la o conferință în Bruxelles, care a remarcat că oamenii îi spun deseori că ea poate fi orice dorește și, cu toate astea, ea interpretează că ea trebuie să fie totul. Ea exprima ceea ce eu cred că simt mulți oameni și a dezvăluit cât de mult poate fi paralizantă această presiune (explicită sau nu).
Nu putem face totul și cu toții vom face greșeli. Vom avea zile proaste și câteodată nu vom ajunge să facem totul. Ca să fiu cinstită, în majoritatea zilelor nu termin de făcut tot ceea ce vreau sau nu mă apropii de capătul listei cu lucruri de făcut, dar încerc să fac lucrurile mai bine și îmi acord permisiunea de a fi o ființă umană, îmi stabilesc obiective realiste și celebrez ceea ce merge bine. Așa că, în această săptămână, deși aveam foarte mult de lucru, mi-am luat două ore ca să merg cu fiul meu, Zack într-o excursie și m-am simțit mai energizată și mai productivă decât oricând după ce mi-am acordat acest timp ca să merg în excursie și să fiu om/ mamă. Plus, el a apreciat asta și eu am avut parte de atât de multă bucurie văzându-l în mediul lui și, la final aceste două ore au fost mult mai benefice decât orice întâlnire de lucru la care aș fi luat parte.
2) Cultivă relații (în persoană)
Unul din punctele pe care le-am apreciat în discursul Dr. Tal Ben Shahar este accentul asupra relațiilor personale și al influenței acestora în fericire. De fapt, am fost atenționată asupra faptului că acestea sunt factorul nr.1 în predicția fericirii. Sunt recunoscătoare pentru multele conexiuni pe care le am și pe care le-am menținut din cauza facilităților social media, dar acelea nu pot substitui conexiunea care este posibilă atunci când ești față-în-față cu cineva. Am intenționat (și voi continua să o fac) să acord cu prioritate timp și activități dedicate celor apropiați mie și să construiesc și să mențin relații.
Dacă sunteți familiari cu StrengthsFinders sau orice alt fel de evaluare personală, eu am mereu un scor foarte înalt la categoria relații personale. Prosper la capitolul relații și la conexiunile semnificative cu oamenii. Când ajung prea ocupată de acea ”listă cu lucruri de făcut” pe care am menționat-o în #1 nu mai fac atât de bine munca de a mă conecta cu oamenii pe care îi iubesc și care mă umplu de energie. Mi se reamintește deseori că, să te conectezi cu cei care te ridică și să te străduiești să fii mai bun merită investiția. În cartea Crossing the Unknown Seas (Străbătând mări necunoscute), acest pasaj rezumă de ce contează să-ți faci timp pentru a-ți menține relațiile:
“Tu știi că antidotul epuizării nu este neapărat odihna? Antidotul epuizării este preaplinul inimii.”
”Nu fericirea ne aduce recunoștința. Recunoștința este cea care ne aduce fericirea.”
3) Arată recunoștință
Această ultimă cheie este atât de simplă, dar și complexă în același timp – dar poate asta este numai gândirea mea. Într-un fel, ca să exprimi recunoștința cere să fii vulnerabil. În biroul meu am înrămat un citat care spune, ”Începe fiecare zi cu o inimă recunoscătoare”. Dar, ca să fiu cinstită, nu practic intenționat asta pe cât aș putea să o fac zi de zi, deși sunt atât de recunoscătoare pentru tot ceea ce am și apreciez cu adevărat atunci când oamenii își împărtășesc recunoștința cu mine.
În această săptămână am avut doi prieteni – care sunt foarte ocupați – care și-au lăsat treburile deoparte pentru a mă ajuta cu problemele pe care le-am avut cu blogul și mail-ul meu și mă chinuiam să le dau de capăt. Le-am trimis un mail și un mesaj pe Twitter ca să-mi exprim recunoștința, grație acelui discurs care mi-a întărit ideile despre importanța exprimării recunoștinței. Câteva zile mai târziu, unul dintre prietenii mei m-a sunat și mi-a spus că în acea zi se lupta cu niște probleme și mail-ul primit de la mine i-a făcut ziua mai bună. Într-un fel m-a șocat, pentru că de fapt el mă ajutase pe mine și tot ce făcusem a fost să-i spun ”mulțumesc”, dar el mi-a reamintit de o perioadă când și eu mi-am lăsat treburile deoparte ca să-l ajut. Acest ciclu de recunoștință a continuat să creeze mai multă bucurie și fericire. Îmi place acest citat din Brene Brown – ”Nu risipi momentele de bucurie… apleacă-te spre ele și practică recunoștința”.
Continuarea
În ultimele câteva săptămâni mi s-a reamintit că nu există o lipsă de idei bune sau de cercetări despre ce ar trebui să facem cu aceste idei – singura diferență este atunci când noi facem ceva cu ele. Eu voi continua să lucrez pentru a-mi da voie să fiu om, să-mi fac timp să fiu prezentă, pentru a-mi cultiva relațiile cu aceia care-mi sunt apropiați și pentru a-mi arăta și exprima recunoștința într-un efort de a crea mai multă fericire în viața mea și în viețile celorlalți.