LA MULȚI ANI, ROMÂNIA! de Centenar.

LA MULȚI ANI! Tuturor românilor, din țară și din lume!

Astăzi e o zi cu totul specială – celebrăm cu toții 100 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918 – o zi memorabilă pentru istoria românilor, pe care o poartă fiecare în suflet. E o zi în care ne aducem aminte de toate jertfele celor care au visat la prosperitatea și fericirea acestui popor și care au jertfit multe pentru asta, de multe ori chiar viața.

Am primit astăzi în dar, de la o bună prietenă plecată departe, tocmai în Canada – una din cele mai mari harpiste ale lumii și singura harpistă din lume care este și o mare poetă, Stana Bunea – un mic dar, un grup de poezii din care vreau să vă împărtășesc și vouă.

Versurile primei poezii – AVEM O ȚARĂ – au fost inspirate de cererea profesoarei Raluca Iulia Șișu, pentru a fi recitate de către elevii dânsei din clasa I-a, la București, cu ocazia Centenarului României reîntregite. Poezia este o avant-premieră și va face parte din cartea acestei doamne a harpei, Stana Bunea – HARPA DE CUVINTE – Jurnal în versuri, vol. VI (încă nepublicat)

AVEM O ȚARĂ

Dragi copii, avem o Țară

Dăruită de strămoși,

Ce-au luptat s-o întregească

În hotarul ei, frumoși.

 

Luminoasă ca un Soare

Are deal, câmpii și munți,

Ape line fără număr

Marea dorită de mulți…

 

Noi suntem a ei comoară

Noi suntem cei mai bogați,

De-om lucra cu vrednicie

Iubitori ca bunii frați!

 

România se numește

Și-n curând e ziua ei,

S-o sărbătorim cu cântec

Și zburdând ca niște miei.

 

Țară dragă, mama noastră

La sân să ne ocrotești,

Noi să-ți apărăm pământul

Și mereu să înflorești!

Cea de a doua este tot una din poeziile scrise de marea doamnă a harpei, Bunea Stana care va face parte din volumul șase (în curs de publicare) din seria intitulată ”Harpa de cuvinte”. Poezia pomenește un moment mai puțin cunoscut al istoriei plină de sacrificii a acestui popor, care a trebuit să doneze chiar clopotele bisericilor pentru a susține eforturile trupelor de pe fronturile primului război mondial. Nota explicativă va însoți poezia din volumul de versuri, pentru știința tinerilor urmași.

BAT CLOPOTE LA SĂCĂRÂMB

Bat clopote la Săcărâmb

Se-aud prin Timpuri cum răsună,

Vibrația lor tânguios

Pe plaiul Daciei străbună…

 

Bat clopote la Săcărâmb

Plecând din Liturghia Sfântă,

Să-i întărească pe Eroi

În lupta lor în Veci ne-înfrântă.

 

Bat clopote la Săcărâmb

Vibrația lor Îngerească,

Pe câmpuri transformată-n tun

Tot Neamul să-l reîntregească.

 

Bat clopote la Săcărâmb

Femei, copii, moșnegi le-ascultă,

Genunchiul aplecat pe stânci

Iar Sufletu-n durere multă…

 

Bat clopote la Săcărâmb

Iar lacrimile curg șiroaie,

Și se înalță către CER

Spinarea să nu se îndoaie!…

 

Bat clopote la Săcărâmb

Mai Vii ca Viul din grădină,

Ce le acoperă cu flori

Plecând să lupte în LUMINĂ.

 

Bat clopote la Săcărâmb

În ritmul Inimii Străbune,

Vibrația lor n-a-încetat

E Glasul Tău Divin, Române!

N.B. Săcărâmb, sat aflat la 580 m în sudul Munților Apuseni, 5 noiembrie 1916. Viața românilor de atunci, desfășurându-se sub auspicii militare, clopotelor celor trei biserici, ortodoxă, unită și catolică (câte trei de fiecare) li s-a dat o altă destinație, prin retopire. La ora 11, cam cinci minute au sunat pentru ultima oară tânguitor, un concert profund răscolitor, la care au participat femeile și copiii în lacrimi, iar moșnegii în genunchi, cu capul descoperit, bărbații în putere fiind deja pe front. La plecarea spre a fi transformate în arme de luptă, după slujba de adio oficiată în limbile română, maghiară și germană la locul numit astăzi ,,monument”, fetele din sat le-au împodobit cu flori…

Mulțumiri autoarei poeziilor, Stana Bunea și tuturor autorilor imaginilor – imaginea de titlu a fost realizată de OBedeya Dorin David Aurel Ben Aharon Cohen ,cu nume de Avatar pe Facebook Ilarie Duma-Sofian