ată un alt subiect de reflecție propus de George Couros. Să sperăm că și responsabilii din sistemul nostru de formare a cadrelor didactice se vor apleca asupra lui și vor lua în considerare propunerile de mai jos. Tot ne plângem că sunt puțini absolvenți de facultăți care iau în considerare meseria de profesor și nu întotdeauna de vină este salariul nemotivant, ci și faptul că tinerii nu beneficiază de suficient suport în tentativa lor de a se dedica acestei meserii și nici de suportul necesar în primii ani (foarte dificili) de profesorat.

Să devii profesor (învățător, educator) poate fi la fel de stresant sau chiar mai stresant decât să muncești într-un alt serviciu de astăzi.

Candidații la profesia de educator (învățător, profesor) trebuie să completeze cursuri riguroase și, dacă este angajat într-un program de practică, trebuie de asemenea să-și petreacă timp la orele de practică în școli (în SUA, ca intern). Asta adaugă un alt nivel de presiune în timp ce ei mențin echilibrul între diverse însărcinări și proiecte și, în același timp sunt observați în mod formal în clase. Ca să nu mai menționez că, din punct de vedere al perioadei de dezvoltare personală, candidații sunt la vârsta la care abia au intrat în perioada de adult, învățând să facă față mai mult responsabilităților.

Stresul de a deveni profesor este real. Cum pregătesc programele de formare profesională candidații pentru meseria de profesor, pentru a face față în mod pozitiv stresului, este o altă problemă.

Deseori, concentrarea programelor de pregătire a profesorilor este în domeniul pedagogiei (desigur, este ceva de mare importanță). Cu toate acestea, deoarece noi antrenăm profesorii să lucreze eficient cu elevi diverși într-o profesie cu standarde înalte, ar trebui să luăm în considerare impactul pe care stresul îl are în dezvoltarea noilor profesori.

Dacă un candidat la meseria de profesor este suprasolicitat, de exemplu, este foarte probabil că el sau ea va avea dificultăți în a se concentra la experiențele de la cursuri sau din activitatea practică (internship) și se va abate mai mult de la program. Dacă acești candidați se consumă pentru a reuși să-și stăpânească nivelele de energie și emoții, ce le mai rămâne pentru a se concentra pe managementul clasei?

În timp ce tehnicile individuale de management al stresului s-au dovedit eficiente, profesorii au prea puțină pregătire în ce privește modul de a face față stresului (Harris, 2011). Cele câteva studii făcute în rândul candidaților la meseria de profesor și în managementul stresului s-au concentrat pe modul în care ei pot reduce anxietatea față de predare, în loc de reducerea stresului în general.

O abordare rezonabilă ar fi introducerea predării strategiilor, tehnicilor și abordărilor de management a stresului în curriculum-ul educației profesorilor. Asta ar putea însemna că profesorii și tutorii de instruire se adresează direct acestui management al stresului, împărtășind tehnici de meditație, yoga, vizualizare și exerciții, ca și pentru managementul timpului și programarea zilnică.

Candidații ar putea beneficia dacă li se furnizează o listă de metode de a face față stresului, în loc să li se prescrie o metodă specifică, care ar putea să nu li se potrivească. Ei pot atunci să aleagă dintre modalitățile variate de a face față stresului inevitabil care apare în timpul pregătirii ca profesor. Curriculum-ul pentru managementul stresului presupune de asemenea și o perspectivă pe termen lung, ajutând candidații să se pregătească pentru presiunea pe care o vor resimți an după an o dată ce ajung să facă această meserie. Aceasta se va adresa de asemenea și riscului ridicat de epuizare nervoasă care face ca mulți profesori să părăsească profesia și școlile.

În încheiere, cred că trebuie să luăm serios în considerare două arii:

1) Să includem un curriculum de management al stresului în programele de pregătire ale cadrelor didactice (inițiale și/sau continue)

2) Să studiem impactul unor astfel de intervenții.

Stresul nu este ceva ce va dispare, dar pe măsură ce lumea devine mai complicată și se schimbă din ce în ce mai rapid, iar meseria de profesor devine mai solicitantă, acesta este un subiect care necesită mai multă atenție.

George

Referințe

– Harris, G. E. (2011). Individual stress management coursework in Canadian teacher preparation

Sursa: https://www.educationworld.com/blog/helping-teacher-candidates-manage-stress-missing-ingredient