Și, a fost ziua care a inaugurat oficial începutul anului școlar. Sperăm că această primă zi v-a adus tuturor bucuria revederii cu școala, colegii, elevii mai vechi sau bucuria primei întâlniri cu noua generație de elevi. Și sperăm că a fost o zi minunată și inspiratoare pentru toți, că v-ați încărcat cu energie benefică pentru anul care urmează.

Noi vă urăm tuturor mult succes, multe împliniri, râsete și bucurii și cât mai puține momente tensionate sau nereușite.

Dar debutul școlii nu aduce numai bucurie, ci și oportunitatea de a medita încă o dată la rostul nostru ca educatori și la modul în care vom aborda predarea și învățarea în acest an. Iată și câteva gânduri primite astăzi de la George, dedicate vouă, tuturor.

”Treaba noastră în această lume nu este să ne modelăm pe noi înșine într-o formă ideală în care ne imaginăm că suntem meniți să fim, ci să aflăm cine suntem deja și să devenim asta.” – Steven Pressfield (n.1946, a făcut multe în viață, a fost și profesor, dar a ajuns mai cunoscut ca scriitor și scenarist – un exemplu al unui om care s-a zbătut să-și găsească calea spre cariera visată, de scriitor și scenarist, făcând în viață și multe lucruri care nu i-au plăcut)

M-am gândit mult la acest citat în ultima săptămână, în legătură cu educația, ascultând un discurs impresionant al unui elev în care el, în numele tuturor elevilor, îi îndemna pe profesorii lor să nu-i pună să se conformeze într-o anumită ”cutie” ci să-i ajute să-și aducă la lumină talentele în timp ce ei își găsesc propria cale. Discursul a primit un lung ropot de aplauze binemeritate, nu numai pentru chemarea la acțiune dar, mai important, pentru recunoașterea acelor profesori din sală care deja creaseră condițiile în care elevii simțeau că asta se întâmplă în școala lor.

Eu cred că, ajutându-i pe elevi să-și găsească forțele este lucrul cel mai important, crucial, dar știu de asemenea că asta nu exclude ca elevii să învețe în același timp lucruri care s-ar putea să nu-i intereseze. Au fost timpuri în care, ca și copil am fost îndemnat să învăț limba greacă sau să cânt la pian și m-am împotrivit puternic, dar acum îmi doresc să le fi făcut pe amândouă. În procesul învățării lucrurilor care s-ar putea să nu ne placă, am putea să ne găsim forțele și pasiunile.

Iată câteva gânduri și idei rapide:

1. Școala ar trebui să fie locul unde noi ajutăm elevii să-și aducă la lumină talentele și îi împuternicim să-și găsească calea proprie.

2. Învățarea nu este întotdeauna ”amuzantă” dar, dacă te concentrezi întotdeauna pe primul punct, s-ar putea recunoaște valoarea mai mare a lucrurilor grele.

3. Cum trecem de la un sistem de educație care îi învață mult prea multe lucruri pe toți elevii, lucruri care în multe moduri nu vor fi aplicabile în viitor pentru toți elevii? Există evident unele lucruri pe care TOȚI elevii au nevoie să le știe, dar nu TOȚI elevii au nevoie neapărat să știe aceleași lucruri.

Scrierea acestui articol îmi provoacă mie mai multă confuzie decât claritate, dar cred că acesta este rostul. Ca educatori, nu este numai benefic dar și necesar să ne luptăm cu aceste idei în mod deschis. Aceasta este partea de învățare care ne este necesară pentru dezvoltarea ca indivizi și organizații.

Sursa: https://georgecouros.ca/blog/archives/8518

PS – În acest an, încercați să nu (mai) evitați ideile mari și întrebările dificile, căzând în capcana rutinelor care s-au dovedit ineficiente în anii trecuți!!!

Luptați-vă cu ele pentru a vă descoperi forțele și a vă găsi drumul propriu ca educatori de top. Ne dorim să vedem numele vostru,al tuturor în lista profesorilor Merito sau la alte evenimente care pun în lumină valorile din educație.