Cum înveți tu oare?

Parcurgând o serie de articole și filme pe care vrem să vi le propunem în continuare, am revenit la o temă care ne preocupă de câțiva ani și pe care vrem să o includem în cursurile noastre și în atelierele de lucru pe care ne propunem să le începem din toamnă.

Și anume, cum învață oamenii. Dintotdeauna și mai ales acum, în secolul tehnologiei digitale.
V–ați gândit vreodata cum învățați voi lucruri noi? De exemplu, cum învățați o rețetă nouă, o limbă nouă, să ridicați un cort, să lucrați la computer sau să folosiți un program sau echipament nou?

M-am gândit că ar fi poate interesant pentru voi să vă povestesc cum am reușit eu să trec în viață prin mai multe profesii care presupuneau acumularea unor noi cunoștințe teoretice și abilități practice diferite și, mai ales, familiarizarea cu noi echipamente tehnice, unele dintre ele foarte sofisticate.

Muzica și profesoratul

Pentru cei care nu știau, am studiat muzica. După absolvirea Conservatorului ca profesoară de violoncel, mi-am început cariera de profesor la o școală de artă din Deva. Știam foarte multe despre tehnica instrumentului și repertoriu, aveam suficiente cunoștințe teoretice și citisem mult despre modul în care funcționează creierul (evident din sursele foarte limitate din acei ani). Învățasem și metodologia clasică a predării dar, când am ajuns să predau, mi-am dat seama că nu știam mai nimic din ce mi-ar fi trebuit cu adevărat. Și atunci, am făcut apel la toate lucrurile pe care le văzusem ca elevă / studentă participând ca învățăcel sau asistând la orele predate de alți profesori, am început să-mi vizitez cu asiduitate colegii din noua școala și să-i întreb de una-de-alta.

Pe scurt, am învățat de la alții și apoi, reflectând am început să-mi creez propriul stil și metode de lucru, adaptându-le mereu la nevoile fiecărui elev.

Filmul și muzica

După ani, viața mi-a îndreptat pașii într-o altă direcție, spre domeniul producției de filme documentare, La Studioul Sahia, unde am devenit ilustrator muzical de filme. Am reînceput să învăț, citind, ascultând dar, mai ales, asistându-i pe colegi la lucru și, din nou, după reflecții și încercări, creându-mi propriul stil de ilustrare a filmelor cu muzică și sunete. În mod normal nu ar fi trebuit să mă preocupe familiarizarea cu aparatura tehnică, deoarece aveam o asistentă sau tehnician care trebuia să ”butoneze” aparatura. Dar eu am vrut să învăț, pentru a putea ști ce posibilități neexplorate de expresie îmi poate oferi acea aparatură sau ce dificultăți ridică în calea obținerii efectelor dorite, datorită limitărilor tehnice. Și am învățat foarte multe de la acei minunați colegi și colege – cu care mulți nu catadicseau să stea de vorbă pentru că erau cadre inferior calificate. Nu numai despre aparatură. Și le sunt recunoscătoare și astăzi pentru prezența lor în viața mea. Da, am învățat de la ei toți. Ba chiar mi-am creat noi provocări, extinzându-mi activitatea și spre studioul de mixaj de imagine-sunet. M-am familiarizat și acolo cu aparatura și procedurile de lucru și asta mi-a fost de ajutor și în acea perioadă și mai târziu.

Radioul și reclamele

După ce studioul a fost adus într-o situație precară, aproape de desființare, am primit invitația de a lucra la un post de radio privat abia înființat – PRO-FM. Ca… producător de reclame și spoturi de promovare. Am acceptat doar după ce am citit pe nerăsuflate vreo două tomuri despre domeniu împrumutate de la Biblioteca franceză și pentru că mă tenta să lucrez cu o aparatură modernă, care îmi oferea mult mai multe posibilități de exprimare artistică. Aveam emoții cumplite, dar m-am aruncat cu capul înainte sperând că voi învăța pe parcurs – și știam sursa principală – de la alții!

Am întâlnit o echipă de tineri entuziaști care păreau că știu ce fac și mânuiau fără efort aparatura care mie mi se părea complicată. A fost prima dată când am văzut o mulțime de aparaturi profesionale și a trebuit să lucrez pe un computer ca să îmi redactez textele pentru reclame. Dar am învățat – de la ei și reflectând, citind, găsindu-mi drumul. Și mi-a plăcut. Și mi-a venit din ce în ce mai ușor să învăț, să accept noutatea, să o aștept sau chiar să o provoc, să o cer și din partea altora.

Televiziunea, muzica și promo-urile

După aproape patru ani, timp în care am dat cunoașterea acumulată mai departe și altor tineri, mi-am dorit să fac față unei provocări noi – să lucrez în televiziune. Poate că era vorba și de nostalgia pe care mi-o lăsase activitatea din domeniul filmului. Tocmai se lansase un post nou – Tele7abc. Așa că, iată-mă ilustrator muzical pentru emisiuni de televiziune și materiale de promovare. O dată cu noul domeniu m-am confruntat cu nevoia de a mă familiariza rapid cu o tehnologie și aparatură nouă, și mai complexă. Dar deja nu mai aveam prea multe emoții. Știam cum să învăț repede și știam că pot. Citit, învățat de la alții, urmărind modele, creându-ți stilul și modul de lucru propriu, adaptându-te permanent la noi situații și cerințe. Devenise o plăcere și o nevoie de a progresa permanent. Evoluasem de la mentalitatea relativ fixistă pe care (parțial) reușise să mi-o inoculeze școala de tip industrial la mentalitatea de creștere și inovare pe care mi-o cerea viața și dorința de a deveni din ce în ce mai bună în tot ceea ce făceam. Și, dacă vă gândiți bine, sunt un ”produs” al școlii anilor 60’-70’!

La fel am învățat în scurta perioadă cât am lucrat în Televiziunea Română. Alte procese, altă aparatură, alți oameni de la care să înveți.

O fundație pentru educație și artă

Dar cel mai mult mi-a plăcut perioada în care am început să învăț de la proprii copii și de la colegii lor de generație. Am învățat să-i ascult, să le respect opiniile și ideile și să le încurajez și sprijin creativitatea. Pe a lor și pe cea a adulților cu care am lucrat în cursul celor 20 de ani de activitate în fundație.

Lor, copiilor și tinerilor le datorăm, eu și colegii din generația mea din organizație, cunoștințele despre utilizarea computerului și a programelor cu care lucrăm acum și a celor pe care le-am utilizat împreună ca să realizăm Revista Generația XX1, de la ei am învățat să creăm un blog sau să lucrăm pe un site. Și continuăm să învățăm și acum. Și le mulțumesc tuturor pentru că au fost și sunt alături de noi.

Da, nu numai că e normal să înveți de la alții, dar e și benefic pentru dezvoltarea profesională și personală a oricărui om și, în special a cadrelor didactice.

Prof. Rodica Bărbuță

Voi aveți experiențe similare? Ne-ar place să le promovăm în acest site, așa că vă invităm să vă trimiteți povestirile la adresa – rodica_barbuta@yahoo.com