Un număr în creștere de oameni consideră că munca pe care o fac este inutilă

Am mai vorbit și în alte articole despre cum ar trebui să-i pregătim pe elevii sau studenții de astăzi pentru acea muncă pe care o vor depune în economia viitoare, pentru că ei sunt cei care vor duce mai departe economia peste 10, 20 sau 30 de ani de acum încolo.

Am mai spus câte ceva și despre cum nu va arăta munca în viitor, atunci când majoritatea muncilor repetitive va fi preluată de mașini automate și computere. Dar am vorbit prea puțin despre cum ar putea să arate munca oamenilor peste 20 de ani, de exemplu.

Ar fi important să știm sau să ne putem imagina asta, deoarece ne-am da mai bine seama cum ar trebui să-i pregătim pe copii, nu-i așa?

E o întrebare pe care și-au pus-o mulți oameni, iar astăzi ne-am propus să vă supunem atenției viziunea un istoric și filozof belgian, autorul unor cărți foarte apreciate din domeniul istoriei, filozofiei și economiei – Rutger Bergman.

Cartea lui – Istoria Progresului (History of Progress) a fost premiată în 2013 în Belgia, cu premiul pentru cea mai bună carte de non-ficțiune, iar ediția olandeză a cărții Utopia pentru realiști (Utopia for Realists) a devenit bestseller național și a aprins mișcarea pentru venitul de bază universal, care a devenit curând o idee din ce în ce mai mult acceptată la nivel internațional, inclusiv de către instituțiile europene.

Iată cuvântarea lui Rutger de la World Economic Forum:

S-a scris mult în anii recenți despre pericolele automatizării. Cu un șomaj predictibil, salarii în declin și o inegalitate în creștere, e ceva de care, clar, ar trebui să ne temem cu toții.

De acum nu mai este vorba doar de observatorii tendințelor din Silicon Valley și de profeții tehnologiei (technoprophets), care sunt neliniștiți. Într-un studiu* care a fost citat deja de câteva sute de ori, profesorii de la Oxford University au estimat că nu mai puțin de 47% din job-urile din America și 54% din cele din Europa sunt supuse unui mare risc de a fi uzurpate de către mașini. Și nu într-o sută de ani sau pe acolo, ci în viitorii 20 de ani. ”Singura diferență reală dintre entuziaști și sceptici este marja de timp”, notează un profesor de la Universitatea din New York. “Dar peste un secol, nimănui nu-i va păsa prea mult de cât de mult a durat, ci doar despre ce s-a întâmplat apoi.”

* https://www.oxfordmartin.ox.ac.uk/publications/view/1314 – The Future of Employment: How susceptible are jobs to computerisation?

Admit, am auzit cu toții asta înainte. Angajații și-au făcut griji despre dezvoltarea automatizării încă de acum 200 de ani și, de 200 de ani angajatorii i-au asigurat că noi locuri de muncă se vor materializa în mod natural pentru a lua locul celor desființate. La urma urmei, dacă te uiți la anul 1800, aproximativ 74% dintre americani erau fermieri, prin anul 1900 numărul acestora s-a diminuat la 31%, iar în jurul anului 2000, cifra abia atingea 3%. Cu toate acestea, asta nu a dus la un șomaj în masă. În 1930, faimosul economist John Maynard Keynes a prezis că vom lucra cu toții doar 15 ore pe săptămână până în anul 2030. Cu toate acestea, începând din 1980, munca a acaparat din ce în ce mai mult din timpul nostru, aducând valuri de stres și epuizare nervoasă în creștere.

Între timp, punctul crucial al problemei nici măcar nu a fost discutat.

Întrebarea reală pe care ar trebui să ne-o punem cu toții este:

Ce anume constituie ”muncă” în ziua și epoca de astăzi?

Ce este ”munca” oricum?

Într-o cercetare din 2013 făcută de Harvard Business Review asupra unui număr de 12.000 de profesioniști, jumătate dintre aceștia au afirmat că ei simt că munca lor nu are ”sens și semnificație”, iar un număr egal au fost incapabili să se conecteze cu misiunea companiei la care lucrează. O altă chestionare asupra unui număr de 230.000 de angajați din 142 de țări a arătat că doar 12% dintre cei care muncesc fac ceva care le place. O chestionare recentă** printre britanici a dezvăluit că 37% dintre ei consideră că au un job care este absolut inutil.

** https://yougov.co.uk/news/2015/08/12/british-jobs-meaningless/ – 37% of British workers think their jobs are meaningless

Ei au ceva la care antropologul David Graeber se referă ca fiind “bullshit jobs” (job-uri tâmpite). Pe hârtie, aceste job-ri sună fantastic. Și totuși există un mare număr de profesioniști de succes, cu profile impozante pe LinkedIn și salarii impresionante care, cu toate acestea se duc acasă în fiecare seară mormăind că munca lor nu servește nici unui scop.

Hai să clarificăm un lucru: Nu vorbesc despre cei care lucrează în sistemul sanitar, de profesori sau de îngrijitorii sociali ai lumii. Dacă acești oameni ar intra în grevă mâine, am avea imediat o stare de urgență de rezolvat. Nu, vorbesc de armata în creștere de consultanți, bancheri, consultanți de taxe, manageri și alții care își câștigă banii în întâlniri față-în-față în domenii trans-sectoriale strategice, pentru a se sfătui asupra valorii adăugate în co-crearea societății conectate. Sau ceva de genul ăsta.

Deci, vor fi totuși suficiente slujbe pentru toată lumea în câteva decade de acum încolo? Oricine care se teme de un șomaj în masă subestimează abilitatea extraordinară a capitalismului de a genera noi job-uri tâmpite. Dar, dacă vrem să culegem cu adevărat roadele uriașelor progrese tehnologice făcute în decadele recente (și de avansarea roboticii), atunci va trebui să regândim radical definiția noastră despre ”muncă”.

Paradoxul progresului

Începe cu o întrebare veche de secole: care este sensul/ semnificația vieții? Mulți oameni ar spune că sensul vieții este să faci lumea un pic mai frumoasă, sau mai bună, sau mai interesantă. Dar cum? În aceste zile, răspunsul nostru principal la asta este: prin muncă.

Cu toate acestea, definiția noastră pentru muncă este extrem de îngustă. Doar munca care generează bani este permisă și contează atunci când ne gândim la PIB (produsul intern brut). Atunci, nu este de mirare că am organizat educația în jurul ideii de a introduce cât mai mulți oameni posibil în acele mici parcele flexibile ale instituției angajării. Totuși, ce se întâmplă atunci când o proporție în creștere de oameni, considerați de succes după măsurătorile economiei cunoașterii, spun că munca lor este inutilă?

Acesta este cel mai mare tabu al timpurilor noastre. Întregul nostru sistem de a ne găsi sensul s-ar putea dizolva ca un fum de țigară.

”Cred într-un viitor unde scopul educației nu este să pregătească oamenii pentru un alt job inutil, ci pentru o viață bine trăită.” – Rutger Bergaman la World Economic Forum

Ironia este că progresul tehnologic doar exacerbează această criză. Din punct de vedere istoric, societate a fost capabilă să-și asume mai multe job-uri tâmpite chiar din cauză că roboții s-au tot îmbunătățit. Pe măsură ce fermele și fabricile noastre au devenit mai eficiente, ele au contat ca un sector în diminuare al economiei noastre. Și cu cât au devenit mai productive agricultura și industria, cu atât mai puțini oameni au angajat.

Numiți asta paradoxul progresului: cu cât devenim mai bogați, cu atât avem mai mult spațiu ca să ne pierdem timpul.

Este cum a spus Brad Pitt în Fight Club: mult prea des, noi “muncim în slujbe pe care le urâm, ca să putem să cumpărăm rahaturi de care nu avem nevoie.”

A venit timpul să ne oprim din a ocoli discuția și să ne concentrăm pe problema reală: cum ar arăta economia noastră dacă noi vom redefini radical înțelesul cuvântului ”muncă”?

Eu cred cu fermitate că venitul de bază universal*** este cel mai eficient răspuns la dilema avansului robotizării. Nu din cauză că roboții vor prelua toate locurile de muncă cu dinadinsul, ci pentru că acest venit de bază universal ar da tuturor șansa de a lucra în ceea ce este semnificativ.

*** https://www.youtube.com/watch?v=aIL_Y9g7Tg0&t=209s – Why we should give everyone a basic income | Rutger Bregman |

Eu cred într-un viitor unde valoarea muncii tale nu este determinată de mărimea salariului, ci de cantitatea de fericire pe care tu o răspândești și de cantitatea de semnificație pe care o dai vieții tale. Cred într-un viitor unde scopul educației nu este să pregătească oamenii pentru un alt job inutil, ci pentru o viață bine trăită. Cred într-un viitor în care job-urile sunt pentru roboți și viața pentru oameni.

– https://medium.com/basic-income/deep-learning-is-going-to-teach-us-all-the-lesson-of-our-lives-jobs-are-for-machines-7c6442e37a49 – Deep Learning Is Going to Teach Us All the Lesson of Our Lives: Jobs Are for Machines

Iar dacă venitul de bază vă sună cumva utopic, atunci mi-ar place să vă reamintesc că orice piatră de răscruce a civilizației – de la abolirea sclaviei, la democrație, la drepturile egale pentru bărbați și femei – au fost la un moment dat o fantezie utopică. Sau, cum a scris acum mult timp Oscar Wilde: “Progresul este realizarea utopiilor..”

Sursa: https://www.weforum.org/agenda/2017/04/why-its-time-to-rethink-the-meaning-of-work

PS – Pentru educatori se ridică întrebarea: Ce și cum ar trebui să-i învățăm noi pe copii cu prioritate pentru a putea duce o viață plină de semnificație?