Știm că acum nu e timpul potrivit să deschidem discuții serioase despre tema cea mai importantă a oricărei societăți – educația. Deși rezultatele recente de la bacalaureat au atras din nou atenția, pe ici, pe colo, în general lumea este mai preocupată de meciurile din campionatul de fotbal și de cele din Parlament privind legile justiției.

Dar, la noi niciodată nu va fi timpul potrivit, sau este întotdeauna timpul potrivit!

Așa că, noi ne facem în continuare datoria, atrăgând atenția că există destule modele bune de intervenții pentru diferitele nevoi ale educației.

Ne mai trebuie doar dorința de a investi acolo unde este cel mai eficient – în educație și nu în asistarea socială a celor care au eșuat în a învăța și a termina școala cu bagajul de cunoștințe necesar pentru această economie în continuă transformare.

Astăzi, vom aborda tema copiilor cu probleme de comportament care, în sistemul nostru sunt lăsați doar în grija profesorului de la clasă și, când acesta eșuează în a le rezolva problemele (și este firesc să nu poată de unul singur, când are alte misiuni și atât de mulți copii în clasă!), copiii sunt este aruncați în brațele psihiatrilor sau într-o școală specială.

Psihopedagogii din școlile noastre? În primul rând sunt mult prea puțini!

Așa cum au constatat specialiștii din alte țări, care se confruntă și ei cu aceleași probleme, principala cauză a comportamentelor necorespunzătoare sunt traumele emoționale suferite de acești copii în mediul familial și/ sau în cel social.

De la comportamente violente inexplicabile, la izolare și refuzul de a participa la activitățile din clasă sau chiar de a mai merge la școală, există o gamă largă de manifestări care afectează un număr din ce în ce mai mare de copii.

Nerezolvarea corectă a acestor probleme emoționale poate duce la ratarea definitivă a șanselor lor de a învăța și a deveni, ulterior, oameni utili pentru societate.

S-ar putea rezolva aceste probleme altfel decât o facem noi?

Filmul documentar pe care dorim să vi-l prezentăm astăzi (și pentru care mulțumim Danielei Marin, de la Editura Cartea Daath, care ni l-a recomandat, împreună cu o foarte interesantă carte despre utilizarea meditației în școli), ilustrează pe larg modelul de abordare utilizat în școlile din Anglia, bazat pe o sală specială de protecție și dezvoltare emoțională, situată în școală, care se numește Nurture Room.

Acolo, psihopedagogi specializați se ocupă intensiv câteva luni de copiii cu probleme comportamentale, scoși temporar de la cursurile din clasă pentru a lăsa profesorii să se ocupe de copiii ceilalți. Prin metodele pe care le veți vedea și colaborând cu familiile și profesorii de la clase, ei reușesc să rezolve problemele de comportament și să reintegreze în clase copiii, care după aceea sunt ajutați să se conecteze cu colectivul clasei și să recupereze.

Pe când și la noi decidenții vor înțelege cu cât este mai eficientă social și economic investiția într-o astfel de metodă de recuperare și reintegrare a copiilor cu probleme? Pentru că problemele pe care ei le au sunt tot din vina noastră, a adulților, a societății.

Da, am avea nevoie de mai mulți psihopedagogi pregătiți și de ceva resurse materiale. Dar o astfel de investiție merită făcută și doar dacă faci comparația (poate cinică) cu sumele cheltuite ulterior pentru asistența socială, necesară uneori pentru întreaga viață a celor pe care noi îi neglijăm acum. Dacă mai adaugi și resursele pe care le generează pentru societate un copil reintegrat care devine un absolvent de școală care reușește să se angajeze sau să-și deschidă o afacere, investiția de acum este insignifiantă.

Deși dialogurile sunt doar în limba engleză, filmul este destul de grăitor.

Cerându-ne scuze că nu avem o variantă sub-titrată în limba română, vă urăm –

Vizionare plăcută!

https://www.youtube.com/watch?v=5XFjLdNO4FU – The Nurture Room (Child Psychology Documentary) – Real Stories