Am găsit acest articol, care se referă la planificarea compunerii unei povestiri, ca și multe alte idei interesante pentru profesorii claselor primare sau cei de literatură, pe site-ul Unicorn Writing, creat de Stephen Harrison – un profesor de școală elementară din Anglia, pasionat de ideea de a îmbunătăți scrierea copiilor și care a dorit să-și împărtășească ideile și cu alți profesori sau educatori (homechooling) sau părinți care lucrează cu copiii lor acasă . Motto-ul acestui site este:

”Copiii scriu cel mai bine când imaginația zboară liber”

Ah planificarea… acesta poate fi câteodată un proces prea mult complicat care durează o veșnicie și ar putea avea o valoare prea mică. Copiii pot petrece ani umplând formate speciale de planificare (fiecare diferit, depinzând de tipul de text și poate chiar de profesor), pe care apoi să le ignore atunci când scriu de fapt povestea. Și mai rău, unii copii ajung pur și simplu să copieze cuvânt cu cuvânt ceea ce au scris în planul lor ca fiind povestea în sine!

La școala mea, am introdus recent pentru elevii de clasa a treia planificarea cu post-i-uri. Această metodă de planificare super simplă și ridicol de ușoară a revoluționat modul în care copiii planifică și scriu povestiri.

Iată aici explicația acestei metode într-un scurt film video pe care l-am postat pe YouTube –

https://www.youtube.com/watch?v=RW8G5_i7TyA – Teaching ideas: How to Teach Story Writing for Kids… Using Post-It Notes!

În acest exemplu, copii au scris propria lor versiune pentru povestea Billy Goats Gruff* (Cei trei iezi). Această lecție despre planificare (în care copiii au lucrat individual și în echipe de câte doi, n.n.) a venit după ce copiii își desenaseră harta povestirii și după ce desenaseră și etichetaseră alternativele lor pentru trol și căprițe.

* https://www.youtube.com/watch?v=OO-5KgcfHmI – The Three Billy Goats Gruff

Am recapitulat cum trebuie să înceapă povestirea, despre mijloc și final. Apoi, le-am arătat această imagine a ceea ce voi include eu la începutul povestirii mele.

Am utilizat analogia unei liste de cumpărături, prin care scriitorii bifează anumite elemente din lista lor pe măsură ce le includ în povestirea lor (ei pot de asemenea adăuga niște lucruri suplimentare sau pot decide să sară peste un anumit element din listă – așa cum ar face un cumpărător la magazin).

Am subliniat cu claritate că o povestire trebuie ”să-l prindă” pe cititor. De aceea, ultimul punct spune ”menționează trolul”. Am explicat că asta poate fi făcut în mod direct, sau și mai bine, indirect. De exemplu ”În timp ce poiana și pădurile din jur erau pitorești și frumoase, nu totul era pe atât de perfect pe cât părea…”

I-am întrebat pe copii cum îl vor ”agăța” pe cititorul lor la începutul povestirilor lor. Ar putea ei explica acum partenerilor lor?

Apoi am modelat, demonstrat scrierea părții din mijloc a povestirii, unde căprițele încearcă să traverseze podul.

Deoarece utilizez varianta originală a povestirii Billy Goats Gruff ca exemplu, m-am asigurat că copiii nu vor copia doar aceasta (așa cum știți, unii vor face asta!) verificând dacă ei au utilizat propriile lor idei.

Deși spațiul pe post-it este limitat (intenționat), există încă spațiu pentru copii ca să includă adjective importante, de exemplu despre caracterul trolului, ceea ce le va aminti că ei trebuie să le includă în povestirea lor.

În fine, avem post-it-ul cu finalul poveștii.

În povestea originală, cea mai mare căpriță împunge trolul. Am cerut copiilor să se gândească cu grijă la verbul acțiunii pe care o face caracterul (ex. lovește, pleznește cu coada, înhață).
De asemenea, ce se întâmplă cu corpul lui? El fuge? Sau suferă o altă soartă imaginată? Aceasta ar putea fi o oportunitate pentru niște convorbiri cu partenerul în așa fel încât copiii să înțeleagă cu adevărat propriul lor plan și structura povestirii.

Cel de al treilea punct este foarte important, chiar pentru copii mai mici. Aceasta deoarece se referă la modul în care, în povestirile bune, caracterul/ eroul principal (sau eroii) suferă un anume fel de schimbare ca rezultat al intrigii. În această poveste simplă, căprițele mele au învățat să facă față hărțuielilor. Cu toate acestea, ar putea și trolul să învețe să nu mai fie rău. I-am întrebat pe copii ”Ce lecție învață caracterul tău? Discută asta cu partenerul tău”.

Et voila! (Și iată ) Așa arată planul terminat. Am pus semne pentru citire și pentru a mă asigura că povestirea are sens (și că ei nu copiază doar planul, în ciuda avertismentelor repetate de a nu face asta – da, cineva a făcut-o!).

Acum copiii au un plan al povestirii! A doua zi, le-am arătat cum să utilizeze aceste note pentru a scrie o întreagă povestire.

Planificarea cu ajutorul post-it-urilor este rapidă și mai puțin descurajatoare decât tehnicile de planificare tradiționale, cum sunt fișele de planificare sau muntele povestirii.

Pe măsură ce l-am incorporat de-a lungul școlii, cu timpul, copiii care au ajuns în clasele a 5-a și a 6-a ar trebui să fie adepții unei planificări rapide și eficiente ale punctelo0r principale ale unei povestirii, la fel cum tu sau eu am scrie o listă de cumpărături.

Puteți vizita canalul meu de YouTube și site-ul meu pentru mai multe idei de predare și îmi puteți lăsa comentariile voastre în secțiunea de mai jos.

Succes! Stephen 🙂

Sursa: http://www.unicornwriting.com/teaching-children-to-plan-a-story-with-post-it-notes.html