Ultimele două zile le-am petrecut alături de o tânără prietenă care suferă, atât din cauze fizice cât și emoționale și a ajuns pe patul de spital.. din nou, într-o perioadă destul de scurtă. Încercând să o ajut cu prezența, cu vorbe de îmbărbătare și sfaturi înțelepte (sper!), m-am gândit să apelez și la sfaturile din cărțile mele de dezvoltare personală, care au constituit și pentru mine un mare ajutor în vremuri de cumpănă.

Așa am scos la lumină una din aceste cărți, care se intitulează ”Viața trece repede, trăiește-o din plin – Zece adevăruri simple pentru o viață extraordinară” scrisă de Loreta Laroche (publicată de Ed. Amaltea, 2009).

Recitind-o, pentru a fi sigură că este potrivită pentru prietena mea, mi-am dat seama că e potrivită probabil, și pentru mulți din prietenii mei profesori, educatori, părinți (sper că așa mă considerați și voi) care citesc acest site. Așa că vă recomand cu căldură această carte, plină de sfaturi utile, ușor de citit și amuzantă. Numai bună pentru vacanță, nu-i așa?

Iată ce spune despre această carte Cheryl Richardson, autoarea cărții Stand up for your life –

”Cu toții avem nevoie de mai mult râs și de mai multă bucurie în viețile noastre, iar această carte oferă exact acest lucru. Nu numai că te vei distra în timp ce o vei citi, dar vei învăța metode verificate, practice de a încetini ritmul, de a regăsi calea către lucrurile care contează și de a te bucura de viața ta”.

Și iată pe scurt cele zece adevăruri ale autoarei, Loreta Laroche:

Ca să trăiești o viață extraordinară trebuie:

1. Să fii rezistent – Spune ”Da” stresului

2. Să trăiești clipa – Dacă nu acum, atunci când?

3. Să fii optimist – Luminița de la capătul tunelului

4. Să accepți – Asta este!

5. Să ai umor – Treci peste toate râzând!

6. Să fii creativ – Fă ceva inedit!

7. Să fii moderat – Prea mult din ceva bun poate fii prea mult…

8. Să fii responsabil – Fă-ți apariția!

9. Să existe o semnificație – Dar ce înseamnă toate acestea?

10. Să stabilești relații – Alătură-te petrecerii!

..și, în general, să-ți trăiești viața acum și să nu amâni bucuria pentru momentul în care ți-ai terminat toate treburile sau consideri că toate condițiile sunt perfect aliniate.

Iată și câteva fragmente din cel de al doilea capitol:

Dacă nu acum, atunci când?

”Ca să ai o viață extraordinară, trebuie să trăiești clipa”

Atât de mulți dintre noi petrec o mare parte din zi – uneori chiar săptămâni la rând – ignorând momentele care ne fac viața frumoasă. Trăim cea mai mare parte a timpului în mintea noastră, atât de preocupați de gândurile legate de trecut și de planurile de viitor, încât nu mai acordăm atenție lucrurilor mărunte care se petrec în jurul nostru.

Imaginează-ți una dintre femeile care se plimbă de-a lungul coridoarelor din supermarket făcându-și cumpărăturile: în mintea ei începe să gândească prăpăstios la tot ce presupune acest lucru, A dus deja alimentele acasă, le-a pus în frigider, a folosit o parte pentru a prepara mâncare pentru familia ei și s-a și întors din nou aici sau la alt magazin, la naiba!

Stă acolo, simțindu-se nervoasă și revoltată și gândindu-se: De ce naiba fac chestia asta de vreme ce tot va trebuie să mă întorc aici și să fac același lucru și săptămâna viitoare? Știu deja ce o să se întâmple. Nu mă voi opri niciodată din asta. Este ca un purgatoriu în supermarket! Sunt unul din condamnații la chinuri eterne, prinsă în coada de la băcănie, cu un număr pe care nu îl va striga nimeni vreodată.

Apoi gândurile ei se precipită: Dacă nu ar trebui să îmi irosesc tot timpul ducându-mă ca acum la supermarket, atunci viața ar fi mai bună. Sunt prea importantă ca să-mi pierd vremea cu treburi insignifiante ca aceasta. Trebuie să-mi verific e-mail-ul, să îmi fac calcule, să discut despre diferite aspecte ale relațiilor mele.

Dacă această femeie nu trăiește momentul, atunci când va trăi? Ideea este că lucrurile nesemnificative vor exista întotdeauna. Așa e viața. Viața este drumul la supermarket – reprezintă o serie de întâmplări mici care sunt minunate, dramatice, enervante, dureroase sau jucăușe. Așa cp de ce nu se așează la coadă și nu se minunează de nenumăratele lucruri care se găsesc în jurul ei? De ce nu își apreciază capacitatea de a simți gustul și a miroși? De ce să nu radieze de mândrie atunci când realizează că își poate permite alimentele pe care e pe cale să le cumpere?

Rabbi Abraham Joshua Heshchel a spus cândva:

Timpul are dimensiunea în care devenim conștienți că fiecare secundă este un act de creație”, iar ”existența autentică necesită muncă și celebrare, ritual și rugă și aprecierea naturii timpului.”

Fiecare moment este acel moment – bun, rău și indiferent. Este ceea ce faci, este viața ta. Să îl negi și să trăiești în alternativele minții tale înseamnă să îți negi chiar existența.

…….

Repede, repede, oferă-le ce își doresc

Adesea este imposibil să te concentrezi pe ceea ce se întâmplă aici și acum., pentru că mintea pare a avea o viață proprie. Toți avem supra-personalități (voci în minte, n.n.) care clocotesc în timpul zilei, dându-ne instrucțiuni despre cum și ce ar trebui să facem. Multe dintre ele sunt compilații ale vocilor părinților, partenerilor, fraților, colegilor și ale noastre, astfel încât adesea este dificil să distingi o voce de alta. Singurul lor numitor comun este că deranjează și că încearcă să ne spună toate lucrurile pe care ar trebui să le facem sau să le gândim – de exemplu: Doamne, chiar că am multe de făcut! Ar trebui să mă întorc la birou. Mă simt atât de grasă. Mai bine îmi termin prânzul – este îngrozitor să arunci mâncarea. Trebuie neapărat să cumpăr nisip pentru tăvița pisicii în drum spre casă.

Vă sună familiar?

Și asta continuă, pentru cei mai mulți dintre noi, de-a lungul întregii sile, orice am face. Vocile pot să ne dojenească, umplându-ne de sentimente negative, sau ne pot aduce aminte de sentimente pozitive. Chiar nu contează. Problema este că ne distrag atenția de la ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

Imaginează-te că faci o plimbare care îți tulbură sufletul, pe o cărare de munte ce șerpuiește pe lângă un lac albastru, cristalin, care îți taie respirația prin frumusețea lui. Auzi susurul liniștitor al apei clipocind la mal și muzica dulce a păsărilor ce se joacă, zumzetul greierilor și foșnetul frunzelor în bătaia vântului. Însă tu ignori complet bucuria momentului, retrăgându-te din el din punct de vedere psihologic. Pierzi din vedere măreția și liniștea scenei din cauza murmurului din capul tău – murmur care nu are nimic de a face cu frumusețea care te înconjoară, ci doar cu stresul din lumea de afară. Te gândești: Cât o fi ceasul? Dacă nu obțin acea promovare și mărirea de salariu va trebui să îmi dau demisia! Ce să fac? Așa că, în loc să ai parte de o plimbare frumoasă, care te reîntinerește, ți-ai creat posibilitatea de a=ți pune și mai multe în cârca în care ducem stresul, anxietatea și panica. Și asta pentru că atunci când gândești un lucru, simți acel lucru.

Nu este surprinzător că a rămâne concentrat și atent a devenit ceva străin pentru noi. Îndeosebi în ultimii ani, tot ce am auzit este cât este de important să poți rezolva mai multe lucruri în același timp. Dacă nu ne ocupăm de cinci lucruri diferite concomitent în această societate, atunci nu suntem suficient de productivi. Ar trebui să ne conducem mașina, să vorbim la telefon, să facem însemnări în Palm Pilor, să ascultăm rapoartele de la bursă la radio, să citim ziarul, și toate în același timp. E o nebunie.

Nu se mai pune nicăieri accentul pe concentrare, pe atenția asupra unui singur lucru. Atunci când cumpărăm o cameră video, ea ar trebui să poate și să taie legumele în bucățele, iar telefoanele noastre au devenit calculatoare (carduri bancare, chei de mașină, aparate foto șamd – n.n.) Nimic din ceea ce se întâmplă astăzi nu ajută la creerea calmului și concentrării.

Îmi plăcea să mă uti la știri. Dar ai dat în ultima vreme pe CNN (sau alt canal de știri, n.n.)? E imposibil să mai găsești crainicul în haosul de pe ecran. Trebuie să citești și să asculți în același timp – de obicei fiind vorba de subiecte diferite. Mă scoate din minți! În permanență sunt atrasă de altceva: dacă citesc scroll-ul, pierd ce spune prezentatorul, dacă ascult prezentatorul, îmi atrage atenția o frază care se derulează în partea de jos a ecranului, ceva de genul: ”Un cocon gigantic al unui extraterestru a fost descoperit în mijlocul Wall-Mart-ului” și mă gândesc: O, ar fi trebuit să fiu atentă la ce spune acolo! – dar degeaba, totul s-a scurs deja de pe ecran.

Toate aceste voci și cererile lor de atragere a atenției ne fac să fim mai informați sau pur și simplu ne distrag mai mult și suntem mai puțin capabili să ne concentrăm asupra unui singur lucru la un moment dat? Eu consider că acest lucru contribuie la starea de impolitețe general existentă în societatea noastră – la sentimentul că nu trebuie să acordăm atenție totală oricui, în orice moment. De fapt, nu-i așa că toată lumea din jurul nostru seamănă din ce în ce mai mult cu un televizor lăsat pe postul de știri?

***

Sper că acest scurt fragment și promisiunea că veți găsi în carte și idei foarte bune pentru a combate lipsa de atenție pe care o acordăm vieții noastre, vă va determina să doriți să parcurgeți în întregime cartea 🙂

Lectură plăcută și folositoare!

..și mulțumesc Pinterest pentru imagini.

Rodica B.